2,746 matches
-
și nu au avut nici de ce veni. Strecurându-mă cu greu prin toată acea mulțime, am văzut multe chipuri cunoscute, dar cuprinse de teamă și de neliniște, căci cei care erau atunci printre noi, asemeni unor statui gigantice, au cauzat masacrele cu care s-au soldat ultimele revolte ce au avut loc în mai multe colțuri ale Uniunii. Acum erau și printre noi și aveam motive serioase de îngrijorare, căci erau capabili să ne măcelărească și pe noi la auzul oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ținea cont de fiecare mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doctor Ion Cantacuzino și doctor Victor Babeș. Pe toată durata campaniei din Bulgaria trupele române au dovedit un comportament civilizat față de populația civilă și bunurile acesteia, în condițiile în care pe celelalte fronturi din Balcani aveau loc jafuri, violențe și masacre săvârșite de către toate părțile implicate. Pe de altă parte, acțiunea militară românească din Bulgaria a scurtat durata celui de-al doilea război balcanic și, implicit, suferințele populației civile. Pierderile umane suferite de către armata română în cursul campaniei din Bulgaria s-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-n hambar. Îi băgase În ring pe doi din pacienții de la recuperare. Nici unul nu Îndrăznea să lovească primul, de teamă că după aia o să-l lovească și celălalt Înapoi. Ajunge pentru azi, le spuse Hogan când mă văzu intrând. Încetați masacrul. Puteți să mergeți să faceți un duș, domnilor, și pe urmă Bruce o să vă facă un masaj. Ieșiră din ring printre corzi și Hogan veni spre mine. — John Collins a venit cu doi prieteni să-l vadă pe Jack, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se întâmplă sub ochii noștri și care ne dau oricând de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip elementar astfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se întâmplă sub ochii noștri și care ne dau oricând de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip elementar astfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui demo-liberale. Expulzase pe iezuiți și pe nunțiul apostolic, rupsese legăturile cu Sf. Scaun. Medizabal ajunsese dictator și factotum: numea și schimba miniștri, crea legi, făcea împrumuturi în numele Statului. Cu moartea lui Don Pedro, însă, se dezlănțuiesc în întreaga țară masacre organizate împotriva "migueliștilor". În fiecare zi, sute de oameni sunt asasinați, iar casele lor incendiate, fără ca cineva să intervină. Un liberal care luptase în rândurile anti-migueliste, Marques Gomes, scrie: ,,E trist s-o spunem dar e adevărat: învingătorii n-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Genava. în fața pericolului iminent, controlul asupra acelui drum era vital pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bariera improvizată a scuturilor lor, deschizând drumul pentru alți soldați, ce alergau să-i sprijine în acțiune. Sebastianus, aflat aproape de arcași, înțelese că el era ținta comandantului dușman. O secundă îi fu de ajuns ca să-i distingă ochii îmbătați de masacru și să-i audă strigătul de furie. Pentru a nu fi azvârlit de pe cal, trebui să se arunce în iarbă, rostogolindu-se într-o mică scobitură de pământ, aflată la adăpostul unei zade, în vreme ce hunul, urmat de alți cavaleri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evita să-și înfrunte dușmanii ce i se vârau în față ca să-l atace, eschiva teribilele lovituri de secure și de sabie și mergea mereu mai în adâncime, căutându-l, în confuzia care de acum nu mai era decât un masacru, numai și numai pe comandantul dușman. Când îl află prins în luptă, apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tentativa de a apăra centrul cetății era sortită eșecului, hotărî să se alăture grupului, împreună cu tovarășii săi; în plus, tocmai atunci, un urlet de groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se apropie. în câmpie, cele două armate se înfruntau cu urlete de război și cu sunete de corn și trâmbiță, dar se apropiau lent una de cealaltă, șovăind parcă înainte de a dezlănțui ceea ce se anunța deja a fi un imens masacru. Și totuși, trecuseră deja primele ore ale dimineții. Făcând această observație, comandantul turma-ei spuse: — Se pare că bătălia e toată aici, Prefectule. Sebastianus încuviință: — Așa e, Datianus. Pentru moment, întreaga onoare ne revine nouă. 26 Când, în primele ore ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinici inimoși își abandonară animalele și, provocând pierderi în rândurile dușmanilor, se aruncau înainte cu săbii, buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se întorseseră în prima linie pentru acel ultim asalt. îmbătați de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altul, lovitura finală de la puținii soldați ce supraviețuiseră: nimeni nu cerea să fie cruțat - și nimeni nu ar fi fost. Nechezatul răgușit al cailor în agonie răsună ca un protest zadarnic, disperat, împotriva umanității crude, care îi implicase în acel masacru, de care, în schimb, părea să-și bată joc croncănitul lugubru al corbilor. Punctuali la întâlnire, se roteau deasupra câmpului de bătaie și începeau deja să se așeze pe cadavre. Rămase astfel pentru o vreme, n-ar fi putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să contrabalanseze puterea vizigoțiloră, ele nu m-au convins. Interpretarea pe care o ofer nu este, bineînțeles, mai autorizată decât altele, dar are, după părerea mea, sprijinul logicii. în mod particular, mi se pare totuși de neînchipuit ca, după un masacru de asemenea proporții, din care Atila a ieșit, oricum, învins și cu mari pierderi, Etius să se gândească în mod real că ar putea „folosi“ în vreun fel spre folosul propriu armatele hune. Nu mi se pare credibilă nici teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de nemți, ci de polonezi. În Pădurea Zamoșt partizanii polonezi se Întorseseră Împotriva luptătorilor evrei. Războiul era pe sfârșite, rușii avansau, și se pare că se luase hotărârea de a reconstrui o Polonie fără evrei. Avu loc prin urmare un masacru. Polonezii la răsărit veniseră trăgând. De cum se făcuse destulă lumină pentru crimă. Era ceață, fum. Soarele Încercase să se ridice. Oameni Începuseră să cadă și Sammler fugise. Mai fuseseră alți doi supraviețuitori. Unul făcuse pe mortul. Celălalt, ca și Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu putuse să stea la New York să citească presa mondială. Măcar și pentru că pentru a doua oară În douăzeci și cinci de ani același popor era amenințat cu exterminarea: așa numitele mari puteri lăsând lucrurile să alunece spre dezastru; oameni Înarmați pentru masacru. Și el refuzase să stea În Manhattan să privească la televizor. Poate că nebunia lucrurilor era cea care-l afecta cel mai adânc pe Sammler. Persistența, impunerea maniacă a anumitor idei, ele Însele stupide de la bun Început, idei stupide care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vor aplica până la capăt, vor pava tot universul cu material dur idiot. În orice caz, Îi păruse lui Sammler că trebuie să ajungă pe acea scenă. Urma să fie acolo, să trimită rapoarte, să facă ceva, eventual să moară În masacru. Prin asemenea lucru, nu putea trece stând În New York. Ăla! New Yorkul cel tremurător, răsculat, de prost gust - orașul de te Îndoi de râs al lui Feffer! Și chiar Sammler mergea la o extremă, devenind, poate, prea disperat, prea prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se înrolaseră în armata lui Andersen, denumită Armata Poloniei Libere, știu bine că țara mea, așa-zis eliberată, a fost în realitate ocupată, de data asta, de trupele din răsărit, care, odată venite n-au mai plecat, - mai e și masacrul de la Katin, n-am mai avut curajul să ne întoarcem, așa că am rămas, sunt acum în Franța, unde am rămas definitiv. Tata a murit la Bordeaux, e înmormântat acolo, numele i-a rămas scris pe crucea de marmură: «Locotenent colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu știm nimic. - Am și intrat, domnule judecător, dar ceva tot mai știm; dumneavoastră nu știți, erați elev, copil, printr-a cincea, a șasea, nu mai țin minte exact când s-a întâmplat, prin ’37-’38... erau pline ziarele: un masacru judiciar în Rusia, ceva fără precedent, au fost condamnați la moarte, se spune, nevinovați, vârfuri din conducerea Partidului și a Armatei. Instalarea terorii. Se spune că... nu mai știu în ce an s-a dat țăranilor sămânță infestată, ca murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot tărăgăna; asta aș face dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urcăm pe prima corabie spre Alexandria. La urma urmei, cele două împărății nu sunt încă în război, se presupune chiar că sunt aliate. Și dacă ți-aș spune nu? — Spune-mi: „Nu, n-ai să încerci să-i salvezi de la masacru pe oamenii din neamul tău“, „Nu, n-ai să te bați pentru ca fiul tău să fie într-o zi stăpânul Constantinopolului“, spune-mi cuvintele astea, și-ți voi da ascultare. Dar voi pierde cheful de a mai trăi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e normal ca religiile Cărții Sfinte să înceteze masacrele? S-a întrerupt: — Ține minte că între Constantinopol și Roma, între Constantinopol și Paris, Credința este cea care învrăjbește, iar interesul, nobil sau josnic, cel care apropie. Nu-mi vorbi nici de pace, nici de Cartea Sfântă, căci nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]