771 matches
-
postelnicului Ilie Kogălniceanu fusese făcută și ea se datora în mare măsură tocmai studiilor pe care tatăl său avusese grijă să i le asigure. La zece ani Mihail Kogălniceanu a avut șansa de a-l avea ca îndrumător pe călugărul maramureșean Gherman Vida, ce aparținea Școlii Ardelene, apropiat al lui Gheorghe Șincai, care avusese cu el un manuscris al Hronicii lui Șincai. Mihail Kogălniceanu vorbește mai târziu cu o deosebită prețuire despre nemuritorul Șincai ceea ce demonstrează clar influența bătrânului Vida asupra
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
1998, 179; Răzvan Theodorescu, Considerații asupra lucrării „Discursul crucii la români”, DEP, 1998, 183; Constantin Blănaru, Literatură contemporană, „Bucovina literară”, 1997, 12; Gh. Istrate, Dan Bodea, „La crucea-Înviere”, „Curierul românesc”, 2000, 6; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 58-59. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
nu la toate particularitățile ei, cum ar fi raporturile erotico-sexuale), îndeosebi prin strategia „statului în gazdă” (vezi și Stahl, 1974), așa cum a procedat și profesoara americană G. Kligman (1998) în realizarea unei foarte complexe și moderne monografii despre un sat maramureșean. De altfel, cercetarea de teren (field research), finalizată în notițe de teren (field notes), bazată în principal pe observație, dar cuprinzând inevitabil și interviuri și convorbiri (provocate sau spontane), practicată mai cu seamă în antropologia culturală, iar în sociologie, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ar fi de aproximativ 10-15%). Lingviștii serioși au fost unanimi de altfel în a susține unitatea limbii române, dincolo de fireasca sa diversitate sub forma graiurilor. Cele 3 (după alte păreri 5) graiuri ale dialectului dacoromân (muntenesc, moldovenesc, bănățean, crișean și maramureșean), nu coincid, de altfel, granițelor statale artificiale și bazate pe considerente politice și geografice în Evul Mediu (graiul moldovenesc se întinde și în nord-estul Transilvaniei și în nordestul Munteniei, precum și o parte a Dobrogei). De asemenea, nu există graiul transilvănean
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
locul în contextul creației populare. Folcloristica Maramureșului (1971) este primul studiu de anvergură al lui P., Folclor literar românesc (I, 1957) fiind doar un text de curs. În cele două secțiuni ale studiului sunt trecute în revistă preocupările pentru folclorul maramureșean (culegeri, deschideri teoretice și metodologice, direcții, etape) și se ordonează texte din reviste și ziare mai puțin accesibile cititorului de azi. Lucrarea este o contribuție la istoria folcloristicii, autorul considerând că asemenea cercetări sunt necesare în vederea realizării unei sinteze. Obiceiuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
în afara satului, la răsăritul soarelui. Călătorul, prigonit, la drum de noapte, de duhuri necurate, "zgâria pe pământ" o roată cu patru spițe și se așeza în mijlocul roții, unde se întâlneau spițele. Roata solară, cu rol apotropaic, se grava pe porțile maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul unor rituri magico-mitice, medicale, apotropaice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
exemplu, vechea limbă literară românească nu a cunoscut norme academice, variantele ei (dialectele) fiind caracterizate prin norme cutumiare. Dar, varianta moldovenească a vechii limbi literare nu urma norma locală a graiului, ci propria sa tradiție, bazată pe graiurile nord-ardelenești și maramureșene, avea deci o normă-cutumă divergentă în parte aceleia dictate de grai. Nici norma vechiului dialect literar muntenesc nu coincidea cu norma graiului în măsura în care integrase elemente specifice altor graiuri. Rezultă din aceasta că norma limbii populare și norma limbii literare au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
MUREȘIANU, Iacob (28.XI.1812, Rebrișoara, j. Bistrița- Năsăud - 29.IX.1887, Brașov), gazetar și autor de versuri. Trăgându-se, ca și vărul său, poetul Andrei Mureșanu, dintr-o veche familie maramureșeană, M. era al treilea copil al Anastasiei (n. Făgărășeanu) și al preotului greco-catolic Ioan Mureșanu; o tradiție preoțească există și în linie maternă. Învață la Năsăud și la Blaj, unde îi are profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
în colaborare cu Adrian Păscu), Moșnenii (1927) și Ion Creangă (1938, în revistă „Teatru”, în colaborare cu Adrian Păscu). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dimineață”, „Adevărul”, „Rampă”, „Tribuna” (Sibiu), „Icoane maramureșene” (Arad), „Însemnări ieșene”, „Opinia”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre proza. Astfel, românul Turnuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
foloseau de formulare și dicționare. Așadar, prin traducerile făcute sub influența husită, prin cultura slavonă, prin istoriografia slavonă, exista în Moldova o mai mare deprindere culturală, se acumulase un mai mare fond pentru viitoarea tradiție, care ne interesează. De la traducerile maramureșene începe cultura care va forma tradiția moștenită de veacul al XIX-lea. Dar ceea ce e fără măsură de important și deosebește Moldova de celelalte provincii, ridicînd-o mult mai presus, e influența poloneză din veacul al XVI-lea și mai ales
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Barbu, Rome, Byzance et les Roumains 61-93)21. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească - la 1359 - și Moldova - în 1401 - s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și acel voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire din Peri. Îzbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri și interpretări în alcătuirile arhitecților și pictorilor români. Instinctiv, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unul dintre cele mai înălțătoare momente din istoria neamului românesc. În discursul rostit cu acest prilej, N. Iorga, președintele Adunării Deputaților sublinia măreția evenimentului, atunci când „Basarabia și Bucovina, țările smulse vechii Moldove, și acele mândre părți ardelene, bănățene, crișane și maramureșene... au proclamat pe rând reintrarea lor în România deplină”. Într-o atmosferă entuziastă, prin îndelungi aclamații, Parlamentul a adoptat cele trei proiecte. Raportorul proiectului de lege pentru Basarabia, Vasile Stroescu, ridicându-și ochii spre cer, declara: „Să dea Dumnezeu ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea unui surogat public și deci semicult”, căruia i se subordonează și imaginea incizată. Ileana Benga
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cotidiane și săptămânale ungurești, în primul rând cele de stânga, din cauza articolelor care vădeau simpatie față de guvernul român (ori erau finanțate tocmai de acesta), chiar dacă era vorba de unicul cotidian maghiar din zonă (de pildă cazul ziarului Máramarosi Hírlap - Știri Maramureșene). La Oradea, patru, la Cluj, trei, la Satu-Mare două cotidiane politice de limbă maghiară (de pildă Független Újság - Ziarul Independent, ziar liberal-civic, redactat de Ligeti Ernő) au fost interzise. Și-au încetat apariția numeroase săptămânale și buletine informative ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
și patru volume mici, interpretative, apoi cele două chestionare - ALR I și ALR II - și volumul introductiv al acestuia din urmă. În paralel a girat editarea unei suite de tomuri din Noul atlas lingvistic român pe regiuni, dedicat graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
aici cu 9 titluri. 4 social-politice și culturale din țara noastră. Personalitățile menționate reprezintă potențialul creator al unei provincii - Basarabia - și numai dintr-un singur centru universitar - Iași. Volumul se adaugă altor lucrări publicate în țară cum ar fi iconografia maramureșeană întocmită de Vasile Iuga sau înfățișarea corpului medical din Transilvania prezentat în 3 volume de către prof.dr. Florea Marin sau recenta apariție a unui masiv volum consacrat pentru „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de dr. Nicolae Botezatu. Din
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
S. Vulcan". La Sighet a existat săptămânalul religios Dumineca, organul vicariatului unit al acestui oraș (cu un tiraj de 500 de exemplare, a avut rolul declarat "de a răspândi cultura religioasă catolică în popor și printre intelectuali"316) și Gazeta Maramureșeană,fondată în 1918 de un comitet de români uniți. La Bixad (Satu Mare) a fost publicată revista Cuvântul Adevărului, organ al călugărilor bazilieni care se ocupau în special de "predică"317. Publicația Clujul Creștin sau Viața Creștină (tipărită săptămânală) a apărut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
quad. 1672, 12.II.1920. La Civilta Cattolica, quad. 1677, 23.IV.1920. La Civilta Cattolica, 1926. Curierul creștin, Cluj, 1934. Curierul parohiei catolice din Galați, Galați, 1925-1930. Duminica, Baia Mare, 1935. Ecclesia, nr. 286, 1950. Farul nou, București, 1934-1944. Gazeta Maramureșeană, Sighet, 1918. Gazeta Transilvaniei, Blaj, 1917-1918. Jugendfreund, București, 1921-1924. Lumina creștinului, Iași, 1913-1916, 1919-1944. Monitorul oficial, nr. 61, 15 martie 1930. Osservatore romano, Roma, 1924-1940. Revista catolică, București, 1912-1916. Sentinele catolică, Iași, 1921-1934. Sentinela Ortodoxă, Iași, 1932. Sionul românesc, Lugoj
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
îngenuncheați", dar conduși de preoții lor, care îi ajutaseră să-și păstreze identitatea națională de-a lungul vremurilor 135. Iorga a revenit adesea în Transilvania, publicînd "Neamul românesc în Ardeal și în Țara Ungurească" și Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene 136. Iorga era cunoscut de către românii din Transilvania. O tînără țărancă l-a recunoscut (ca autor al unei cărți despre Transilvania pe care o citise) și i-a spus: Dacă dumneavoastră sînteți autorul acestei cărți, atunci vă sărut sufletul". Mergea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ținut în Canada franceză. De Gaulle descria supraviețuirea francezilor canadieni, conduși de preoții din satele lor, care i-au ajutat să-și păstreze identitatea 136 Neamul românesc în Ardeal și țara ungurească, București, 1906 și Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene, București, 1906. 137 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 22 și 36-37, 47 138 Theodorescu, op. cit., p. 62 și Scrisori către Nicolae Iorga, vol. 2, p. 617 139 O viață de om așa cum a fost, vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
liceele ,,Elena Doamna” și ,,Dragoș Vodă”, director al orfelinatului de copii, funcționar ș.a. În același timp va începe o neobosită activitate publicistică, în anul 1921 înființând ,,Gazeta Maramureșului”, iar din anul 1923 făcând parte din comitetul de redacție la ,,Gazeta maramureșeană”. Paralel cu alte colaborări (,,Duminica”, ,,Traian Demetrescu”, ,,Zorile” din Târgu Jiu, ,,Răsăritul” din Chișinău, ,,Chemarea” din Cluj, ,,Flacăra”, „Transilvania”, ,,Sămănătorul” din Reghin), scoate la Sighetu Marmației ,,Căminul nostru”, revistă al cărei director este între 1924 și 1927, an în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]