63,751 matches
-
30% din P.I.B., lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - și ar mai fi! Sceptic nemântuit, pățit cu repetiție, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate, prin mecanismele infernale ale anticului pariu eleat cu broasca țestoasă și infelicele Achil. Dar analistul și-a luat măsurile de precauție: trenul cel rapid ar trebui să-și reducă viteza, spre a nu se pierde în infinit. Un nou născut al acestui
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
Est a fost publicat în 1994. Dacă ar fi apărut cu doar cîțiva ani mai devreme, l-aș fi situat, poate, în șirul studiilor de imagologie care, incluzînd cu destulă consecvență în titlu termenul de "inventare", își propun să demonteze mecanismele și stereotipurile ce se ascund în spatele diverselor constructe culturale. Dar contextul în care apare cartea lui Larry Wolf, profesor de istorie la Boston College, și de la care acesta pornește în mod explicit, mă obligă să o atribui unui alt domeniu
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
viața lui Harry Potter, te proiectează într-un trecut apropiat, îți permite să îți schimbi prezentul, dar și viitorul, între anumite limite. Fiindcă și așa, unele lucruri sînt inalterabile. Dar e semnificativ că numai acel sine ce are acces la mecanismul care schimbă mersul timpului e dotat cu oarecare preștiință. Nu și sinele aceluiași de cu cîteva clipe în urmă, care doar participă la fapte, însă nu le poate altera. Și nu știe nici măcar cum vor sfîrși. După cum nici sinele care
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
căror regularitate îi dădea și lui liniștea lăuntrică... Trebuie să credeți - pentru că poate altfel nu e cu putință să înțelegeți mare lucru din această întîmplare - că bătrînul, care trăia atît de singuratic, își legase viața și destinul de existența acelui mecanism. Pe nesimțite - ca printr-un drum întors - viața acestui om se lipea mai tare de tainica învîrtire a roților de metal. Mi se pare de prisos să adaug că bătrînul n-ar mai fi putut trăi fără bătăile inimii sale
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
desfășurat la fel bătrînul îngrijitor ar fi căpătat vîrsta lumii și ar fi trăit la nsfîrșit. Dar într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
trăit la nsfîrșit. Dar într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai voia să-l clintească de lîngă propria sa viață pe care o întreținea
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
într-o dimineață bătrînul îngrijitor așteptă zadarnic bătaia sonoră a ceasornicului, al cărui minutar se mișca totuși. Ceva rău intervenise în funcțiunile delicatului mecanism. Cu o supremă încordare, urcă schela interioară și începu să meșterească delicatul mecanism. Constată, speriat, că mecanismul se defectase, chiar dacă el împinge de unul din acele lui. Izbuti, cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai voia să-l clintească de lîngă propria sa viață pe care o întreținea cu panica morții!". Pînă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
ca să-l trezească pe bătrîn; se opri însă înspăimîntat lîngă trupul neînsuflețit al aceluia pe care-l ucisese ceasornicul... Este greu de știut dacă bătrînul a căzut din pricina oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd urca, de oprirea mecanismului, s-a prăbușit fulgerat la pămînt. Viața celor două făpturi, omul și ceasornicul, erau în așa chip legate, încît una devenise condiția celeilalte. Paznicul și orologiul căpătaseră, pasă-mi-te, un singur ritm, o singură pulsație, o unitate indecompozabilă". Amăgirea
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de viață, în paradoxala instituționalizare a injustiției și a infracționalității, în boala mentală și fizică, în degradarea biologică a populației și în procentul ridicat de sinucideri. În schimb, angrenarea: (1) în mecanismul social, contactul angajat (2) într-un interes personal, sunt prin efecte comparabile cu un concediu la munte sau la țară. Am în vedere o terapie care influențează nemijlocit, care este inclusă în costul vieții de zi cu zi, atenuează izolarea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul său ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
pare că în lumea politică problema CVTudor e luată în discuție ca și cum instituțiile statului ar fi un soi de popice pe care el le poate dărîma ori de cîte ori are chef, fiindcă aceste instituții dispun, ca și popicele, de mecanisme de autoridicare. Cu alte cuvinte, lumea politică îi acordă lui CVTudor dreptul de a spune tot ce-i trece prin cap, deoarece el a devenit o problemă. De fapt, de fiecare dată cînd s-a discutat cu seriozitate despre această
Problema CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15686_a_17011]
-
afirmarea propriei identități și urmărind contopirea, dizolvarea în ceva superior, înglobator, gratifiant. 5. Cutia muzicală și virtuțile dezordinii în termenii aleși de Rogulski-educatorul, femeia este "une petite boîte à musique", iar el, mîna bărbătească necesară spre a pune în mișcare mecanismul. Cînd nu e atît de poet (sau vrea să exerseze, în spiritul profesiei sale "oficiale", aceea de profesor de istorie, formule poetice și mai prăfuite), Rogulski se mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
groapa comună cu 49 de morți aduși din lagărele de la Canal, într-un singur an (1950, probabil). Aici se vede clar că Liiceanu înțelege să scrie literatură (uneori foarte bună) ca un filosof, adică să o așeze întotdeauna într-un mecanism retoric, demonstrativ. Sau, simplificînd, literatura e bună pentru efecte. E foarte greu să faci să funcționeze mașinăria literaturii cu un astfel de principiu. Lui Liiceanu i-a reușit în multe pagini din Jurnalul de la Păltiniș, îi reușește și acum în
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
întotdeauna de ,,logica istorică", transformînd-o în piatra de temelie a acțiunii lor practice, adică a fărădelegilor lor. Ne-a relatat despre asta în modul cel mai deslușit Arthur Koestler care, atrăgîndu-și fulgerele foștilor lui tovarăși comuniști, dezvăluia încă din 1938 mecanismul subteran al unui regim totalitar echivalînd cu una din cele mai mari imposturi pe care le-a cunoscut omenirea. Atît prin lucrările lui autobiografice cît și prin romanul de faimă mondială Zero și infinitul, explicînd îndeosebi tehnica mărturisirilor spontane - torturi
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
care tratează momentele premergătoare introducerii noii politici culturale, perioada de înflorire a curentelor de avangardă (futurism, proletcultism), de relativă independență de creație și de negociere în plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de represiune începe prin a fi o complicată strategie contractuală de împăcare a nevoilor ideologice cu starea de fapt (coexistența necesară, de exemplu, dintre scriitorii proletari, scriitorii țărani și "tovarășii de drum"). Realismul socialist se dovedește astfel un instrument util
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și că s-ar putea obține oarecari beneficii fără o investiție prea mare. Dacă cea de-a treia ediție aduce în discuție un aspect nou cu adevărat, acela este chiar caracterul și atitudinea artiștilor români față de oferta propriului lor
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
mărturisit însă vreodată acest lucru. Iar acest tip se răzbună pe cel de-al doilea care se căsătorise după douăzeci de ani cu femeia dorită și iubită, deși nu i se declarase niciodată amor. Femeia aceasta este singura care descoperă mecanismul ascuns al răzbunării, explicându-i bărbatului ei legitim, cauza. Interesant e că, deși cel dintâi nu făcuse nici o declarație de dragoste, femeia iubită deduce, după atâția ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
și nici interpretare cu orice preț ruptă de cele anterioare. Mai curînd e vorba de o lectură care-și propune un ochi proaspăt și, mai ales, o lectură tridimensională, care încearcă să surprindă textul din interior, dintre nodurile și firele mecanismelor sale. Nenea Anghelache din Inspecțiune de Ion Luca Caragiale este un angel degradat, un scindat, în cazul căruia cinstea e un produs al constrîngerii, iar el se recunoaște în casierul delapidator. Pornind de la aceste premise, Roxana Sorescu așează cazul personajului
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
secolul al XIX-lea), se explică, prin grila simbolică propusă de Jung, ca o imagine general-umană: simbol al regăsirii unității și al salvării posibile. Dar Roxana Sorescu nu se îndreaptă numai spre clasici, cartea de față ne poartă și printre mecanismele unor cărți mai apropiate de noi: Noapte de sînziene, Lumea în două zile și chiar Orbitor sau Coaja lucrurilor de Adrian Oțoiu. Fără să propună sensuri definitive, deși cu o aplecare spre a descoperi simboluri și etimologii, poate hazardate, cartea
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total sau parțial. Unii s-au dat pe mîna regizorului pînă la capăt. Asta se vede pe scenă. Alții au făcut-o episodic sau au crezut că pot lua personajul pe cont propriu. Și
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și gândirii - spațiul, timpul și cauzalitatea. Cititorul va regăsi opoziția dintre imaginea sacralizată a lumii, din mentalitatea populară românească, și gândirea românului modern, influențată, spune Bernea, de științele pozitiviste. Dacă analiza spațiului și timpului sacru urmărea, la Eliade, descifrarea unor mecanisme de gândire, specifice omului religios, la Bernea acest obiectiv cade în plan secund, căci trilogia sa încearcă în primul rând să descrie o perspectivă etnic definitorie, specific românească, de a gândi lumea, în datele ei fundamentale. Demers romantic, vizibil încă
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
se cheltuie alergînd după ei. Pînă la urmă ești sleit și nu mai vrei decît să se termine odată". Dar, "pînă la urmă", iată, totul s-a terminat cu bine, chiar dacă pe un traseu nefiresc. Pentru că, într-o cinematografie cu mecanisme normale, am fi văzut filmul, de la bun început, din '98, așa cum se prezintă el acum; pentru ca absurdul să fie complet, aflăm dintr-un articol al regizorului, Marius Theodor Barna, că filmul a fost terminat încă de acum un an și
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
1995 (roman) și La densité expressive du mangeur de banane, 1996 (proză scurtă). În România a publicat, la Editura Mașina de scris, romanele Ca sfântul Lazăr târâș-grăpiș, 2000, și Tango în cârje, 2001. În prezent lucrează la un nou roman, Mecanismul complicat al dorinței. Este Jean Celeste Dimitrescu o Nina Berberova a noastră? Nu. Proza sa n-are nimic din sentimentalismul narațiunilor cu care rusoaica din Paris i-a cucerit, la anii senectuții, pe editorii francezi. Jean Celeste Dimitrescu povestește, cu
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
își așteaptă rândul la rotisor, într-o cameră frigorifică. Pe ușă, un număr. Un simplu număr. [...] Dacă apeși pe un buton montat la exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
cele produse înainte de 1600. Între poeticitatea din ce în ce mai accentuată a limbajului shakespearean, și implicit marcat detașată de limbajul comun, și cronologia pieselor, Kermode descoperă un raport de inversă proporționalitate: cu cît ne depărtăm de piesele de început, limbajul e mai complicat, mecanismele poetice mai subtile, dar și mai obscure în mare măsură. Zăbovind asupra unui pasaj din Titus Andronicus, pe care îl compară apoi cu unul similar în Coriolan (una dintre ultimele piese ale lui Shakespeare), Kermode observă o anumită literaturitate ostentativă
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]