1,390 matches
-
Creației. Dogma închisă în "nevinovatul ou" este "dogma" creației barbiene. Prin nunta închisă în "trei talazuri", trebuie să înțelegem "sfârșit de drum", locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor materialității; oul va da naștere formelor, dar nunta se va curma în el. Numai în lumina Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la iveală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut". Cuvintele sunt luate în răspăr. Autorul joacă rolurile tuturor eroilor săi, se transpune în limbajul și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a ști" care semnifică desigur, cunoașterea de sine; adverbul "azi" indică actualitatea stării eului liric; formele pronomiale de persoana întâi exprimă relația dintre iubire și creație. La nivel lexical: succesiunea substantivelor concrete ("mână", "sprânceană", "tâmplă"); câmpul lexical este unul al materialității, sugerând simțurile afectate de iubire. La nivel stilistic: repetiții ("Înc-o vreme/ Și-ncă-o vreme") menite a reliefa intensitatea sentimentului; comparația "ca o strângere de ape" semnifică tensiunea lirică; metonimia se creează prin asocierea privirii cu spiritul, care tinde spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își vede personajele în valori generale, în expresiile lor simplificate, după modelul marii comedii clasice. Totuși, în comediile sale, generalul nu sacrifică cu totul individualul: cele două aspecte ajung să se echilibreze, dând figurilor lor un volum mai amplu, o materialitate mai bogată decât aceea a personajelor clasice propriu-zise. Oamenii lui Caragiale trăiesc într-o lume fără obiecte, vidă, cu foarte rare indicații asupra costumului lor, fără referiri la decorul caselor în care locuiesc sau a lucrurilor pe care le manipulează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
diminuează ori modifică substanța, nu se consumă. Dimpotrivă, utilizarea acelorași cunoștințe în contexte caracterizate prin noutate, poate avea drept urmare crearea de noi cunoștințe. Așadar spre deosebire de factorii tradiționali de producție, care prin simpla lor folosire își diminuează substanța, cunoștințele își sporesc materialitatea prin însăși utilizarea lor. Din caracterul neconsumptibil (inepuizabil) al cunoștințelor derivă și un alt caracter, subsecvent. Ele apar ca bunuri economice frugifere, în sensul că acestea produc, cu o anumită periodicitate nenormată, alte asemenea bunuri, respectiv alte cunoștințe. Un rol
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
cea mai firească. Conform acestei semificații, cea mai primitivă care corespunde unei prime faze agrare mitul simbolizează binefacerile materiale și celebrează darurile pe care le primește omul de la pămîntul-mamă și de la soarele-tată. Dar nici un mit nu se mulțumește să simbolizeze materialitatea vieții, care conține de altfel într-un mod subiacent aspectul moral: recunoștința pentru satisfacerea nevoilor trupești fiind contrariul perfect al spiritului imoral: exaltarea irațională a dorințelor. Dacă această relație subiacentă este de natură să avertizeze asupra faptului că traducerea integrală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
propria satisfacere. Rezultă că valorile și nonvalorile se manifestă la om prin opțiunea just sau fals valorificatoare și prin judecăți de valoare vital juste sau false. Adevărul constituie satisfacția autentică a spiritului valorificator, adevărul referitor la promisiunile de satisfacere a materialității și sexualității adesea exaltate sau inhibate imaginativ, dar mai ales și înainte de toate adevărul spiritului față de el însuși prea ușor pradă autosupravalorificării mincinoase vanitatea -, promisiune falsă de satisfacție principială. Tot ce are legătură cu sensul și nonsensul vieții este supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a oferi o orientare elanurilor rătăcite, ele declanșează fanatismul certurilor și al exploziilor dușmănoase ale acestora, făcînd ca viața în comun să fie tot mai greu de suportat. Aviditățile pseudo-spirituale ale sarcinilor exaltate, aviditățile sexualității suprasau sub-valorificate și cele ale materialității sînt cele care împart societățile în opresori și oprimați. Ambivilențele motivațiilor subiacente se transformă în final datorită legii punitive în ambivalența inter-reacțiilor și în cea a situițiilor. Injustițiile dominante și toate tentativele de a le contracara prin violență sînt bazate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale reușitei sociale, bazate pe înșăși pierderea viziunii satisfacțiilor mai intense, sărăcirea esențială a vieții. Pervertirea și suferința exaltată care rezultă de aici (vina și pedepsirea ei) constituie Răul în sine, principiul răului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nevoie de dragoste, credință și speranță, are nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
capacitățile și interesul pentru cunoașterea plantelor și animalelor în corelație cu mediul înconjurător. Punând elevul în situația de a înțelege anumite aspecte ale relațiilor dintre viețuitoare, dintre acestea și factorii de mediu, jocul contribuie la evidențierea interdependenței fenomenelor, cauzalității și materialității lumii vii. Jocul este un mijloc de educație indirect, copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. El trebuie saccepte reguli și srealizeze ordinea structurala jocului. „Copilul care construiește ceva cu un material învațsaccepte și sîndeplineasco datorie” Gh. Buhleră. Jocul didactic
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vs. spiritual constituie axa opoziției doamna T.Emilia Răchitaru. Granițele narative și stilistice nu sunt deloc relative, ci precise, trasate repetat. Camil Petrescu insistă, tocmai cu o astfel de motivație, dar urmărind, în același timp, afirmarea obtuzității și inexpresivității, asupra materialității trupești specifice aceluiași personaj feminin, Emilia: aceasta are sân "turtit ca o minge caldă", genunchiul "neted și lucios ca sideful deasupra" dobândește, când este flexat, "două îndoituri de carne grasă, ca două toarte de vas."437 Fie și utilizarea comparației
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ci o sumă de texte, parcurse, revăzute și încrucișate după bunul plac, pentru plăcerea jocului. Vi-l închipuiți cumva pe Elpi luând loc pe un divan, precum proletarul lui Bernard Muldworf? În mod sigur, Luca Pițu era mai interesat de materialitatea/materializarea dorinței decât de o "teorie materialistă a dorinței"88. Se poate replica, eventual, invocându-se pertinența biografiei: Crizele existențiale sunt momente de mare mobilitate afectivă care apar la încrucișarea istoriei individuale și a istorie colective, într-o relație reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile pragmatice ale existenței. Una este apolinică, cealaltă este dionisiacă. Două terapeutici converg către fată. Una este terapeutica ascensională, cealaltă este una descensională. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nacela salvatoare Luceafărul propune „scheme axiomatice ale verticalizării
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
oglindească În ea”. Dacă cineva ar putea surprinde vreodată o oglindă care să nu oglindească nimic. Adică să fie singură. Tragedia oglinzii este că ea nu poate fi nici o secundă goala, ci dimpotrivă se umple mereu de un altul. În ciuda materialității ei ca obiect, oglinda este În esența ei goală. Tocmai de aceea are capacitatea de a fi orice, de a reflecta mereu pe un altul. Oglinda și visul aici În poemă nu sunt altceva decît modificatori energetici care fac posibilă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
algă arsă/ în ape triste umbra nepereche" (Cu sânii frumuseții). Dar îndrăgostitul nu suferă niciodată din cauza distanței fizice față de obiectul adorării lui, ci din cauza imposibilității de a-și transforma actul discursiv într-un act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și afectează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan și umbră. (H2c) Dan văzu clar despărțirea ființei lui într-o parte eternă și una trecătoare. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul auzului patologic, hiperbolizat la începutul narațiunii, nu mai este un argument al simplei crize nevrotice, întrucît zgomotul capătă materialitate, pare a fi perceput chiar de către polițiști care, diabolic (în viziunea torturatului personaj), amînă momentul adevărului doar pentru a prelungi agonia. Cuprins de exasperare, eroul cedează nervos, admițîndu-și crima și indicînd locul ascunderii cadavrului, loc malefic, stigmatizat de contracțiile "inimii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un mod surprinzător. Mai întîi, enumerînd argumentele relației ideale cu stăpînul său, naratorul afirmă clar că pentru banii săi ("aurul lui") nu avea vreo o dorință. Această remarcă nu are legătură imediată cu evenimentele descrise în acel context, dar, prin materialitatea și subtilitatea ei socială, nu se arată a fi nici rodul unei minți bolnave, cu alunecări subite spre fabulos și haotic. Întocîndu-ne la conotațiile ei neașteptate, sîntem nevoiți să constatăm că motivul financiar ar fi putut fi foarte bine mobilul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
odinioară, de către formaliști, literaritate. Ce este literaritatea? Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul scris
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]