1,037 matches
-
hârtiuțele alea. Nu valorau mai mult de o sută de mărci. Păreau a fi pentru uzul personal al Roșcovanului. Am Încuiat mașina și am strecurat cheia În țeava de eșapament, așa cum mă rugase. Apoi m-am dus Înapoi la costumul maro și i-am Îndesat două doze În buzunarul de sus. Asta ar trebui să-i intereseze pe băieții de la Alex, am spus. În afară de a-l omorî cu sânge rece, nu m-am putut gândi la altă modalitate sigură de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iarnă“. — Bernie, zise ea. — Bună. Tocmai mă gândeam la tine. Simțindu-mă foarte Încurcat, am atins-o pe braț: — Mi-a părut rău când am auzit de Johannes. Îmi aruncă un zâmbet curajos și Își strânse mai aproape de gât haina maro din lână: — Ai slăbit mult, Bernie. Ai fost bolnav? — E o poveste lungă. Ai timp de-o cafea? Ne-am dus la Alexanderquelle În Alexanderplatz, unde am comandat două mocca adevărate și biscuiți adevărați, cu gem adevărat și unt adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident, ca să ajungem și noi în America. Era vară și aerul era fierbinte. La vârfurile pantofilor mei ortopedici, pielea maro se rosese și nu arăta frumos. „Nici o supărare”, mă liniștea signora Maria. Doar nu trebuia să mă însor chiar atunci, la cei zece ani ai mei. Tata spunea că aveam să port aceiași pantofi și în călătoria peste ocean. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveam niște intenții. „La noi, cine are niște intenții preferă să le păstreze pentru sine. Altfel, s-ar putea ca alții să aibă niște intenții cu el”, îmi explicase tata. Una din valize o așezase pe biroul lat, de culoare maro închis, pe care noi îl împingeam spre fereastră în fiecare an, în decembrie, ca să facem loc pentru Moș Crăciun. Pe partea din față a biroului erau montate rafturi mici, pentru cărți. De cum intrai pe ușă, puteai vedea că la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ta, unde vei sta toată noaptea. Este ziua de naștere a unui coleg de clasă. Îl cheamă Nedelcu Ștefan și are bere, vin, suc și sandvișuri cu brânză și salam Torpedo. Mai are și chec și cornulețe. Costumul tău este maro În carouri și dansezi toată noaptea twist, cha-cha și rock. Tango dansezi o singură dată cu o fată Marilena, care joacă handbal la școala sportivă nr. 2. Miroase a cauciuc de teneși și a piele de minge. E frumos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
schimbi și îl înfrunți pe Kieran sau împrumuți ceva de la mine. Nu reuși să se introducă în singura mea rochie, fapt care mi-a făcut plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu cred că pot găsi aici, mormăi ea. Unde sunt toate hainele pe care ți le-am luat eu de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe o cărare până la un grajd. O femeie îmbrăcată cu o geacă ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea. —Jenny, ea e Brenda. Ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi l-am explicat de îndată ce a spus: — Uite ce tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din piele maro care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un venit sigur și o suspectam că ia cu sutele de la părinți, care erau terapeuți în Hampstead. Hainele ei erau mereu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă gândesc la toate. Ne-am așezat pe un covor în fața șemineului electric, încălzindu-ne pline de recunoștință. Cele două țevi străluceau într-o lumină puternică, portocalie; covorul, sau ca să fiu mai precisă bucățile de covor, erau de un maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
găsise una dintre revistele mele și era cu totul absorbit, probabil o revistă cu reclame la bikini sau un articol despre orgasme multiple. Uneori cred că lucrurile astea sunt scrise pentru bărbați. Lumină, gaze, telefon, taxe, colecția obișnuită. Un plic maro mare, scris de mână, cu adresa greșită și redirecționat de două ori după mâzgălelile făcute. Probabil cei de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dinăuntru fiindcă era mereu închis când treceam eu pe acolo dimineața. Presupun că nimeni nu trebuia să se uite mai sus de primul etaj. Marmura și neonul se opreau acolo, iar restul până la acoperiș era acoperit cu placaj și cartoane, maro și gri. Sus acolo erau trei ferestre mari și lungi, care dădeau într-un balcon de lemn, ca la toate clădirile vechi din oraș. Dimineața erau de obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întors acasă întru resuscitare... și la cine? La soția mea și la copiii mei, la familia mea, și asta chiar acolo, în cartierul Weequahic! Mă bărbieresc și fac un duș - de pe creștet mi se revarsă șuvoaie de apă de-un maro murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În mâna dreaptă are un coș plin cu legume proaspete. Este Amalia, bucătăreasa. Ca întotdeauna se dovedește a fi o apariție plăcută și îngrijită. Poartă o rochie subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se revarsă generos către piept. Ochii vii dezvăluie candoarea unui suflet curat, fără vanități și orgolii. Buenos dias1, Amalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cravașei pe umărul ofițerului, obligându-l să se îndepărteze de lângă ușă. Mă anunț eu singur! Apasă clanța cu un gest brusc și intră în cameră. Pătrunde într-o încăpere nu prea mare, cu pereți albi. În mijloc, o masă dreptunghiulară maro închis, înconjurată simetric cu șase scaune tapițate cu piele verzuie, pe colțul căreia se află o mașină de scris care poartă urmele unei folosințe îndelungate. Un cuier pom de care este agățată o manta militară și trei fichete metalice gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mulțime de dosare. În partea stângă a ușii se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
masa joasă aflată în dreapta fotoliului. Ah, în sfârșit! Mulțumesc, Anatol. Cu o prezență aparent fragilă, doamna cu păr argintiu care-și face apariția, în jurul vârstei de șaizeci ani, pășește cu greutate prin cameră sprijinită într-un baston lung din lemn, maro închis cu măciulie de os albă. Accesoriul din mâna ei nu o face să piardă nimic din distincția ei naturală, dimpotrivă. Dreaptă, zveltă, cu bărbia ușor ridicată, pare o regină căruia numai coroana de pe cap îi lipsește. Colțurile gurii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în care au fost târâte spre ușa de la ieșire. Cum a fost? Simplu, s-au dus și eu am rămas. Sau, mai bine zis, am venit după. Scot nasul pe gâtul unei bluze maro în dungi și privesc parchetul tot maro, dat cu palux: un luciu, dom-le, să-ți întorci pantofii pe dos ca să nu cazi. Mai scot și o mână, îmi pun ochelarii și atunci observ că cineva îmi zgândăre pavilionul urechii stângi cu o zbârnâitură de sonerie, jos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul îmi intrase în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-în-fum-de-țigară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cât am lipsit ? De ce nu mi-ai răspuns la scrisori ? În rarele ocazii când mă mai gândeam la Dodo - întotdeauna ca la ceva din ce în ce mai îndepărtat, aproape ireal - mă gândeam de fapt la Puloverul lui maro, pentru că Dodo era chiar Puloverul maro - un cocon moale și cald, în care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel încoconați, dar acum simțeam că a venit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac în ciudă. Văzându-l așa trist m-am gândit să-i mai îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
încerca să mă dezvirgineze. Pentru mine așa ceva n-ar fi fost posibil decât printr-un viol, un viol al unui necunoscut care să mă zgârie cu barba. Și totuși iată-mă întinsă pe spate, cu ochii în tavan, în Puloverul maro care, cu fibrele întinse la maximum, ca și mine, aștepta ca totul să ia sfârșit. Uite, am o idee. Am putea să bem ceva, ca să ne relaxăm. Cred că era pe aici niște coniac... Nu, mersi, vreau să-mi dai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nordul peninsulei. În jurul bradului roiesc spiriduși la volanul unor limuzine Dodge miniaturale. Moș Crăciun are ca șofer un ren cu șapcă. (Rudolf n-a fost creat Încă, așa că nasul renului e negru.) În afara porților reședinței trece un Packard negru cu maro. Șoferul se uită drept Înainte. Pasagerul se holbează la imensa vilă. Jimmy Zizmo conduce cu viteză mică din cauza lanțurilor de pe roți. Au venit pe strada E. Jefferson, pe lângă Electric Park și pe podul Belle Isle. După aceea au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rochie cu decolteul adânc. ― Pune-ți asta și n-o să observe nimeni cum vorbești engleza, spuse ea. Dar Desdemona plecă spre tramvai Într-una din rochiile ei simple, gri cu buline maro. Pantofii, pălăria și geanta erau toate de un maro aproape asortat. Deși le prefera automobilelor, Desdemonei nu-i plăceau nici tramvaiele. Avea probleme când era vorba să deosebească liniile Între ele. Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri nevăzute, făceau Întotdeauna viraje neașteptate și se trezea În cartiere necunoscute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]