3,306 matches
-
gheață albastră sub formă de con. spre vârful conului lumina devenea din ce în ce mai albă. am ieșit. m-am trezit. simțeam încă sufocare. numai rugăciunea l-a făcut să plece. m-am rugat până când am simțit că inima s-a întors în matca pulsului normal. i-am spus să plece, să nu se mai întoarcă. nu vroiam să-l rănesc. a revenit o singură dată la geamul meu. era pasăre. m-a privit îndelung, apoi a plecat. motanul meu l-a privit. stătea
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
gene. în mine oasele strămoșilor plâng, lumina lor mă orbește, doamne, ce suflet nătâng, în mine doar gândul vorbește. de ce pe pământ doar eu am rămas ca un flutur ce se-ntoarce la rană, lasă-mă așa, fără de glas, în matca mea subterană. părinții coboară în pietre, doinele încă mai sângeră blând, ciobanii se strâng pe la vetre, turme de umbre asudă umblând. anii trec pe aripi de vânt, iarna ne râde-n colinde la porți, eu mă ascund în cuvânt ca
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
înglobate în Planeta democrației, sau insulele poli¬ti¬ci¬enilor, religiilor, manipulatorilor, dorințelor, ban¬diților, ego¬iștilor, a birocraților, sau Insula lui Eros. Autorul, având alături personajul feminin Maia, nu¬me ales nu întâmplător, el însemnând esență, a prinde puteri, matcă, plonjează într o narațiune având semnele unui spirit post¬modern. Textul fiind un mixtum compo¬situm, căci se trece de la o perspectivă narativă la alta, pune pe tapet o ne¬s¬fâr¬șită știință a narațiunii rimate, în care descoperim
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
în nuvela „Casa cărții”: „Eram ca și cum eu eram cartea și cartea era eu”. Cei de la Miroslovești așteptăm noi bucurii intermediate de Scrisul D-voastră și o nouă revedere (ar fi a patra) aici, la baștina noastră, pe malul Moldovei, în matca descălecătorului Dragoș-vodă. Căci, suntem convinși, nu vă veți dezice de cuvintele prin care ne-ați alintat (poetic) meleagul: “De vii o dată la Miroslovești, /la apele Moldovei te încearcă bucuria/ că tu, basarabeanul, singur nu mai ești, /că e cu tine
DE LA CITITOR, OMAGIU! (MESAJ ANIVERSAR, DISTINSULUI SCRIITOR NICOLAE DABIJA) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348321_a_349650]
-
ce urcă ... Fără-nțeles ... În vers inestetic Și sperie rima ce-n sunet se-ncurcă. Gândul ne plânge în rime tocite, Plâng iar poeții și plânge poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matca ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talangă uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată, Ce-aruncă pe buze
ALZHEIMER POETIC, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345251_a_346580]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DEȘERTUL DE CATIFEA (4) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului 4. Povestea unei aparențe Realitatea uneori iese din matcă și-o ia așa de una singură, prin vidul numit Dumnezeu. Și te lasă-n urmă, vorba lui Creangă, mare și devreme. Prea devreme, Doamne ! În dimineața asta m-am trezit cu ochii plini de somn și cu mâinile amorțite
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTOARCERE LA MATCĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului întoarcere la matcă Gândul se naște din scoica minții noastre-nfrigurate din clipe unduind ca niște ape de freamătul luminii și din cer și din iubirea
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTOARCERE LA MATCĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului întoarcere la matcă Gândul se naște din scoica minții noastre-nfrigurate din clipe unduind ca niște ape de freamătul luminii și din cer și din iubirea ce-o simțim aproape. Iar rănile tăiate-n noi de soartă mai sângerează dând ofrandă firii, când inima
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
inima ni-i perla ce se naște din alchimia clipelor iubirii. Dar, reveniți în cochilia dură, mai strălucim cu ape sidefii și ne întoarcem la esența pură ducând cu noi dureri și nopți târzii. Leonid IACOB Referință Bibliografică: întoarcere la matcă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 819, Anul III, 29 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNTOARCERE LA MATCĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345472_a_346801]
-
cu poștalionul bragă și covoare. Apoi, ca niște adevărați cavalieri, au arendat primii moșiile din Principatele Române. Harașo, cavalier! Davai arienda! Limba ucraineană: tot după autorii DEX-ului, ucrainenii ne-au blagoslovit cu unele cuvinte, precum: bezmetic (bezmatok=stup fără matcă), (a)boscorodi (bascaraditi), bubă (buba), cotigă (kotiha), ș.a. Cum s-a întâmplat? Probabil când niște ucraineni s-au oprit la o cârciumă, i-au văzut pe românași că tot șușoteau. Un ucrainean nervos le-a strigat: șto bascaraditi? S-au
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar, într-o amiază, acela îl surprinse urmând alt drum, matcă nevolnică ce se retrăgea spre dreapta, îndepărtându-se de el și ținta lui... De hrănit, se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
din cele mai întunecate vremuri.” Cu toate că ilustrul Poet al literaturii române și universale nu are nevoie de suplimente metaforice exprimate conjunctural, putem, totuși, formula, în cheie strict personală, despre ilustrul începător de limbă poetică națională următoarele: Eminescu a fost acea matcă tumultuoasă a nemarginilor infinitului mic, în care s-au revărsat în mod miraculos și unic nenumărate dintre tainele ascunse ale Infinitului mare... Magdalena ALBU 15 ianuarie 2015 București Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - EMINESCU - IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN / Magdalena Albu
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
înseamnă o lume, mai mică, ce-i drept, dar la fel de complexă, cu aceleași aspirații și probleme precum lumea de pe uscat. Uneori se întâmplă ca lucrurile să scape de sub control, iar atunci trebuie să existe cineva care să le reașeze în matca lor? - În cursa aceasta s-au întâmplat multe! - Nicio cursă nu seamănă una cu alta! - Aceasta nu seamănă cu niciuna! - Depinde la ce interval de timp te raportezi! - La ultimii zece ani, desigur, îi răspund cu degajare, și cu precădere
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curge și salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce veghează când soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai colinda valuri peste perdeaua mării ce-nvaluie cu-albastru însingurarea zării? Ba da
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
văile ascunsesub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri intinsepe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul deșce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curgesi salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce vegheazacand soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai colinda valuri peste perdeaua mariice-nvaluie cu-albastru însingurarea zării?Ba da.. Răsună triluri și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
croazieră, nici marșarier; pur și simplu deschis tuturor posibilităților, cu direcție neprecizată, momentan în repaus. Aparent. Căci proiectele cele mai temerare, cele mai încăpățânate obsesii, cele mai solide întreprinderi, cei mai încrâncenați promotori, tot în bine trucata nemișcare își află matca și se rostogolesc prin lume ciorănind, iohannisând, paul-gomând, ca să nu mai vorbim de celelalte metode de-a lua lumea-n piept, fiecare din ele ca un miniportret al Hermannstadtului, plasat în rame inscripționate minuțios, patentate pe nume de la A la
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CA O AMIAZĂ ÎNDRĂGOSTITĂ Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o apă ieșită din matcă, e sufletul osândit, veșnic să hălăduiască prin deșertul ce-a uitat să mai rodească, să rodească... * Ca o amiază îndrăgostită, dezbrăcată de mâini pângărite, e sufletul ispitit, ispitit... * Ca o lumină preschimbată în pulberi văduvite - de taina unei lacrimi - e
CA O AMIAZĂ ÎNDRĂGOSTITĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372626_a_373955]
-
uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului zăgazuri. La tot pasul se preling mari șiroaie, apa-și iese din matcă, dup-o asemenea ploaie. În fața acestei patimi crengile se-apleacă, iar vântul rece acum naturii îi e dădacă. Ploaia pe nesimțite-și pierde din putere, raze de soare-apar, părând efemere. Reușesc urgia s-o-nvingă, puternice, timide, din aerul proaspăt
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
tremura și se agita ca un titirez, în spatele masivului și puternicului Ilie, vădit incomodat de prezența lui acolo. Însuși inginerul Casapu, cu toate vorbele lui de îmbărbătare și tacticile expuse, odată cu apropierea mulțimii, care vuia ca o apă ieșită din matcă, dar, mai ales, a răcnetelor lui Mărășteanu (îți iau gâtul, Spârcâiac, îți iau gâtul!), toate astea l-au aruncat într-o stare de nesiguranță și frică imensă, ce i-a provocat o transpirație de sudoare rece și o sufocare, parcă
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
poame în pârg/. (Ramura verde) Poetul simte nevoia unei „corespondențe” cu conștiința lucidă, în prezentul său și qui-pro-quo-urilor sociale și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând/ peste pietre”. Acest infern ce-l străbate nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic pentru că universal real din jur cunoscut
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
lipsa ei mi-a produs un disconfort enorm - cu vești exact ca porumbelul ce descoperise limba de pământ pe care Noe reclădise cerul. Din cele povestite poliția mobilizase săteni să stăvilească suvoiul de apă care amenința să-și iasă din matcă. Ca un adevărat imperator Primarul veghea lucrările de la fața locului împiedicând mulțimea adunată să o ia razna. Ca orice hazard a adus și câteva evenimente nefericite. După spusele maică-mii câteva case au fost inundate deși îngrijorarea nu îi era
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
un efort ca să ghicesc ce poartă în minte și dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat. Bunicul! Îi stă gândul la bunicul! Datorită celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
dea binețe și să-i întrebe de sănătate. Trecu de școală și ajunse la intrarea în sat. Comuna Valea Mare avea șapte sate, că de aceea i se și spunea Valea Mare. Pe poiana ce se află de-a lungul mătcii Stejerelului, pârâu ce da numele satului și trecea pe lângă el, acum, ca și altădată, se instalase o șatră de nomazi. Aveau locul lor, stabilit de când lumea, și-l respectau în fiecare an. Deși le mai furau câte o gâscă, o
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
fi. Surâd acestui gând. Poetul crescut de un copil, Marius Lăzărescu, mă îndreptățește să cred că nimic nu e ușor, iar greu nici atât. Viața pare un cub de zahăr pus direct pe pământ. Moartea, cruciada unei femei frumoase... Întoarsă în matca mea înțeleg: nu mă doare nimic doar lipsesc este muzica imaginară a unei vieți trăite din plin, dublată ca ritm de inserțiile avangardiste, asemănătoare improvizaților sonore din jazz, elegant temperată de exigența unei autentice măsuri care îl identifică și ni
SCURT TRATAT DESPRE SUNETE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372284_a_373613]