1,001 matches
-
o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte provocatoare opinie călinesciană privind legătura dintre melodramă și viață, formulată într-un articol din 1934 și intitulat "Imaginația vieții" (textul a fost retipărit în volumul G. Călinescu, Publicistică, vol. II [1933-1935], ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari o fac față de întâmplările melodramatice, neverosimile, deși stilul vieții este neprevăzutul însuși. [...] Căci viața e inventivă, cum nu este de obicei criticul literar, și melodrama se arată a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu'n patru. 100 E. Lovinescu, "Gustul lacrimilor", în Critice, vol. III, ed. cit., p. 164. Tragedia e considerată aici o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu'n patru. 100 E. Lovinescu, "Gustul lacrimilor", în Critice, vol. III, ed. cit., p. 164. Tragedia e considerată aici o subcategorie a melodramei (p. 173). 101 Peter Brooks, op. cit., p. 10. 102 Ibidem. 103 Condiționarea imaginarului de principiul verosimilității e explicată pe larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la paroxism, atinge o intensitate maximă și ne transportă în regiunea sublimului" (op. cit., p. 164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul (literatura în genere) nu conține muzică (ca melodrama originară), el "are totuși nevoie de limbajul desemantizat al muzicii, axat pe evocarea inefabilului prin tonuri și registre, stil, structurare tematică, modulații toate acestea aducând melodrama în vecinătatea mitului" (op. cit., p. 14). 106 Lovinescu pare să anticipeze într-un mod
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul (literatura în genere) nu conține muzică (ca melodrama originară), el "are totuși nevoie de limbajul desemantizat al muzicii, axat pe evocarea inefabilului prin tonuri și registre, stil, structurare tematică, modulații toate acestea aducând melodrama în vecinătatea mitului" (op. cit., p. 14). 106 Lovinescu pare să anticipeze într-un mod de-a dreptul surprinzător, dată fiind și slăbiciunea comună față de cinematograf, speculațiile entuziaste emise de Susan Sontag despre "erotica artei" (în volumul ce a făcut vâlvă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai zic eu oare?" (idem, p. 57). 113 Ibidem. 114 Ioan Holban explică mecanismul prozei lovinesciene prin procedeul cauzalității inverse și al "fatalității literare" (vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura narativă a melodramei, un cercetător avizat ca Ben Singer evidenția, într-o carte recentă, procedeul construcției episodice: "the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vezi Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1983). 115 În legătură cu structura narativă a melodramei, un cercetător avizat ca Ben Singer evidenția, într-o carte recentă, procedeul construcției episodice: "the melodramatic tendency towards episodic construction" (vezi Ben Singer, Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre exemplu, James L. Smith observa că, în melodramă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Melodrama & Modernity. Early Sensational Cinema and Its Contexts, John Belton (ed.), Columbia University Press, New York, 2001, p. 40). De altfel, majoritatea exegeților fenomenului sunt de acord în privința caracterului episodic al narațiunii melodramatice. Spre exemplu, James L. Smith observa că, în melodramă, între fragmentele narative legăturile logice nu sunt foarte bine explicate, de unde și impresia de poveste episodică; iar Michael R. Booth atrăgea atenția asupra succesiunii rapide a evenimentelor și a subordonării psihologiei personajului în raport cu intriga. Aceleași considerații le regăsim la Peter
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de unde și impresia de poveste episodică; iar Michael R. Booth atrăgea atenția asupra succesiunii rapide a evenimentelor și a subordonării psihologiei personajului în raport cu intriga. Aceleași considerații le regăsim la Peter Brooks, Frank Rahill ș.a. 116 Michael R. Booth consideră că melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară (op. cit., p. 20), având drept termen mediu elementul feminin: eroină-personaj negativ-salvator. Femeia este de fapt centrul emoțional ("the emotional chore") al melodramei, ei atribuindu-i-se rolul de amplificare și intensificare a funcției
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Peter Brooks, Frank Rahill ș.a. 116 Michael R. Booth consideră că melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară (op. cit., p. 20), având drept termen mediu elementul feminin: eroină-personaj negativ-salvator. Femeia este de fapt centrul emoțional ("the emotional chore") al melodramei, ei atribuindu-i-se rolul de amplificare și intensificare a funcției eroului masculin: "the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero" (Ibidem). Lupta se dă între personajul negativ și eroul salvator, femeia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
the hero" (Ibidem). Lupta se dă între personajul negativ și eroul salvator, femeia fiind mereu la mijloc, între bine și rău fapt ce-i conferă complexitate, ferind-o totodată de sancțiunea morală. Așadar: duplicitatea feminină e prescrisă de însăși poetica melodramei. 117 Émile Durkheim, Despre sinucidere, traducere de Mihaela Calcan, Editura Institutul European, Iași, 1993. 118 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-are
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dezvoltată pe larg de: Michael R. Booth (personajele și pozele teatrale sunt aranjate vizual în "pictures" sau "tableaux", pentru că jocul actorilor trebuie să urmărească o logică vizuală, iar scenele și mișcările lor să se succeadă ca niște diapozitive), Peter Brooks (melodrama dezvoltă figurația scenică, decorul, și transformă scena într-un tablou plastic; există de fapt un acord între toate codurile folosite, astfel încât gesturile personajelor și decorul să dea impresia unui tablou ce rezumă situațiile emoționale "a visual summary of the emotional
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decorul, și transformă scena într-un tablou plastic; există de fapt un acord între toate codurile folosite, astfel încât gesturile personajelor și decorul să dea impresia unui tablou ce rezumă situațiile emoționale "a visual summary of the emotional situations"), Ben Singer (melodrama surprinde aspectul situațional în forma "tablourilor", în care actorii "îngheață" pentru o clipă într-o anumită ipostază) ș.a. 123 Peter Brooks, op. cit., p. 18. 124 Vezi și această mărturisire tardivă din articolul "Debutul meu în... teatru", în Scena și ecranul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
loc cea dintâi prelucrare a motivului dragostei florentine ce va bântui până târziu, ca o puternică obsesie, imaginația scriitorului (volumul Crinul, din 1913, reia aceleași texte, fără modificări substanțiale). 130 Peter Brooks consideră că procedeul povestirii în ramă e specific melodramei (op. cit., p. 149). Așadar folosirea povestirii "în ramă" și structura repetitivă apropie, din nou, literatura lovinesciană de melodramă. 131 Episodul se regăsește în Aripa morței, și în Comedia dragostei, și în Viață dublă, și în Bizu. 132 După cum am mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scriitorului (volumul Crinul, din 1913, reia aceleași texte, fără modificări substanțiale). 130 Peter Brooks consideră că procedeul povestirii în ramă e specific melodramei (op. cit., p. 149). Așadar folosirea povestirii "în ramă" și structura repetitivă apropie, din nou, literatura lovinesciană de melodramă. 131 Episodul se regăsește în Aripa morței, și în Comedia dragostei, și în Viață dublă, și în Bizu. 132 După cum am mai precizat, Gabriela Omăt identifică în numele personajului anagrama lui Lovinescu: tânărul Leone e "o anagramă destul de străvezie a lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba de melodramă și de tradiția bel canto-ului), împotriva lui Wagner, care intelectualizase excesiv "drama muzicală", subminând tradiția cu mare succes la public a teatrului "liric" (vezi Friedrich Nietzsche, Cazul Wagner, traducere și prefață de Alexandru Leahu, Editura Muzicală, București, 1983 și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de Liviu Rusu și Bucur Stănescu, Editura Muzicală, București, 1983). Opțiunea pentru Bizet este foarte sugestivă în privința concepției tânărului Lovinescu, care identifica resorturile plăcerii estetice în sensibilitate (și, implicit, într-un orizont psihologic), cu mențiunea că această preferință "temperamentală" (pentru melodramă) va fi reprimată, bovaric, de teoriile "intelectualiste" ale criticului modernist, convertit la doctrina radicală a unui estetism rigid și intransigent, clamând "puritatea" artei. 137 Gabriela Omăt crede că Holban l-a influențat pe Lovinescu, invocând un fragment din romanul Viață
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Preda, "Înainte de moarte", în volumul Întâlnirea din pământuri. Desfășurarea, prefață de Mihai Gafița, Editura Minerva, București, 1966, pp. 80-88. 146 Peter Brooks, op. cit., p. 26 ș.u. Criticul american afirmă că nu trebuie să facem confuzie între dimensiunea psihologică a melodramei și dimensiunea psihologică a personajelor, care sunt golite de psihologie; melodrama nu are un conflict psihologic, dar exteriorizează însăși structura psihică actele mentale/ afective sunt jucate, se transformă în gest. Vezi și Ien Ang, op. cit., p. 20. De altfel, majoritatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mihai Gafița, Editura Minerva, București, 1966, pp. 80-88. 146 Peter Brooks, op. cit., p. 26 ș.u. Criticul american afirmă că nu trebuie să facem confuzie între dimensiunea psihologică a melodramei și dimensiunea psihologică a personajelor, care sunt golite de psihologie; melodrama nu are un conflict psihologic, dar exteriorizează însăși structura psihică actele mentale/ afective sunt jucate, se transformă în gest. Vezi și Ien Ang, op. cit., p. 20. De altfel, majoritatea cercetătorilor consideră că melodrama operează cu o concepție non-psihologică a personajelor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a personajelor, care sunt golite de psihologie; melodrama nu are un conflict psihologic, dar exteriorizează însăși structura psihică actele mentale/ afective sunt jucate, se transformă în gest. Vezi și Ien Ang, op. cit., p. 20. De altfel, majoritatea cercetătorilor consideră că melodrama operează cu o concepție non-psihologică a personajelor, ce se constituie mai puțin ca individualități autonome, cât ca elemente de legătură ale narațiunii în totalitatea sa. După Thomas Elsasser ("Tales of Sound and Fury", în Monogram, nr. 4, 1972, p. 2
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
an 3, nr. 828, 10 dec. 1936 (apud "Sburătorul". Agende literare, vol. V, ed. cit., p. 369). 150 "Cu d.E. Lovinescu despre Bălăuca", în Vremea, an VIII, nr. 413, 10 nov. 1935. 151 Lea Jacobs afirma că principala trăsătură a melodramei este elementul "situație" concept destul de greu de definit dar care, în mare, se bazează pe incidentul șocant care oprește pentru moment fluxul narativ, "acțiunea", în timp ce personajele se lovesc de circumstanțe noi și puternice, ceea ce creează un impas dramatic, suspansul, întârzierea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
este genul însuși, cu virtualitățile sale inepuizabile și cu infantilismul său congenital, genul fals, frivol, grandios, meschin, subversiv și bârfitor", în Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 85. 154 Vezi Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Melodrama constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 85. 154 Vezi Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Melodrama constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal fiind învestit cu o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]