4,697 matches
-
nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acel parfum răcoros al frunzelor de curând crescute, răspândea peste tot o suflare învitătoare; păsărelile (ah, iarăși diminutivele care îl excedau pe Maiorescu, n. m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime care inspiră în inima omului și melancolie, și plăcere (liber la batiste, vă rog, n. m.)". În ambele extrase, prezența umană este mai mult sau mai puțin implicată (firește, ca insolit recipient emoțional al parfumului naturii), însă doar în primul caz este antropicul descris convingător și cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mascată, de favoritism. Ce poate fi însă ma savuros decât punerea în paralel a bucăților de poezie formală din cele două scrieri? Romanul lui Murasaki abundă în distihuri lirice, circumscrise mai ales unor teme grave de meditație, precum evanescența vieții, melancolia trecerii timpului, iminența decrepitudinii, dar și unor stări fulgurante, de natură sentimentală sau erotică. Multe dintre aceste versuri au ca hipotexte creații ale unor poeți mult mai vechi sau compuneri prezente în antologii celebre (precum Manyoshu sau Gosenshu). Compozițiile lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o carte, simțeam o mare mulțumire: ce minunat că am putut să o termin, îmi spuneam. În timpul scrierii ei, destul de rar mă gândeam că ar trebui numaidecât să o termin. Nu nutresc nostalgie față de trecut și nici nu cad în melancolia specifică celor în vârstă. Nu mă agăț de tinerețe. Cine are prezentă în minte moartea în fiecare zi simte mai puțin teama de a muri. La întrebarea: "Cum doriți să muriți?", ce adesea mi se adresează în interviuri, în majoritatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
august, și un an anume sau 16 iunie în oricare alt an, fac acest lucru împotriva bunului simț, doar din încăpățânare și din sfidare. Așadar, pe 12 iunie 1953 s-a terminat perioada mea școlară. A fost un moment de melancolie solemnă. Micii mei camarazi au cântat pentru mine. Profesorul a ținut un discurs. Parohul a vorbit și el și mi-a înmânat darul comunei: gravurile lui Albrecht Dürer la povestirile din Biblie, legate în pânză neagră. Ca să-mi stăpânesc emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
21 de ani, m-am căsătorit cu Liviu. Nu te-ai cam grăbit? Nu, că eram topiți unul după celălalt! Am trăit o frumoasă poveste de iubire, foarte frumoasă... Rostind această mărturisire, pe chipul ei se așternu o umbră de melancolie. Își adusese aminte cât o ajutase Liviu ca să-și facă un drum, o carieră. Imediat după căsătorie, îi înzestrase atelierul de pictură așa cum îi ceruse, el fiind un nepriceput în ale artelor, după cum singur mărturisea. Totuși, deși se declarase nepriceput
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
copilul dacă plânge noaptea, camera de joacă, cea mai luminoasă și mai însorită... Irina nu a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoști!... sfârși ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său voit vesel și, prinzând-o de mână, o sili să se așeze împreună cu el pe canapea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli obsedantele pagini albe". Un fin scepticism, o modestie anxioasă îl specifică pe critic, sub emblema unei persistente melancolii. Cîteodată grima e cea a unui ins dezabuzat, îmbătrînit pasă-mi-te în floarea vîrstei, ce-și recunoaște cu oarecare dificultate elanurile inițiale, topite în ceața aurorală, precum o legendă a ființei neîmplinite: Acesta ești tu, cel de azi. Un
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurînd "să-mi cînți cobzar bătrîn ceva, să-mi cînți ce-oi ști mai bine, că bani ți-oi da, și vin ți-oi da, și haina de pe mine...". Fumul țigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mîngîiate, accentele mutate, oftatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaș, nărăvaș, nesupus și înspăimîntător de timid. Mă întreb și acum, de unde atîta forță ca să-l joace
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
un creier care s-o ceară, Divinitatea nu mai poate avea rost; iar tu ești cel care poți dispune cum vrei de acel creier!... Tu ești deci Zeul cel mai puternic!..." Zeflemea, sau adevăr? Coțcarul se lasă covîrșit de coerența melancoliei. Acesta, însă, nu e Urmuz, deși sfîrșitul lui nimerit în plin ne-ar lăsa să-l bănuim (și) așa. El este ingeniosul retezat și solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, și-oricît i-ar cădea firele, simfonia lui e, totuși
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
“Biloxi Blues”, unul dintre succesele răsunătoare ale lui Neil Simon, “regele comediei de pe Broadway”, se joacă pe scena Palatului Copiilor din București în data de 30 mai 2011. Dincolo de orice, spectacolul este povestea sinceră, de o melancolie temperata dar reală, specifică unei rememorări, a unei inocențe pierdute. Șase soldați învăța să se asculte unii pe alții, să se descopere, să comunice. ( preluare Port.ro- Razvana Niță) Spectacolul urmărește seriozitatea mesajului și a situației, dar nu scapă nicio
Biloxi Blues revine in Bucuresti () [Corola-journal/Journalistic/70051_a_71376]
-
realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele sale mitice și monumentale, în care se exprimă existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din aceste scene de grup, amintite mai sus ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își arată vinișoarele de sânge și palpitul vieții. Paradoxurile sunt, de fiecare dată, spuse pe tonul cel mai natural, frângând cu nepăsare convențiile logicii: "cu melancolie / prin Rusia / mestecenii își legănau votca / de-a lungul stepelor // n-am fost niciodată / pe-acolo // dar țin minte prea bine / cum eram teribil de singur / într-un tren hodorogit / și votca era copilul mestecenilor / copilul pierdut / ce trebuia legănat
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
dragoste,/ D - 24 și D - 26/ atunci va fi nevoie/ de un antidot cu catene/ scurte și nesaturate/ D - 14 și D - 16" (Elena-Daniela Sgondea); "Iarna aleargă cu ochii goi./ Eu aud venind din urmă/ frigul,/ cu picioarele bandajate/ în melancolie."; În timp ce dimineața/ și-a pus pe cap/ basma de rouă,/ soarele a făcut ochi/ și a alunecat/ pe emisfera sufletelor."; "Recit uneori, cărților, versuri./ Îmi place curiozitatea lor/ Ieșită din comun,/ În momentul când fac ochii/ Cât cepele!" (Beatrice-Silvia Sorescu
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
unui popor. Oricât te-ai chinui să înveți limba, niciodată nu vei avea acces la codul afectiv al acesteia. Probabil e mai dificil în poezie decât în proză. Codurile sunt altele. Mult mai dificil. Înaintea fiecărei plecări resimt o mare melancolie. Care e reconfortantă. Sunt binevenite stările astea. Nu e pentru ce s-a întâmplat aici, dar e ca și cum ți-ai reîntâlni, prin prieteni, propria ta viață. Am trecut pe lângă Universitate, dar n-am intrat. Probabil că nu s-a schimbat
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
existențelor retrase, retractile ale unor oameni de prisos, aruncați la marginea lumii, într-un limb. Poezia și grotescul acestei relații aruncă însă o lumină crudă asupra unei ridicole iubiri de factură kunderiană, unde comicul se îmbină cu o undă de melancolie, unde scena sexualității, cu ficțiunile sale, probează fragilitatea ființei umane și dificultatea de a comunica. Lirismul filmului cu inserturi naturaliste dobândește o notă tragicomică. Leon trebuie să-și deschidă o nouă fereastră către lume, însă nu știm cine va juca
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
Pavel Șușară Pictor, sculptor, bijutier, animator, manager, autor de cărți bibliofile, călător cu mașina, la nevoie cu trenul, dar niciodată cu avionul, revoltat din timiditate și pasional din nevoia urgentă de a-și înfrînge melancoliile, Mircea Bochiș părea, pînă nu demult, și un exponent tardiv al Școlii de la Baia Mare. Pictura sa era refugiu din peisagistica socială brută într-un imaginar pe jumătate grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
în Babel-ul nord-american într-o strictă comuniune, românii se remarcă prin răceala, dacă nu ostilitatea față de compatrioții pe care îi întâlnesc în țara de adopție. Primele întâlniri cu românii de dincolo de Ocean i-au produs nou-venitului Cornel un soi de melancolie vecină cu depresia, exprimată prin acordurile sfâșietoare ale acordeonului, devenit veritabil balsam pentru suflet. "În schimb românii pe care îi întâlnise - mai toți cu capul la cutie. Odată citise pe ecusonul unei casierițe numele ei românesc: Popescu. ŤAaa, suneți din
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
2. lovitură sub centură./ 3. centura, la noi, este plină de îngeri./ la noi înseamnă la mine, acasă./ 4. deoarece am numai prietene, toate prietenele mele sunt îngeri (dependenți de droguri)./ 5. de la sunetele jucăușe ale începutului unui război/ la melancolia cea mai neagră./ cum poate un război să fie roz iar melancolia să fie/ înfășurată/ strâns în cârpele negre cu franjuri ale ardelencelor./ 6. muzica. un alter ego rupt de lume. Rupt de plăcere./ rupt în două. mâna mea introdusă
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
la noi înseamnă la mine, acasă./ 4. deoarece am numai prietene, toate prietenele mele sunt îngeri (dependenți de droguri)./ 5. de la sunetele jucăușe ale începutului unui război/ la melancolia cea mai neagră./ cum poate un război să fie roz iar melancolia să fie/ înfășurată/ strâns în cârpele negre cu franjuri ale ardelencelor./ 6. muzica. un alter ego rupt de lume. Rupt de plăcere./ rupt în două. mâna mea introdusă în ruptură începe să zboare/ ușor ca o pasăre./ 7. oare ce
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
să zboare/ ușor ca o pasăre./ 7. oare ce pasăre nu se așază niciodată pe pământ ?/ Apropo de Dylan Thomas, maestre Marin Mălaicu Hondrari./ 8. ia-mi poezia în mâini. Îmblânzește scorpia./ fii profund interesat. pune-te în locul meu./ 9. melancolia este un caz./ 10. războiul este poetul, introdus ca un rect plin de sânge,/ în manuale./ fascia scrisului fascistă ca un curcan/ în plin ritual erotic./ 12. voi vă uitați la mine. eu mă uit la voi./ voi vedeți un
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
erotic./ 12. voi vă uitați la mine. eu mă uit la voi./ voi vedeți un sân. SÂNUL. Eu nu văd nimic la voi/ pentru că voi sunteți flăcări. „ Acum începe în mod real deconstrucția: „13. eu sunt doar/ niciodată/ centura/ îngerii/ melancolia neagră (românii și ungurii sunt chirurgi oncologi)/ războiul (avangardă în toată legea)/ muzica (numai țigănească)/ poezia (mea)/ poetul ca un rect amărui./ curcanul fascist al scrisului./ Sânul abject-obiect./ Voi (în flăcările reci ale spațiului virtual)" (pag. 56) Până la sfârșit, vocea
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
fi introdus o poezie cu cruci și cu biserici, care n-a fost vizată de el. Probabil îi făcuse observație un ștab mai mare că nu ar fi fost îndeajuns de vigilent. Cînd i-am spus că poezia incriminată era Melancolie, de Eminescu și i-am arătat că pe copia ei dactilografiată exista semnătura lui m-a privit cu o ură de neimaginat. Deși nu mi-a fost ușor, am rămas în redacția condusă de el pînă la tezele lui Ceaușescu
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
În 1977 a fost numit actor și regizor la Teatrul Haná în Hradec Králové. A lucrat deasemeni în film și televiziune. Este și un artist plastic foarte apreciat. Dramaturgia lui Arnošt Goldflam este structurată pe mecanisme comice, învăluite într-o melancolie fină. Temele abordate de autor sunt diverse și sunt abordate prin mijloace variate, mereu surprinzătoare. Cu ironie și sensibilitate el vorbește despre ipocrizia pe care o suportăm zilnic, cât și despre îndoielile și rătăcirile pe care le suferim atunci când ni
Premiera spectacolului Cabina artistelor, pe 17 decembrie, ora 19.00, la Sala ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/67935_a_69260]