1,400 matches
-
să băgăm grăsimi animale în produsele noastre. Un preț mic pe care trebuie să îl plătim... Într-un final, demonstrația a luat sfârșit și Caro a adunat o selecție de cosmetice din produsele noului sezon. Toate erau ambalate în sticlă maronie, semănând cu niște sticle vechi de medicamente, și băgate într-o pungă care copia vechile genți de doctori. I-a oferit pachetul Lisei, care era evident șefa. Dar, în momentul în care și-a dat seama că Lisa și Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciudată, pe care nici una dintre ele nu ar purta-o. — Și poți lua și gloss-ul. Păstrez eu crema de gât și conturul de ochi. Și rujul? întrebă Ashling, cu un nod în stomac. Rujul era adevăratul premiu, având o culoare maronie minunată și o textură mată perfectă. —Păstrez eu rujul, spuse Lisa. Până la urmă, eu sunt șefa. De parcă nu știam, se gândi Ashling cu invidie. 26tc "26" Marți seara, Ashling s-a dus la lecția ei de salsa. Ca și data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Lisa. Se simțea rea și decadentă - câteodată o fată are nevoie să facă sex sălbatic cu un străin. Și care era rostul în a avea un corp perfect și înfometat, dacă nu îl vede nimeni niciodată? Mâna fină și maronie a lui Wayne tremură ușor în timp ce băga cheia în ușă și, deși juca doar un rol, Lisa era încântată de puterea pe care o avea. Odată intrată, nerăbdarea ei a început să crească. Era ca pe un platou de filmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vin care se coagulase pe buzele ei. Dacă încerca să zâmbească, arăta ca Dracula. Vânzătoarea a venit alergând. — Îți stă minunat. Ashling a reușit să scape, și vânătoarea a continuat. Dosul palmei sale, care era murdar de dâre roșii și maronii, semăna cu o rană deschisă. Și apoi, exact când speranța începuse să moară, l-a găsit. Cel perfect. A fost dragoste la prima vedere, și Ashling simțea cu toată ființa ei că totul urma să fie bine. Marcus o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
m-am născut la 19 ianuarie 2000. Am deci 11 ani și sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt un băiat înalt de statură și suplu, am ochii căprui ca ciocolata, părul maroniu ca scoarța unui stejar și fața rotundă pictată cu câțiva pistrui amuzanți. Sunt un copil deștept și inventiv, dar nu întotdeauna îmi folosesc aceste calități la școală sau în alte situații serioase. Îmi trec prin cap o grămadă de idei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un merișor, urechile ascuțite, ochii mari, negri și foarte expresivi. Este un câine de talie foarte mică, dar cu toate acestea este devotată și ne protejează pe noi, stăpânii ei, cu mult curaj. Maya este de culoare neagră, cu pete maronii pe sprâncene și lăbuțe. Este jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Andrei fericit. El se duse afară și începu să aleagă morcovi roșcovani și gustoși, pătrunjel verde ca smaraldul, țelină plină de pământ și mustăți, ceapa îmbrăcată în șapte cămăși, roșii grăsuțe și lucioase, păstăi lungi și aromate, cartofi ovali și maronii și niște ardei grași și aurii. — Mamă, am adunat legumele, strigă Andrei obosit. — Bine, acum spală-le bine și vin eu să le pregătesc! — Bine, mamă. El începu să spele legumele și să le șteargă. După ce termină, mama pregăti ciorba
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Potopul de emigranți pornea din câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era împodobit cu draperii de catifea pe care erau reprezentate scene din viața lui Iissus, iar băncile, pline de indivizi în cămăși maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe vremuri, cel mai probabil, altarul. Când m-a văzut apropiindu-mă, jandarmul grăsan care stătea de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stătea de strajă și-a lins buzele. Mi-a amintit de un pedofil care nu se dă bătut niciodată. Aveam deja pregătit obișnuitul verzișor, dar nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă degetul mare de arătător, apoi arătă spre legitimația mea. I-am întins-o, împreună cu dolarul. M-a condus pe coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era disciplinată - chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri care le atârnau la bandulieră. Firmele fluorescente se aprindeau intermitent: Flame Klub, Arturo’s Oven, Club Boxeo, Falcon’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a doua eprubetă am umplut-o cu smocuri de păr închise la culoare și pline de sânge închegat, culese de pe saltea. Am cercetat crusta de sânge, ca să văd dacă nu sunt nuanțe de culoare diferite, însă am văzut doar un maroniu uniform și am mai prelevat vreo duzină de mostre. Am etichetat și am împachetat funia, împreună cu paginile de anatomie și pozele obscene. Am remarcat o urmă de bocanc bărbătesc impregnată în sânge, am măsurat-o și am copiat urmele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului. „NORMAN CHALMERS“ era scris cu un pix cu gel pe o bucată de carton gros, care era lipit cu scotch peste numele proprietarului anterior. Etajul de sus, pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la fel de noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și centura de siguranță, o vom lua ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trecând la următorul. — Nu. Doar nes. Miller oftă și clătină din cap. — Locul ăsta afurisit e ca o țară din lumea a treia. Nu contează. Mă descurc eu... Reporterul scoase două căni uriașe și puse cu lingurița În ele granule maronii și zahăr. Examină suspicios cutia de lapte semidegresat care zăcea În frigider, dar după ce o mirosi o dată sau de două ori, o trânti pe masă alături de un pachet de unt tartinabil. — Nu eram sigur ce fel de mic dejun Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nevoie să fugă ca să-și scape pielea. În cele din urmă, o față rotundă se ivi În ușa camerei din spate. — Dougie, ce ți-am zis eu despre câinele ăla nenorocit? Bătrânul schiță un zâmbet, arătându-și dinții verzi și maronii. — Ai zis că dacă vin porcii, să-l las să le rupă naibii gâturile. Nou-venitul se Încruntă, apoi un zâmbet Îi Împărți fața În două. — Mda, ai dreptate. Așa am zis. Era cam cu treizeci de ani mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la culoare. Un soț, o soție și un copil asasinat. — Bineînțeles, Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sale, apoi pășiră delicat peste afecțiunea mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug era roșie ca focul, plină de riduri și marcată de vene sparte. Ochiul său lăptos, cel mort, de culoarea zăpezii, zâmbetul lui strâmb și maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gata, Încă unul de rezolvat. Logan se așeză și trecu Încă o dată prin declarații: toți locuiau având acces ușor la tomberoanele comunale. Unul dintre ei o ucisese pe fată, o dezbrăcase, Încercase s-o tranșeze, Îi Învelise trupul În bandă maronie de Împachetat și-o Îndesase În tomberon. Și dacă nu era de vină Norman Chalmers, atunci cine? 31 Apusul picta cerul de deasupra Rosemountului cu un portocaliu-violet și cu flăcări roșcate. De la nivelul străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Michelle Henderson era mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care se ținea la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]