2,223 matches
-
VII-X, erau prezente și manifestări spirituale ce ilustrau mentalități, obiceiuri și credințe. Descoperirile arheologice oferă date a căror interpretare permite cunoașterea unor aspecte ale vieții spirituale din secolele VII-X. În urma cercetărilor efectuate au fost descoperite vestigii cu semnificații spirituale: cruciulițe, medalioane, aplice și alte obiecte inscripționate-dovadă că în comunități (obști) se cunoștea scrierea. Însușirea scris-cititului constituia apanajul unor categorii legate de viața urbană-dovezile provin din castre și așezări citadine: Sucidava, Dinogetia, Tomis, Callatis, Capidava, Păcuiul lui Soare. Pentru secolele VII-X, dovezile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aici de Sidonia Drăgușanu și rămas în memoria copiilor este Guguță. Alți colaboratori: Pamfil Șeicaru, Marcel Marcian, Ben Corlaciu, Tudor Arghezi, Ioachim Botez, Radu Gyr, Lucia Demetrius. După numărul 100 începe să apară rubrica „Scriitorii neamului”, în care sunt oferite medalioane ale unor scriitori români: Petre Ispirescu, Emil Gârleanu, I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Calistrat Hogaș, Ioan Slavici, D.D. Pătrășcanu ș.a. În al treilea și al patrulea an de apariție, calitatea tehnică a revistei sporește considerabil, mai ales la capitolul ilustrațiilor color
CURENTUL PENTRU COPII SI TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286588_a_287917]
-
Cluj (1923): „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și s-apropie inimile, așa precum a-nțeles-o măreața Antichitate creând mitul lui Orfeu”. Sunt omagiați și portretizați Ion Creangă, Panait Cerna, N. Gane. Se realizează medalioane ale membrilor Academiei Române și ale unor personalități ale vieții artistice și culturale din Transilvania, dar și din întreaga țară: Gheorghe Lazăr, Agatha Bârsescu, Teodor T. Burada, Traian Grozăvescu. Se manifestă aici și preocupări pentru problemele românilor din Bucovina, din Macedonia
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
H. Tiktin și cea care, după mărturiile apropiaților, alesese Berlinul ca loc de refugiu și însingurare mândră, și nu Parisul, cum ar fi dorit el. Debutul publicistic al lui C. s-a produs în 1944, în ziarul „Ecoul”, cu un medalion închinat lui Vachel Lindsay. Până în 1948 a mai colaborat la „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, iar în deceniile următoare la toate revistele la care a activat ca redactor și la aproape toate publicațiile importante ale vremii. Cinefil împătimit, bun cunoscător
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
rămase în paginile ziarelor, el încearcă să deseneze personaje mai complicate, cărora le împrumută din propriile experiențe, dar analiza e precară. Cursive, cu unele descrieri reușite și dialoguri vioaie, sunt „legendele” unor locuri și amintirile despre personalități cunoscute. Acestea anunță medalioanele din Figuri ieșene. Fără să exceleze ca portretist, D. prinde liniile mari ale unei personalități, strecurând câteodată observații pătrunzătoare. O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
românesc), D. Dumbravă (Mărturisire din surghiun), Al. Silistreanu (Gem închisorile), Dan Simionescu (Strămoșii noștri), Ștefan Mărăscu (Siberia, cimitirul popoarelor) ș.a. Dintre marii poeți contemporani figurează doar Tudor Arghezi, cu poezia Când veniră, din ciclul Letopiseți, și Aron Cotruș, cu un medalion pe care i-l consacră, la șaizeci de ani, Faust Brădescu. Cu seria nouă (format revistă, 44-56 de pagini, text imprimat prin mimeografiere și având înscris locul apariției - Rio de Janeiro), D. își propune să fie „o tribună de luptă
DACIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286649_a_287978]
-
1917. Poeme de război urmate de „Basmul vieții”, București, 1936; Exil, București, 1937; Inscripții pentru Balcic, București, 1937; Stampe italice, București, 1939; Poema eternă. Basmul copilăriei. Basmul iubirii. Basmul morții, București, 1941; Poeme alese, București, 1942; Iisus, București, 1943; Poeme. Medalioane lirice, pref. Dumitru Micu, București, 1968. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii, introd. edit., București, 1940, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Al. Iacobescu), Proză literară, București, 1943. Antologii: Poeți de la „Vieața nouă”, introd. D. Micu, București, 1968. Repere bibliografice: Perpessicius
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
intensă activitate de traducător, dând echivalențe românești unor romane de Stendhal, Romain Rolland, Colette, Al. Dumas, Victor Hugo, Maurice Druon, Jules Verne, Dostoievski, Taras Șevcenco, Fenimore Cooper, Alejo Carpentier ș.a. În colecția „Masca”, i-a apărut în 1984 suita de medalioane critice Portrete de artiști. SCRIERI: Sfârșit de spectacol, București, 1941; Oamenii știu să zâmbească, București, 1946; Valse hésitation, București, 1970; Strada infinitului, București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
și noiembrie 1941, între martie și noiembrie 1942, apoi, între aprilie 1943 și martie 1944. Redactor responsabil: Liviu Linția. Cuprinde versuri, minore, și eseuri. Miron Radu Paraschivescu publică un fragment din actul III al piesei Corăbii blestemate, Marțian Negrea un medalion despre Gheorghe Dima. Cronicile literare selectează câteva opere de valoare: Lucian Blaga, Gândirea magică, Tudor Arghezi, Lina, Panait Istrati, La stăpân, Dan Botta, Comedia fantasmelor, Laurențiu Fulga, Straniul paradis. I.H.
CONTRAPUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286398_a_287727]
-
sub aspect analitic, dar și tipologic. În volumul Complicitatea fertilă, publicat la Paris în 1992 și tradus în 1994 în limba română, el a studiat aproape un sfert de secol de poezie românească (1950-1973) într-o suită de 32 de medalioane, consacrate unor identități poetice marcante (de la Tudor Arghezi și Al. A. Philippide, Marin Sorescu și Dan Laurențiu, până la doi poeți de la „Echinox”, Ion Mircea și Adrian Popescu), adică de la scriitori născuți la finele secolului al XIX-lea până la cei născuți
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
1971; Dimitrie Anghel. Viața și opera, București, 1945; Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, București, 1946; ed. București, 1971; Curs de istoria literaturii române moderne. Literatura militantă, București, 1947; Varietăți critice, București, 1966; ed. Chișinău, 1997; I.L. Caragiale, București, 1967; Medalioane franceze, București, 1971; Aspecte literare contemporane (1932-1947), București, 1972; Itinerar critic, I-V, București, 1973-1989; Amintiri, București, 1975; ed. București, 1981; Caragialiana, București, 1974; ed. București, 1987; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
pseudonimul Hyperion, iar în revista satirică „La zid!”, a graficianului Ion Anestin, semnează pyrrhon sau p. const. Călătorește în Italia, Grecia și Turcia (1937-1938), cu soția sa, Constanța Constantinescu, profesoară. Debutează editorial în 1927, cu volumul Mișcarea literară, alcătuit din „medalioane, portrete și foiletoane critice”; vor urma Opere și autori (1928), Critice (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români), Figuri literare (1938), Tudor Arghezi (1940; Premiul Societății Scriitorilor Români). Sub îngrijirea Constanței Constantinescu, vor fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
problemele periodizării literaturii române, Literatura română a anilor ‘70, Literatura română de după 1944), postfețele semnate la traducerile unor romane precum Creanga de aur (M. Sadoveanu), Bietul Ioanide și Scrinul negru (G. Călinescu), Delirul (Marin Preda) și, nu în ultimul rând, medalioanele despre scriitorii români redactate în cadrul unor prestigioase lexicoane (Lexicon fremdsprachiger Schriftsteller, Leipzig, 1977- 1980; Lexicon ost und südosteuropäischer Literaturen, Leipzig, 1990; Kindlers Neues Literaturlexicon, München, 1990-1991) au contribuit substanțial la cunoașterea literaturii române în perimetrul cultural german. De o mare
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
Băieșu, Vasile Rebreanu, Constantin Țoiu. Literatura română contemporană din care a tradus cu predilecție reprezintă și obiectul principal al demersurilor sale critice și eseistice. A prezentat o serie de scriitori români ( G. Călinescu, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Marin Sorescu), în medalioane literare, respectiv în recenzii și cronici literare în revista „Nagyvilág” și în postfețele unor volume de traduceri publicate de editurile unde a lucrat. A urmărit cu atenție noile orientări ale literaturii române moderne, precum și realizările esteticii și istoriei literare românești
BELLA György (2.XII.1923. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]
-
coexistă, la A., cu descoperirea artei. A trăi prin artă era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-a părut un debut. Meditația asupra artei, din cronicile sale dramatice, medalioanele și articolele dedicate picturii și sculpturii (strânse postum în Pensula și dalta, 1973), din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este proiecția tensiunii interioare, a întrebărilor pe care și le-a pus creatorul. „Miracolul suprem” a fost, pentru el, cuvântul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pătrundă în contribuțiile lui episoade de aventură, mister, intrigi amoroase, baluri, dueluri. Unele studii tind să ia o turnură romanescă. De altfel, cărturarul a și compus, în rusește, între 1953 și 1956, un roman, Ultimul om de prisos, rămas netipărit. Medalioanele de scriitori (C. Stamati-Ciurea, Al. Donici, I. Sârbu, Dimitrie Moruzi, C. Stere, Leon Donici) alcătuiesc, laolaltă, un compediu de literatură basarabeană, minat însă de un șovăielnic simț al valorii. Într-o măsură, erorile de gust sunt compensate prin acribie. SCRIERI
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
revistei, fiind foarte des prezent și în postura de critic literar. În această calitate, semnează articole de sinteză (Curente literare în Europa) sau de bilanț (Anul literar), comentarii polemice (Mistica farsă, despre mișcarea gândiristă), eseuri despre Shakespeare, Tolstoi, Taine, Mallarmé, medalioane (Adversarul G. Ibrăileanu, Gospodarul Sadoveanu, Cavalerul Perpessicius) și, din când în când, recenzii. O dovadă că literatura e înțeleasă ca fenomen viu și dinamic o constituie expresivele portrete făcute de Tudor Arghezi unor personalități ca Urmuz, C. Argetoianu, N. D.
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
este o schiță umoristică apărută în revista „Veselia”, în 1920. Povestirea Taina trădării, din „Adevărul literar și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când devine secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic”, și până în 1938, scrisul său se adaptează profilului
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
Micromonografia Giovanni Schiavoni (1939) dă adevărata măsură a remarcabilelor lui însușiri de istoric. Au urmat Gh. Asachi (1957) și Pallady (1958). Incisiv și personal în cronica plastică, B. s-a mărginit în ceea ce privește literatura să vehiculeze informații, să popularizeze valori consacrate. Medalionul e structurat didactic, dar bine documentat. Precumpănesc numele de autori străini (Georg Brandes, Knut Hamsun, Ibsen), iar literaturile nordice (norvegiană, suedeză, daneză), în plină expansiune asupra continentului, beneficiază de portrete colective, schițe în perspectivă istorică. Traducerile numeroase (A. Strindberg, Th.
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
în raport cu intelectualii ardeleni de mai înainte. Autorul, care poseda o bogată cultură îndeosebi clasică, se arată în continuare mai puțin interesat de critica literară, iscălind doar câteva recenzii despre lucrările unor scriitori apropiați (I. Agârbiceanu), observații asupra unor traduceri și medalioane ale unor predecesori cu merite culturale. Ca ziarist, el trece repede de la nota strict informativă la foileton, alegând un fapt din actualitate, pe care îl prezintă vioi, detașându-i semnificația, uneori ascunsă. Aceasta însă îmbracă adesea haina unei „învățături”, un
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
acelea cocoșate erau nedespărțite de palmieri, de deșert, de oaze... Și atunci se dezmeticea: nu, nu era vis! Stătea în mijlocul unei piețe zgomotoase, într-un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zisei, înșelat, părăsit"; însă nu, nu e cu putință! O țidulă ce era alăturată conținea, spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa arată! strigă Villerte. Chiar și literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați o bucată dintr o țesătură din fibre de arbori negri chiar la dumneavoastră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
literele sunt aceleași... - Maestre, zise și Hinnedi. De ce ne-ați pus să vă explicăm ce este mantia de vreme ce aveați o bucată dintr o țesătură din fibre de arbori negri chiar la dumneavoastră? Maestrul ținea însă în căușul palmelor pânza și medalionul, fără să dea atenție întrebărilor quinților, care tăcură imediat respectîndu-i meditația. - Vă amintiți firește prima poveste pe care v-au spus-o după ce ați ajuns quinți, aceea a istoriei Ordinului nostru. - Da, aprobă Vilerte. Taina înființării Quintaratului e cuprinsă în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dau din Maestru în Maestru. - Mai sunt câteva detalii pe care nu le spunem nici măcar quinților, rosti gânditor N'Gai Loon. Vă pot asigura însă că obiectele în care legenda zice că se ascunde misterul înființării Ordinului nostru sunt chiar medalionul și în bucata asta de pânză. - Și poate să însemne asta? - Nu știu ce să spun. Nu știu cine a înființat Ordinul... dar știu că, într-un fel sau în altul, a avut legătură cu Kyrallul. Hinnedi zâmbi. - Asta l-ar încînta pe Abate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]