952 matches
-
după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta ai un aer meditativ, spuse tata, căutînd să facă conversație. — O fi umezeala, care dilată creierul. Așa zice Barceló. — O mai fi și altceva. Te preocupă ceva, Daniel? — Nu. Mă gîndeam doar. — La ce? — La război. Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și, mai cu seamă, să Încerc să petrec mai multă vreme cu prietenul meu Tomás Aguilar, de care mi-era dor. Tomás era un băiat meditativ și retras, de care oamenii se temeau din pricina aspectului său de bătăuș, grav și amenințător. Avea o constituție de luptător, umeri de gladiator și o privire dură și pătrunzătoare. Ne cunoscusem cu mulți ani În urmă, Într-o bătaie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu nostalgie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a orașului, cu magazine la parter, cu încăperi locuite la catul de deasupra, în care bătrânii își ștergeau ochelarii de sticlă ieftină, cu evlavia păstrării unor lentile de o limpezime extraordinară ale firmei Karl Zeiss din Jena; cu negustori armeni meditativi, ce-și încălzeau, iarna, degetele, ieșind din mănuși fără burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie și ceară topită; în mânăstiri, tresărea inima la fiecare aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vedere așa ceva. Nu am avut timp să examinez în detaliu această filozofie non-aristoteliană, dar, dacă înțeleg bine, este o metodă științifică de gândire. Este corect? - Este un fel de a gândi, zise cu prudență Gosseyn. Glasul Discipolului conținea o notă meditativă atunci când se înnodă firul discuției - Până acum, niciodată, zise, nu am avut motive să mă tem de știință în niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu impresia că mă găseam, cu doisprezece ani mai Înainte, la Istanbul, În salonul lui Djamaledin. Așa stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vă descoperiți propriul stil, să vă centrați asupra modelelor care vi se potrivesc și vă vor conduce prin labirintul descurajant al modei. Râde ușor încordată și am senzația că a mai pus banda asta de câteva ori azi. — Înțeleg, spun meditativă. Ideea e că... Nu sunt sigură că am nevoie de ghid. Așa că mulțumesc foarte mult, dar... — Acest serviciu este gratuit, zice femeia. Iar astăzi oferim și ceai, cafea sau un pahar de șampanie. Șampanie? Șampanie gratis? — Oo! spun. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
anuale, dar pot oricând să bag de la mine. — Ce faci? zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un serviciu. Să‑mi pun în ordine haosul din viața mea. Așa ceva. — Aha. Suze își ia un aer încurajator. Și, ai găsit ceva până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sângele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ. Face câțiva pași spre colțul ei. Ai un birou foarte frumos, Artemis. Îi zâmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cea care mi-a sugerat să mănânc de prânz În altă parte decât de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o mănânci la masă. Și nu costă decât două lire ! Iar dup-asta ai program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am văzut-o pe Jemima atât de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu ea. Dar n-a fost așa. Capul ei îl întrezărești la o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă zi de școală. Și așa, pătrunzător și meditativ, am privit nodurile din scândurile de pin, date la rindea și lustruite, vreme de șapte ani, cât a durat școala mea. în unele zile mai puteam și să-mi las privirea să se odihnească pe planșele unde uneori se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Eram fericită fiindcă eram cu el. Eram sigură că arătam probabil ca o broască umflată până la refuz de fericire. Luke a comandat șampanie. —De ce? l-am întrebat. — Pentru că... A urmat o pauză în care Luke mi-a aruncat o privire meditativă. Pentru că... a repetat cu un zâmbet ștrengăresc în ochi. Mi-am ținut respirația fiindcă eram sigură c-o să-mi spună că mă iubește. Pentru că meriți, a zis el în sfârșit. Mi-am permis un zâmbet misterios. îi văzusem chipul. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nume Robert - avea șaisprezece ani și studia la Colegiul Rugby; și îl vedeai în ținută sport, cu șapcă de jucător de cricket, iar apoi în frac și cu guler tare. Avea fruntea candidă a mamei sale și ochi frumoși și meditativi. Părea un băiat curățel, sănătos și normal. Nu știu dacă e chiar așa deștept, zise ea într-o bună zi când mă uitam la fotografie, dar știu că e un băiat bun. Are un caracter fermecător. Fata avea paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am să te rog să te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu ochii aceia meditativi care acum arătau atâta indiferență față de el. Se întoarse în atelier și se rezemă de masă. Îl întrebase: „Ei, ce vrei sa-mi spui?“ Stroeve făcuse un mare efort să-și adune puterile: „Trebuie să fii puțin rezonabilă. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
drum al vieții o semnificație mai adâncă. Și era nevoie de și mai multă personalitate și tărie de caracter ca să nu regreți niciodată pasul acela făcut brusc. Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și că sunt în putere să mi-l folosesc după voie!” Și, însuflețit cu totul de concluzia aceasta pornită din ambiție, își străbătu înainte, până la capăt, traseul. Atunci când ajunse în fața localului public cu pricina, se opri câteva clipe și privi meditativ și tacticos, de parcă dorea să surprindă corect, cu privirea lui ageră, fiecare amănunt; încerca, pe cât putea, să țină minte bine totul: de la cele două porți mari și larg deschise de la intrare, până la ultima crăpătură din perete. Iar, după firea pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]