4,245 matches
-
și a semnat. Noi credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, însă apostila aceea era cam în felul oracolului de la Delphi, a preotesei Pithia. Nu spunea nimic nici preoteasa dar nici rezoluția. Erau două cereri de pus în mapă. Așa ne așa, nimeni nu era mai fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târ ziu și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. Știam de la tata și de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
închisă. - S-o vezi cu rochiile Elenei! râse Nory. Le scurtează jumătate și tot îi bat gleznele. Mai bine decât cu genunchii goi ca înainte! . . . în adevăr, era chiar Mika-Le, în formă de soră-secretară cu aere pose și cu o mapă mare pe genunchi. Nory porni spre ei. Despărțindu-se de dânsa, Mini se întrebă un moment asupra acelei schimbări, apoi își întoarse iar gândul la Rimi. Nory decisese că Rim va fi sănătos și va cânta. Așadar, intuiția ei despre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de vorbă. Aici era salonul literar. Victoriile definitive la fotbal tot la Lică se hotărau. Lăcrimând dintr-un ochi, cu gura într-o parte și slab ca un țâr, din când în când apărea vânzătorul de ziare, în gât cu mapa uriașă. Slăbiciunea sa erau copiii cărora le da gologani pentru bomboane. Uneori clienții îl opreau, să ceară revista „Femeia” ori o gazetă. Când cineva răsfoia revista fără s-o cumpere, vânzătorul începea să bombăne : - Ceți trebuie atât să consulți o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
institut, ori la sala de lectură, "la galere", cum spunem noi, deci acolo unde toată lumea e preocupată de studiu și numai de studiu; 2) de câtva timp, am hotărât să iau jurnalul cu mine, să-l țin tot timpul în mapă și, pe cât posibil, să nu las această mapă să-mi iasă din câmpul de observație. Dacă va fi nevoie, voi lua și alte măsuri de totală siguranță. Să trecem, acum, la evenimentele zilei. Azi am cunoscut o fată deosebită. În
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum spunem noi, deci acolo unde toată lumea e preocupată de studiu și numai de studiu; 2) de câtva timp, am hotărât să iau jurnalul cu mine, să-l țin tot timpul în mapă și, pe cât posibil, să nu las această mapă să-mi iasă din câmpul de observație. Dacă va fi nevoie, voi lua și alte măsuri de totală siguranță. Să trecem, acum, la evenimentele zilei. Azi am cunoscut o fată deosebită. În primul rând, bizară, nu numai prin comportament ci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fi un început. Dacă i-aș scrie lui Archie Tulloch, probabil c-o să vrea să vadă ce-ai lucrat. Thaw își luă o după-amiază liberă de la școală și merse la Bridgeton, îmbrăcat într-un palton proaspăt curățat și cu o mapă sub braț. Fabrica era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri. Cerul era cenușiu și, dincolo de acoperișuri, Cathkin Braes părea turtit și întunecat, asemeni unui zid care închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de regulat, că lumea care locuia acolo o să-și potrivească mereu ceasul după el. O să facă parte din existența lor. Ajunse la o fabrică - un cub imens din cărămidă la intersecția a două străzi. își îndreptă cravata, strînse mai bine mapa și împinse ușile turnante din alamă, sticlă și mahon sculptat. Holul de la intrare era un spațiu gol, cu o ușă mică inscripționată INFORMAȚII. Răsuci mînerul și intră într-o încăpere îngustă ca o pană, cu un pupitru și o bătrînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era chiar lîngă el. Era un ins obosit, burtos, care îi spuse: — Duncan Thaw?... Da... și se așeză. Nu am prea mult timp. Arată-mi marfa. Thaw se simți brusc competent și intră în pielea omului de afaceri. își deschise mapa și zise: — Asta e o serie de acuarele, o serie despre faptele lui Dumnezeu. Potopul. Turnul Babel. Prăbușirea zidurilor Ierihonului. — îmm. îmm. Următoarea? — Penelopa deșirîndu-și pînza. Circe. Scila și Caribda. Ultima este mai puțin reușită pentru că la vremea aceea eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din peșteră. Moise pe Sinai. Civilizația greacă. Imperialismul roman. Predica de pe munte. Orașul catedrală. John Knox predicîndu-i Mariei, regina Scoției. Orașul fabrică. Și... Brusc, domnul Tulloch se retrase și Thaw rînji la aerul din fața lui, vîrîndu-și la grămadă desenele în mapa pe jumătate goală. Domnul Tulloch spunea: — ...acceptăm la intervale de cinci ani, așa că, după cum vezi, nu avem nici un post liber pentru tine. Cu toate astea, desenele tale promit. Da. Ceva în domeniul ilustrațiilor. Ai încercat la editura lui McLellan? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încă la școală? — Tocmai am terminat-o. — Mi-e teamă că ești prea tînăr pentru desenul după model viu. Trebuie să ne convingi că ești suficient de avansat pentru a fi potrivit pentru asta. — Am niște lucrări aici. Thaw împinse mapa pe birou. Secretarul studie fiecare desen cu atenție. — Cele cu muntele fac parte dintr-o serie? — Ilustrează o conferință pe care am ținut-o cîndva. Secretarul puse cîteva desene deoparte și le privi din nou. — Nu crezi c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu promit c-o voi respinge. Deveni brusc vesel și se căzni să nu rînjească. Dac-aș face așa ceva, s-ar putea ca Dumnezeul să nu-mi mai dea altele. După o scurtă pauză, domnul Watt îi zise: — Arată-mi mapa cu lucrări. Thaw îi aduse o mapă cu desene și profesorul le privi pe-ndelete. — De ce faci chipurile astea contorsionate? — Poate c-am exagerat unele forme pentru a le face să apară mai clar, dar nu cred că sînteți convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brusc vesel și se căzni să nu rînjească. Dac-aș face așa ceva, s-ar putea ca Dumnezeul să nu-mi mai dea altele. După o scurtă pauză, domnul Watt îi zise: — Arată-mi mapa cu lucrări. Thaw îi aduse o mapă cu desene și profesorul le privi pe-ndelete. — De ce faci chipurile astea contorsionate? — Poate c-am exagerat unele forme pentru a le face să apară mai clar, dar nu cred că sînteți convins că toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi pe-ndelete. — De ce faci chipurile astea contorsionate? — Poate c-am exagerat unele forme pentru a le face să apară mai clar, dar nu cred că sînteți convins că toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt se uită din nou prin mapă, încruntîndu-se ușor, și puse deoparte o foaie cu mîini desenate în creion. — îmi plac astea, zise el. Sînt surprinse bine și atent desenate. Thaw căută febril prin mapă și scoase un desen în racursi al unei femei. — Ce ziceți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt se uită din nou prin mapă, încruntîndu-se ușor, și puse deoparte o foaie cu mîini desenate în creion. — îmi plac astea, zise el. Sînt surprinse bine și atent desenate. Thaw căută febril prin mapă și scoase un desen în racursi al unei femei. — Ce ziceți, nu-i așa că-i frumoasă? — Nu. Cinstit vorbind, cred c-ai urîțit-o și-ai făcut-o să arate ca o ființă chinuită. Thaw amestecă desenele la loc în mapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mapă și scoase un desen în racursi al unei femei. — Ce ziceți, nu-i așa că-i frumoasă? — Nu. Cinstit vorbind, cred c-ai urîțit-o și-ai făcut-o să arate ca o ființă chinuită. Thaw amestecă desenele la loc în mapă și spuse jenat: — îmi pare rău, dar nu sînt de acord. O să discutăm asta mai tîrziu, zise profesorul cu o voce înăbușită și plecă din clasă. McAlpin, care lucra în apropiere, își ridică privirea și spuse: — Hai că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cînd Marjory se întoarse, masa era aproape gata. Mîncară cu o foame de lup și spălară vasele, apoi Marjory se așeză pe canapea, lîngă foc. Thaw se ducea din cînd în cînd în celălalt capăt al încăperii și revenea cu mape. Le deschise și întinse desenele pe carpetă, la picioarele ei: picturi, desene și schițe, reproduceri și fotografii tăiate din ziare și reviste. — Dumnezeule, Duncan. Ce lucrări bune și multe ai. Mă faci să mă simt leneșă. El dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în mîna stîngă ținea o mapă, iar în dreapta un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața lui însă îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținîndu-și bărbia ridicată și fața visătoare. Simțindu-se exclus, mai aruncă o privire împrejur. Pe podea mai erau cîteva bănci tapițate cu piele roșie, iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind concentrat pe coridor și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ochii cenușii în spatele unor ochelari cu rame aurii. Cu toate astea, vocea îi era profundă și cu rezonanțe masculine. Da, știu. Niciodată nu uit fețe. Ei? — Bărbatul și femeia aceasta au făcut cerere pentru a fi relocați. Munro înmînă mapa cuiva din preajma lui Mondboddo, care scoase un document și citi. Monboddo își plimbă privirea de la Lanark la Rima. — Relocare? Extraordinar. Și cine îi va primi? — Unthank e foarte interesat. — Ei bine, dacă înțeleg pericolele, dă-le drumul. Dă-le drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ideile. Dar refuz să rătăcesc în spațiu. Dacă vrei s-o faci, mergi singur. — Bine, spuse Lanark cu o voce supusă. O să ne întoarcem în Unthank. Wilkins și Munro își îndreptară spinările și vorbiră mai tare. Wilkins strecură hîrtia în mapă și zise: — Lasă asta pe seama mea, Hector. Monboddo o s-o semneze. — Ar fi de dorit să nu plece fără viză, spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l ducă pe-al ei, l-ar fi făcut să simtă că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aud pe unde se mai împotmolește propria mea minte“, era o relaxare cabotinismul meu acceptabil. Maria mă asculta, ai fi zis că înțelegea perfect nefericita picătură de fosfor care mai licărea printre sunete, stătea lângă masa de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din ele, punea unele deoparte, trecea cu mâinile prin Dragoș care zăcea neclintit acolo, părea că nu-l vede, trecea desenele prin el ca prin aer, punea unele la loc, în mapă, tot prin Dragoș. Tăceam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din ele, punea unele deoparte, trecea cu mâinile prin Dragoș care zăcea neclintit acolo, părea că nu-l vede, trecea desenele prin el ca prin aer, punea unele la loc, în mapă, tot prin Dragoș. Tăceam. Mă încerca o senzație de vomă, o amintire de coșmar, mă întrebam dacă Maria știa și făcea dinadins alegerea aceea deșucheată. Când și-a dat seama că tac, Maria a oftat și s-a întors spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mângâie pe buclele albe. ― Nu vreți o dulceață? întrebă bătrâna cu glas șovăitor. Maiorul se scuză și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care este suveran peste tot și peste noi. Legat cu pecetea lui Avraam, fiul lui Terah, având martori pe cei doi fii ai săi, în Hebron, astăzi. Epilog Ierusalim, două zile mai târziu Avea toate actele în poală, într-o mapă neagră, elegantă. Mai puțin însemna întotdeauna mai mult, când era vorba de negociere, credea ea; un mic carnețel gol era de-ajuns, cu siguranță. Numai la ultimele etape aveai nevoie de documente legate, de obicei mape. Iar ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]