2,194 matches
-
pentru luări de poziție critice radicale, este exclus din partid. Episodul îi va marca biografia, el rămânând în ochii autorităților o persoană potențial periculoasă. George Astaloș deține informația că P. a figurat în „documentele secrete de partid” ca „revizionist al marxismului”, fiind considerat un disident. Atitudinea lui rebelă a determinat exmatricularea înainte de examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
de estetică, pref. edit., București, 1972. Antologii: Estetică și umanism, introd. edit., București, 1979. Traduceri: Mikel Dufrenne, Poeticul, pref. trad., București, 1971; Abraham Moles, Marie-Luce André, Artă și ordinator, pref. trad., București, 1974 (în colaborare cu Claudia Dumitriu); Stefan Morawski, Marxismul și estetica, I-II, pref. trad., București, 1977 (în colaborare cu Claudia Dumitriu). Repere bibliografice: Dumitru Micu, Câteva păreri, GL, 1967, 16; Ov. S. Crohmălniceanu, „Idealul și valoarea estetică”, AFT, 1967, 17; Teodor Tihan, „Estetica lui Tudor Vianu”, ST, 1968
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale: una vizează relațiile literaturii cu societatea, aducând în prim-plan axioma determinismului, iar cealaltă pune în ecuație literarul și politicul, atingând chestiunea litigioasă a militantismului literaturii și a producătorilor ei. Privit astfel, marxismul devine cazul-limită al procesului de birocratizare propagandistică a ideii de literatură. Iar heteronomia literaturii se erijează într-un veritabil mesianism ideologic și într-un principiu de bază al politicii culturale, la adăpostul unui camuflaj scientist emfatic. Convertită în armă politică
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
format în mediul elevat, puțin cunoscut de români, al marxiștilor evrei de limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios al acestei experiențe, cea mai mare șansă ratată de a avea un marxism revizionist respectabil în România. Ianoși le fusese profesor multora dintre protagoniștii Epistolarului și a obținut (pentru a salva cartea despre care scrisese un referat oficial) includerea unei contribuții proprii în antologie, în care vorbea despre o anume opțiune ideologică, prin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
România. Ianoși le fusese profesor multora dintre protagoniștii Epistolarului și a obținut (pentru a salva cartea despre care scrisese un referat oficial) includerea unei contribuții proprii în antologie, în care vorbea despre o anume opțiune ideologică, prin care el înțelegea marxismul. Liiceanu, răspunzându-i lui Ianoși în aceeași antologie, punea cuvântul opțiune între ghilimele, sugerând în acest fel că opțiunea nu era autentică, ea fiind mai degrabă silită sau oportunistă. La data publicării volumului, aceste simple ghilimele erau un indiciu al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
omul are, totuși, nevoie de utopii. Un autor care împarte cu John Gray aversiunea pentru liberalismul radical laissez-faire este George Soros: ambii îl numesc „fundamentalism al pieței” (market fundamentalism), iar primul îl consideră la fel de pernicios ca, și chiar înrudit cu, marxismul (ambele fiind economisme, doctrine ale primatului economiei); Gray folosește acest termen cel puțin începând cu Enlightenment’s Wake: Politics and Culture at the Close of the Modern Age (Routledge, Londra, 1995), dar ideea apare la el mai înainte, cel puțin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a făcut avere și grație lipsei acestei taxe, e acum susținătorul ei. O ultimă remarcă despre „cameleonismul” autorului: dintre autorii mai cunoscuți cititorului român, G.M. Tamás a parcurs aproape întregul continuum Stânga-Dreapta, cu multe dintre versiunile sale specific est-central-europene, de la marxism revizionist și disidență anticomunistă de stânga la liberalism, apoi la un libertarism cu puternice note conservatoare și, tot urmărind această bandă a lui Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespondențe, de către Michael
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în Edith Kurzweil și William Philips (ed.), Writers and Politics: A Partisan Review Reader, Routledge and Kegan Paul, Boston, 1983, pp. 79-92; Isaiah Berlin, „Historical Inevitability”, în Four Essays on Liberty, Oxford University Press, Oxford, 1979, pp. 69-91; Leszek Koßakowski, Marxism and Beyond, Paladin, Londra, 1971, mai ales capitolele „The Priest and the Jester” (pp. 54-58) și „Intellectuals and the Communist Movement” (pp. 176-190); cărțile disidenței central-europene și conceptele puse în circulație de György Konrád (antipolitica), Jan Patoțka și Václav Havel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
păreri despre postmodernism, a folosit noțiunea, ca și pe aceea de discurs. Voi reveni mai jos cu un citat extins. O critică (ideologică) a ideologiei, ar putea sugera un marxist, dacă ar reuși să treacă peste devastatoarea analiză dată aici marxismului, în special în capitolul despre nietzscheanizarea Stângii (sau „stângizarea” lui Nietzsche, cealaltă față a medaliei). În general, critica Stângii din cartea în discuție este de un sarcasm (portretul lui Sartre este exemplul perfect) de o virulență și de o profunzime
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
genere, multe dintre obiecțiile ce se pot aduce unora nu sunt valabile și pentru celelalte. (Ă). În broșura pentru cl. IX există un Întreg capitol despre Formarea limbii române care vine În contradicție cu tezele tovarășului Stalin din articolele cu privire la marxism În lingvistică. (Ă). Actuala repartiție a materialului mai are și o altă consecință care ni se par neindicate din punct de vedere științific: se acordă un loc disproporționat de mare, literaturii vechi. (Ă). Multe biografii sunt prezentate obiectivist. Se comunică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
corespunde În totul scopului precizat. În paginile ei se Întâlnesc unele confuzii ideologice, unele șablonări de expresii, unele concesiuni involuntare făcute lingvisticii burgheze”. Pe la mijlocul anului 1950, Întreaga presă culturală reproduce după Pravda două contribuții ale lui I.V. Stalin 83: Cu privire la marxism În lingvistică și Cu privire la unele probleme de lingvistică. Stalin Își Începe astfel serialul: „Un grup de tovarăși din rândul tineretului mi-a adresat propunerea de a-mi exprima prin presă părerea În chestiunile lingvisticii, În special În ceea ce privește marxismul În lingvistică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
83: Cu privire la marxism În lingvistică și Cu privire la unele probleme de lingvistică. Stalin Își Începe astfel serialul: „Un grup de tovarăși din rândul tineretului mi-a adresat propunerea de a-mi exprima prin presă părerea În chestiunile lingvisticii, În special În ceea ce privește marxismul În lingvistică. Eu nu sunt lingvist și desigur nu pot să satisfac În Întregime pe acești tovarăși. Cât privește marxismul În lingvistică ca și În alte științe sociale, cu acesta am o legătură directă. Iată de ce am consimțit să răspund
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din rândul tineretului mi-a adresat propunerea de a-mi exprima prin presă părerea În chestiunile lingvisticii, În special În ceea ce privește marxismul În lingvistică. Eu nu sunt lingvist și desigur nu pot să satisfac În Întregime pe acești tovarăși. Cât privește marxismul În lingvistică ca și În alte științe sociale, cu acesta am o legătură directă. Iată de ce am consimțit să răspund la o serie de Întrebări puse de tovarăși”. Răspunsul la acele Întrebări a constituit noua „direcție creatoare” În studiul și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Menționăm În note84 câteva intervenții ale unora dintre aceștia, pentru ca aici să reținem o sinteză În versuri a „genialei Învățături staliniste despre limbă”, intitulată Examenul: „A doua zi - Încep autorii A. ROGOZ și Horia BRATU 85 - după publicarea articolului Cu privire la marxism În lingvistică de I.V. Stalin - la examenul de materialism istoric de la Facultatea de Filosofie, o studentă a expus În cadrul răspunsului său o seamă de teze ale articolului tovarășului Stalin. Studenta a fost dată de profesori ca exemplu, În fața tuturor studenților
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
următoarele comunicări: 1). Limba, creație a poporului, de acad. M. Sadoveanu; 2). Învățătura lui I.V. Stalin despre limbă și sarcinile institutelor de lingvistică ale Academiei R.P.R. de acad. Em. Petrovici; 3). Dezvoltarea lingvisticii sovietice după apariția lucrărilor lui I.V. Stalin: Marxismul și problemele lingvisticii de docent K. V. Gorșka; 4). Pentru o ortografie justă a limbii române de prof. Al. Graur, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 5). Predarea limbii române În școlile de toate gradele din R.P.R. de conf. univ. M.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rare excepții, studiul limbii literare n-a fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin În genialele sale studii asupra marxismului În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai 1950 83. În: Contemporanul nr. 194, 23 iun. și 196, 7 iul.; În: Flacăra, nr. 25 (129), 24 iun. și 27 (131), 8 iul.; În: Viața românească, nr. 7, iul. 1950 - acad. Barbu Lăzărescu 84. - Un document genial al marxismului creator. În: Contemporanul, nr. 195, 30 iun. - Emil Petrovici. - O genială descoperire a științei marxist-leniniste. În: Alamanahul literar, Cluj, nr. 8, aug. 1950 - J. Popper. - Învățătura stalinistă despre limbă și problemele limbii noastre literare. În: Flacăra, nr. 50 (154), 16
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
n-a criticat, dar a socotit ca realizări importante tocmai aceste greșeli - a dus la repetarea, la adâncirea lor, la Încurajarea tocmai a manifestărilor proletcultiste. (Ă). Învățătura leninistă asupra limbii dezvoltată În mod genial de Stalin În ultima sa lucrare Marxismul și problemele lingvisticii, subliniază importanța limbii și a gramaticii În exprimarea clară a ideilor, În răspândirea acestor idei. (Ă). A nu iubi limba poporului tău, a nu avea grijă să zugrăvești viața acestui popor Într-o limbă cât mai frumoasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a patriei noastre?! Ă) Prin glasul „Scânteii” partidul a arătat tovarășilor critici cum trebuie făcută o critică principială capabilă să Îndrume literatura noastră. Criticii noștri au În fața lor marele exemplu al criticii literare sovietice. Pe baza lucrării tov. Stalin „Cu privire la marxism În lingvistică” criticii sovietici au dezbătut În adâncime problema specificului literaturii, al limbii literare. (Ă). În viața noastră se Întâmplă fapte importante pe lângă care critica literară trece adeseori fără să le observe măcar. Valoroasa carte de reportaje despre Canalul Dunăre-Marea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1948, a fost, cu adevărat, un larg front literar (În poezie, proză, dramaturgie, reportaj literar), care, spunând un categoric NU proletcultist Întregii experiențe literare anterioare, căuta să-și construiască o formulă viabilă, bazată pe o estetică ofensiv-ideologică (după deviza maiakovskiană „Marxismul - metodă de-a trage la țintă, folosește-o cu iscusință”), o literatură restrânsă tematic la actualitatea socialistă și la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în picioare. A fost forțat să își lovească și fratele, care era infirm, peste ciotul piciorului 1. Decăzut, a fost selecționat de Țurcanu să ia parte la „școala de cadre” din camera 4-spital, unde primeau cărți, se țineau lecții de marxism, seminarii (totuși, menționează Măgirescu, cine greșea ceva era zdrobit în bătăi), se cânta „Internaționala”, se discuta despre istoria partidului și pedagogia lui Makarenko, toate acestea timp de aproximativ o lună, după care au fost împrăștiați în alte camere, unde aveau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la perceperea PCdR ca un partid străin de interesele României. În anii ’20-’30, PCdR a devenit un partid al „popoarelor respinse” (rejected people), conform formulei lui R.V. Burks, adică fără o bază teritorială, cum erau evreii, care vedeau În marxism „ideologia universală” În măsură să le asigure „o nouă identitate”, și iredentiștii din rândul minorităților naționale din provinciile istorice unite cu România la sfârșitul Primului Război Mondial. PCdR a fost o formațiune politică periferică, lipsită de aderență În rândul maselor. Unul dintre
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]