1,643 matches
-
dețin titlul de "Prințesă" conform "Letters Patent" a regelui George al V-lea. Ca toți nepoții reginei, ea este descendentă a regelui Tudor Henric al VII-lea prin fiica lui Margareta. De asemenea, este descendentă a liniei Stuart prin strănepotul Margaretei, Iacob al VI-lea al Scoției (sau Iacob I al Angliei).
Prințesa Beatrice de York () [Corola-website/Science/327632_a_328961]
-
Carol Emanuel I (; 12 ianuarie 1562 - 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630. S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580. Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de războiul civil care a slăbit Franța în timpul domniei vărului său primar Henric
Carol Emanuel I de Savoia () [Corola-website/Science/322444_a_323773]
-
ridicat la rangul de șambelan pentru John de Lancaster, Duce de Bedford. Sir Richard și-a succedat tatăl în serviciul ducelui și astfel a întâlnit-o pe Jacquetta de Luxemburg, fiica lui Peter de Luxembourg, Conte de Saint-Pol și a Margaretei de Baux. Ducele de Bedford și Jacquetta s-au căsătorit în 1433, când ea avea vârsta de 17 ani. Ducele era mai în vârstă ca ea, se afla la a doua căsătorie și avea probleme de sănătate, acesta murind la
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
cei mai apropiați aliați ai regelui Richard al III-lea s-a alăturat conspirației, el i-a spus că fii săi au fost uciși. Elizabeth Woodville și Buckingham s-au aliat cu Lady Margaret Beaufort și au susținut cauza fiului Margaretei, Henric Tudor, un stră-stră-stră-nepot al regelui Eduard al III-lea, cel mai apropiat moștenitor de sex masculin a Lancasterilor la tron. Pentru a consolida cererea lui la tron și pentru a uni cele două case nobile rivale, Elizabeth Woodville și
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
III-lea, cel mai apropiat moștenitor de sex masculin a Lancasterilor la tron. Pentru a consolida cererea lui la tron și pentru a uni cele două case nobile rivale, Elizabeth Woodville și Margaret Beaufort au fost de acord ca fiul Margaretei să se căsătorească cu prima fiică a Elizabethei, Elizabeth de York, care la moartea fraților ei a devenit moștenitoarea Casei de York. Henric Tudor a fost de acord cu acest plan și în luna decembrie a depus un jurământ public
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
întoarcere el nu-i arată în nici un fel recunoștința. Între timp trăiește în secret o relație amoroasă cu Henric I duce de Guise care aparținea opoziției casei regale. Se spune că atunci când au prins-o asupra faptului, Caterina și frații Margaretei au avut o reacție foarte violentă (mai ales că erau în curs tratative pentru căsătoria Margaretei), au tras-o jos din pat rupându-i cămașa, dându-i pumni și smulgându-i părul. Acest episod ar putea fi la originea «urii
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
amoroasă cu Henric I duce de Guise care aparținea opoziției casei regale. Se spune că atunci când au prins-o asupra faptului, Caterina și frații Margaretei au avut o reacție foarte violentă (mai ales că erau în curs tratative pentru căsătoria Margaretei), au tras-o jos din pat rupându-i cămașa, dându-i pumni și smulgându-i părul. Acest episod ar putea fi la originea «urii fraterne durabile» cu fratele său Henric și a răcirii raportului cu mama sa. Ducele de Guise
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
poseda mari teritorii în sudvestul țării. Pe de altă parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în Caterina și cere convertirea Margaretei la protestantism. Într-un final cedează în fața încăpățânării Margaretei, care nu vrea să renunțe la religia catolică și împinsă de partidul protestant acceptă căsătoria. Ioana va muri puțin mai târziu, iar fiul său Henric, va urca pe tronul Navarrei. Margareta
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în Caterina și cere convertirea Margaretei la protestantism. Într-un final cedează în fața încăpățânării Margaretei, care nu vrea să renunțe la religia catolică și împinsă de partidul protestant acceptă căsătoria. Ioana va muri puțin mai târziu, iar fiul său Henric, va urca pe tronul Navarrei. Margareta inițial se opune, dar constrânsă de mama și fratele
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
mare cu ocazia nunții), dar și în interiorul Luvrului. Ca să-și salveze viața Henric al III-lea de Navarra se preface că se convertește la catolicism. Un gentilom hughenot grav rănit, Gabriel de Levis, viconte de Leran, se ascunde în camera Margaretei, iar aceasta îi salvează viața. Masacrul nu sfârșește în acea noapte, ce va rămâne în istorie cu numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu, ci continuă săptămâni întregi în toată țara. În 1574 Carol al IX-lea al Franței e pe moarte
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
a-l ajuta pe fratele mai mic, la curte atmosfera era încordată. Se multiplicau ciocnirile între mignon a lui Henric al III-lea și susținătorii ducelui d'Alençon, la conducerea cărora era Louis de Clermont d'Amboise presupus amant al Margaretei. Situația rămâne stabilă până în 1578 când Henric al III-lea află de implicarea ducelui d'Alençon într-un complot: îl arestează în plină noapte și îl închide în camera lui, unde Margareta vine să-l viziteze. Bussy în schimb este
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Margareta a avut de suferit deoarece nu putea practica religia catolică. Apoi se mută la Nérac, capitala ducatului d'Albret, care aparținea Franței și unde intoleranța religioasă care era la Pau, care făcea parte din Béarn, nu era aplicată. În jurul Margaretei se formează o adevărată academie literară: Théodore Agrippa d'Aubigne care era și tovarăș de arme a lui Henric de Navara, Guillaume de Sallustre Du Bartas, Michel de Montaigne. Agrippa d'Aubigne scria despre curtea de la Nérac: "Compusă din nobili
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
cu curtezanii soției, iar ea să fie amabilă cu amantele soțului". Curtea din Nérac a fost faimoasă mai ales pentru numeroasele aventuri amoroase care mai târziu l-au inspirat și pe Shakespeare, care găsește inspirație pentru Zadarnicele chinuri ale dragostei. Margaretei i se atribuie o relație cu unul dintre cei mai iluștri tovarăși ai soțului ei, vicontele de Turenne. În 1579 izbucnește al șaptelea război religios numit și războiul amanților, pentru că s-a crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
i se atribuie o relație cu unul dintre cei mai iluștri tovarăși ai soțului ei, vicontele de Turenne. În 1579 izbucnește al șaptelea război religios numit și războiul amanților, pentru că s-a crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza Margaretei. În realitate confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent al regelui Franței, în Guyenna, care era sub jurisdicția regelui Henric de Navara. Durează puțin, datorită Margaretei, care sugerează să se apeleze la ducele d
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza Margaretei. În realitate confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent al regelui Franței, în Guyenna, care era sub jurisdicția regelui Henric de Navara. Durează puțin, datorită Margaretei, care sugerează să se apeleze la ducele d'Alençon pentru tratative, care au durat puțin și fu semnată pacea de la Fleix în 1580. Atunci, Margareta se îndrăgostește de un mare scutier al fratelui său Jacques de Harlay, de Champvallon. În
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
ea se vede o concepție a dragostei influențată de neoplatonism, în care era privilegiată unirea minților, pentru a ajunge la o fuziune a sufletelor, ceea ce nu înseamnă că Margareta ar fi refuzat amorul fizic. După plecarea ducelui d'Alençon, situația Margaretei începe să se deterioreze. Responsabilă de acest lucru este o domnișoară de onoare a Margaretei, Françoise de Montmorency-Fosseux, de care Navara se îndrăgostește când aceasta avea 14 ani. Fiind însărcinată, aceasta începe să-l pună împotriva soției pe Navara, poate
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
minților, pentru a ajunge la o fuziune a sufletelor, ceea ce nu înseamnă că Margareta ar fi refuzat amorul fizic. După plecarea ducelui d'Alençon, situația Margaretei începe să se deterioreze. Responsabilă de acest lucru este o domnișoară de onoare a Margaretei, Françoise de Montmorency-Fosseux, de care Navara se îndrăgostește când aceasta avea 14 ani. Fiind însărcinată, aceasta începe să-l pună împotriva soției pe Navara, poate cu speranța că înlăturată Margareta, acesta o va lua de soție. Mai târziu va scrie
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
ales din cauza modului în care pleacă Margareta, acoperită de multe umiliri. Regele traversează alaiul surorii sale ignorând-o. După aceea oprește caleașca ei și arestează câțiva servitori, pe care mai târziu îi interoghează el însuși cu privire la un presupus avort al Margaretei. O întoarcere în Navara pare imposibilă, regele Navarei nu o vrea înapoi datorită numeroaselor bârfe care circulau pe seama ei. Soțul Margaretei cere explicații lui Henric al III-lea și mai apoi recompense datorită situației create. În tot acest timp Margareta
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
caleașca ei și arestează câțiva servitori, pe care mai târziu îi interoghează el însuși cu privire la un presupus avort al Margaretei. O întoarcere în Navara pare imposibilă, regele Navarei nu o vrea înapoi datorită numeroaselor bârfe care circulau pe seama ei. Soțul Margaretei cere explicații lui Henric al III-lea și mai apoi recompense datorită situației create. În tot acest timp Margareta rămâne într-o situație incertă ateptând sfârșitul negocierilor dintre cei doi. Cu acest pretext Henric de Navarra ia în posesie Mont-de-Marsan
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
acestei situații. După opt luni Margareta se reunește cu soțul său care o primește cu răceală datorită relației ce o avea cu amanta sa de atunci, Diane de'Andouins, numită și frumoasa Corisande. În 1584 moare fratele mai mic al Margaretei, ducele d'Alençon. În martie 1585, renegată de soț și de familia sa Margareta intră în Liga catolică care reunește catolicii intransigenți și toate persoanele ostile politicii lui Henric al III-lea ca și lui Henric de Navara. Ia în
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Margareta acceptă divorțul în schimbul unor recompense consistente, dar în noaptea de 9-10 aprilie Gabrielle moare. Papa Clement al VIII-lea anulează căsătoria în 24 octombrie 1599 pentru următoarele motive:consangvinitatea celor doi soți (fiind amândoi descendenții lui Carol Valois-Angoulême), sterilitatea Margaretei care nu reușise să dea naștere unui urmaș. Obține Agenois, Condomois, Rouergue și ducatul de Valois.Henric îi plătește toate datoriile și îi acordă o pensie. Își păstrează titlul de regină a Franței și obține cel de ducesă de Valois
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
încoronare. La botezul fiului său Gastone de Orléans, în 15 iunie 1610 o numește nașă pe Margareta. Deja din 1606 Margareta îl numește moștenitor universal pe fiul Mariei, viitorul Ludovic al XIII-lea al Franței. Ca regentă, Maria îi încredințează Margaretei și roluri diplomatice cum ar fi primirea ambasadorilor străini la curte, sau negocierea cu reprezentanții clerului. , ultima descendentă a acestei vechi familii regale, moare în 27 martie 1615 la Paris, dar înmormântarea oficială are loc doar în 20 iunie 1616
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
convins pe rege că cea mai bună modalitate de a realiza pacea cu Franța era căsătoria cu nepoata lui Carol al VII-lea al Franței, Margareta de Anjou. Henric a fost de acord, mai ales când a auzit de frumusețea Margaretei și l-a trimis pe Suffolk pentru a negocia cu regele Carol. Carol a fost de acord cu căsătoria, cu condiția ca el să nu furnizeze dota cuvenită miresei și să primească provinciile Maine și Anjou. Aceste condiții au fost
Henric al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312549_a_313878]
-
Orléans. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca "De clementia". Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Amenințat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanții francezi, numiți și hughenoți, este nevoit să părăsească Franța. După peregrinări în Basel, Ferrara și din nou la Paris, în 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
lușcă ("Leucojum vernum"), sulfină ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânăt ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau margaretă ("Leucanthemum vulgare"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Videoreportaj
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]