1,003 matches
-
Nu vă așteptați ca filmul să fie hollywoodian: e independent, co-producție Canada/Spania și îl are ca producător executiv pe Almodovar. Există cel puțin un numitor comun între cei doi regizori: iau situații tragice pe care le dezvoltă contorsionând regulile melodramei. Iar subiectul lui Coixet ar fi tocmai bun pentru un gen storcător de lacrimi: o tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită și îl face timid este dragostea, pentru care nu prea are unități de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
sale dedicate retoricii științei McCloskey este o interpretă fină a unor fenomene complicate, și totodată o autoare îndrăzneață, chiar agresivă uneori, pregătită oricînd să avanseze ipoteze îndrăznețe, să meargă împotriva curentului. Ca autobiograf, Mc Closkey alunecă deseori nu atît în melodramă, cît într-un patetism destul de discret, ce-i drept, dar nu mai puțin agasant. Ceea ce strică tonul acestei povestiri este faptul ca ea e narată de vocea feminină, de Deirdre, chiar și în capitolele concepute ca intenție din perspectiva lui
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
Datorită acestei confuzii posibile dintre ei, Marcu va fi crunt bătut de fratele unei trapeziste de care se îndrăgostise Ivo, ofițerul care duce o viață amoroasă de operetă. Mai mult, Marcu va muri pe front. Astfel, Ivo este protagonistul unei melodrame, iar Marcu, aparent identic, va fi protagonistul unei tragedii. Identitățile de nume și asemănările fizionomice pun, prin contrast, în relief adevăratele teme ale cărții: singurătatea și singularitatea oricărui individ. Valeriu Cristea merge mai departe și vorbește, pe bună dreptate, despre
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
scrupule, agresivitate) apte să dinamizeze personajele, să genereze acea story, inepuizabilă, legitimată de naturalețea incipitului, dar și de epilogul sugerat prin tușe simbolice. Important pentru rigoarea și stilul "crochiurilor" este că Tania Lovinescu nu amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
fiind, de fapt, el, procurorul este nevoit să se retragă în alt oraș, moment în care dragostea Irenei este dezvăluită și sacrificată în același timp. Există ca și în alte filme spaniole ingredientele pentru o telenovelă în toată regula, briza melodramei adie pe tot cuprinsul filmului și procurorul venind peste douăzeci de ani să reînnoade romanesc firele poveștii are ceva neverosimil, donquijotesc, ceva dintr-o căutare a timpului pierdut. Te poți întreba unde se află misterul pe care titlul îl plasează
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
am înșelat în beneficiul artei: dacă n-o făceam, nu erați aici..." (pag. 121) Fără să se plaseze confortabil în afara reproșului, Mihuleac atacă teatrul dinspre jurnalismul faptului divers, transformat de necesitățile pieței nu în relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor). Dincolo de negarea oricărui optimism, luate în simultaneitate, căile organicității (împlinirile și dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
văzut un spectacol al Andreei Vulpe, pe un text scris de un foarte tînăr croat, Tomislav Zajec, în 1998: Lady Di. Să nu vă așteptați la o telenovelă, la o piesă lacrimogenă despre tragicul destin al Prințesei Diana, la o melodramă de doi lei. Nu. Comedia aceasta neagră are în spate problemele de identitate ale unui tînăr. Dedublări, fugă de și din realitate, un conflict practic cu toată lumea din jur, traiectul unui criminal, la urma urmelor, ascuns în spatele unui comportament pașnic
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
ea/ nedomirit/ RAME OGLINZI/— Unde femeie? Vorbește clar, nu văd, unde?/ Iar/ FEMEI BALONZAIDE/-i răspunde:/ — La polițiune, nene Dumitrache,/ (cu sentiment) la polițiune.") Îi mai apropie, pe Iaru și Bănulescu, încă ceva, structural mai adânc: lirismul ciudat, lipsit de melodramă și de finalitate numaidecât emoțională. Dacă înțeleg eu corect, despre această trăsătură, piezișă față de tradiția poeziei românești, vorbește și Bogdan-Alexandru Stănescu pe ultima copertă a antologiei de autor intitulate cum altfel decât Ce bine e să fii Daniel Bănulescu. La
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale lui Alfred de Vigny (Chatterton), Pușkin (Mozart și Salieri) și Lermontov (Mascarada); cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe și Schiller (Preliminarii la un secol generos), scrierile plasate între melodramă și dramă, ale lui Alexandre Dumas-pere, la teatrul lui Victor Hugo, în sfîrșit, la drama muzicală a lui Wagner) sau, în sfîrșit, teatrul lui Georg Büchner, scriitor ce aparține, după părerea autoarei, "teritoriului romantic prin patosul libertății și depășindu-l
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
destul de confuz, e eseul dedicat lui Emil Ivănescu (fratele genial, sinucis cu program, la doar 22 de ani, al poetului Mircea Ivănescu) cu prilejul apariției volumului Artistul și Moartea, în 2006. Culmea, Ileana Mălăncioiu insistă aici nu asupra laturii de melodramă a acestei, până la urmă, drame (se știe, suicidul a fost amânat cu o săptămână, spre liniștea apropiaților, de dragul unei audiții muzicale), ci asupra literaturii din cele câteva bucăți care au rămas de la defunct. Centrul de greutate al cărții îl reprezintă
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă goală umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste precepte postmoderne. Un romance critic, iată ce se dorește a fi cartea lui Iulian Băicuș. Cu inerente trimiteri către imaginarul gotic, cu aluviuni de melodramă sentimentală, cu iriși strecurați discret prin gaura cheii. Și, ca să fim corecți până la capăt, cu informații verificate - deontologic - din minimum trei surse. Așa se explică atât notele (excesiv de) personale de jurnal pe care Iulian Băicuș le inserează pe neașteptate, cât
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
a recăpătat calmul. S-a uitat lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
terapie - pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
există, însă ele nu sunt acelea, obositoare prin rodaj, ale poeziei. (Mai ales ale aceleia practicate astăzi cu succes și aplaudate de o parte leneșă a criticii). Așa se explică de ce, malgré tout, Marius Chivu nu cade nici o clipă în melodramă. Minimalist nu e fiindcă nu-l lasă tema. Neoexpresionist nu e fiindcă nu-i permite conștiința artistică. (Ca să rezum grosier, în termeni indigești, cele două direcții consacrate ale poeziei de actuale.) De la proză la poezie drumul n-are nici o denivelare
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
montarea, dar știu că piesa lui B. Șt. Delavrancea nu se numește Ștefan cel Mare, după cum ne informează autoarea comentariului (în care se cuprind și opiniile actorului), ci Apus de soare. Costel Constantin e de părere că piesa e o „melodramă romantică” (adică un fel de Ruy Blas, nu e așa?) în care Delavrancea „nu respectă adevărul istoric”. Actorul a ajuns la concluzia cu pricina nu răsfoind ediția critică Delavrancea în care, în Note, este reprodusă documentarea minuțioasă a scriitorului cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
fiind Casa e neagră a lui Farrokhzad. Deși îi dau dreptate în principiu, mi-a plăcut Sylvia, cel puțin din punctul de vedere al metodologiei. În primul rând, povestea poetesei era un magnet pentru filme, dar și o capcană "a melodramei". Americanca Plath și Ted Hughes, poetul laureat al Angliei (titlu care se decernează pe viață), au fost Făt-Frumosul și Ileana Cosânzeana ai comunității literare a secolului XX. Până când el a început s-o înșele și ea s-a sinucis băgându
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
prea mult. Chiar și dialogurile rămân aproape intacte, dar se conservă defecte narative, neproblematice pentru roman, dar deranjante la nivelul scenariului. Care nu e doar neimpresionant, ci și implauzibil, cu o alură de tragedie forțată, care se încarcă și cu melodramă. Mai mult, filmul se axează pe jocul personajelor; și Connelly, și Kingsley sunt capabili de un rol "adecvat"(motivat diegetic) și "individualizat" (motivat psihologic), dar situațiile în care sunt puși sunt atât de greu de crezut încât e imposibil să
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
încă să fie sterili, precum și o sumedenie de post-..., încîntați din principiu să anunțe vreun deces de ultimă oră, indiferent al carui concept ori curent pînă mai ieri socotit important. În literatura, astăzi, epicul e surghiunit în zonele triviale, în melodrama, român de consum, sau, dacă apare, e minat din interior de o voce parodica, ciuntit, sabotat sistematic. Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Ar fi greu. Legea noastră nu admite femei. Cam astfel era dialogul, din care am citat numai spre a se stabili contrastul între accidentul serios, cu consecințe aproape istorice, care era pe cale a se întîmpla, și stupiditatea unui text de melodramă de cartier. Actorii jucau cu patos, savurați de copiii din sală. Veni și momentul în care soțul arată din fundul sălii pe Jack îmbrățișat cu nevastă-sa. Apoi urmă actul final. Cagularzii erau strânși în vestibul și preocupați a termina
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]