2,529 matches
-
încăpățânată. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și tot așa, patru ani la rând. Cu noi două învățând. Fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, ... Citește mai mult În timp ce aștept în fața ușii
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
N-așteptam pe nimeni și nimic!- Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânată. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și tot așa, patru ani la rând. Cu noi
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
încăpățânată. Și mă așez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light și napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Și tot așa, patru ani la rând. Cu noi două învățând. Fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, ... XV. CAPACUL, de Mirela Borchin, publicat în
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
emoții și dulce-amar de nimfă. În vremuri ce sunt și în spații ce ești, Cheia deschide când lângă clanță cerșești. N-ai înțeles? Ei bine, nici eu, Dac-aș fi înțeles aș fi fost doar ecou, M-ar fi luat, mestecat și în cele din urmă N-ar mai fi legea firii, ci doar o secundă. O trăsură cu boi îmi trezește nesomnul Ca o vizită sumbră în spital la vreo rudă. Uite, am flori, nu îți plac? Au trăit! Ca
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
ei, să respire în voie, la distanță de toate aceste fețe zâmbitoare care-și vor continua clevetirile departe de urechile ei. Discuțiile între comeseni, aprecieri elogioase toate, ocoleau subiectul tabu. El circulă între cei cu privirea aplecată peste farfuria plină, mestecat cu gura închisă, scăpat printr-o singură vorbă rostită la întoarcerea discretă a capului către vecinul de alături. Aiala și Becky, cele două mame tinere, au părăsit masa rotundă, masa familiei, pentru cea de proiecție : amândouă sunt regizoarele acestei festivități
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
un fel de magie pe care nu o putea descifra oricine, ci doar aleșii. Iar eu mă consideram unul dintre ei. Acum știu că pasiunile se nasc singure și câteodată se lasă mărturisite greu de către noi. Așadar, când copilăria îți mestecă visurile prin crăpăturile norilor, pot spune că se nasc posibili aviatori. Iată, eu sunt unul dintre ei ! -Care a fost prima poveste de aviație pe care ai auzit-o, copil fiind? Cum te-a marcat? A avut vreun rol în
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spadă ați întins moșia voastră De la munte pan' la mare și
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spadă ați întins moșia voastră De la munte pan' la mare și
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
pe care îl descoperim în poezia Elisabetei Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit din somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Mestecând culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea.“( Gânditorul). Acesta, Gânditorul, este simbolul memoriei și amintirii ce absoarbe în el arta trecută, tradiția dar și pe cea contemporană, precum și îndrăzneala noii experimentări a acelor formule extraordinare care se
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Cotoroanța! - A, da, Baba Cloanța! Mi-a spus de ea ceva, ceva, bunica... Într-o poveste, cum că era și nu prea... - Uite-o aci! Erika, clonț de babă! Acum, e pe vatră. Cică ne-ar face mâncare. În realitate, mestecă în oalele ei cu otravă. Mai târziu, vrei, nu vrei, trebuie ... - Da, înțeleg, da, da ... Și papagalul? - Nu-l vezi? Face pe deșteptul, ca și ea! Sara, eu cred că Baba Cloanța, adică Erika, a venit călare în zbor pe
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
iubirii răsuna din ce în ce mai tare în inimile lor, fără să le ceară voie, iar petale rupte din florile sărutului încărcau camera încălzită din ce în ce mai tare de simțuri . În sufletul ei simțea acum pacea, era în sfârșit acasă. Știa că vraja fericirii se mestecă mai ușor după ce este culeasă de la marginea unei prăpăstii... S-au căsătorit pe acea movilă unde a fost pierdută și au numit-o de atunci MOVILA MIRESII. Oriunde mă vor conduce pașii n-am să uit niciodată locul nașterii mele
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
uitat de copii.Și el ... ce face acum? Dar ... e bine să iau lucrurile așa cum sunt.Mulțam Domnului, că am ajuns la vârsta asta, de pot să mă descurc și singur! Jerdea nu se lasă cu una cu două“. Bătrânul mesteca cu gingiile mămăliga amestecată cu brânză și ... gândea.” Repede a trecut viața! Întotdeauna am respectat ceea ce zicea Democrit într-o carte a lui Ionel, pe când era student la Cluj. Cu minte este acela care nu se întristează pentru ceea ce nu
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
Pentru greutăți și bagaje mai mici bocceaua pe băț, și cobelca . Pe Ada Kaleh existau trei cafenele. Prescripțiile de ordin religios interziceau femeilor să intre în cafenea. Aici mai exista obiceiul ca pe lângă băutul cafelei și fumatul narghilelei să se mestece sacâz, un fel de clei de copac adus din Turcia. El se obținea dintr-un anume copac care creștea pe insula Sacâz din Marea Mediterană. De la cafenea sau din bazar vizitatorii insulei își puteau procura unele mărfuri precum rom din Italia
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
mereu să-ți învingi neputințele și să accepți că oamenii te mai pot și dezamăgi prin gesturile lor ascunse. Nu ține de tine să schimbi societatea, doar să lași instinctul de autoapărare să-ți rafineze existența. Uneltirea va fi mereu mestecată pe furiș, valurile ei te pot îneca și-ți pot arăta realitatea dură a vieții, pe care poate refuzi s-o accepți. Și-o să privești descurajat de multe ori partea malefică din om, te vei cutremura când vise frumoase se
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
06 martie 2012 Toate Articolele Autorului mă anunț ardere într-un glob de pământ. strâng corăbiile gândurilor pe valul de gheață. rămân pe dig. privesc topirea. în ochi am forma lichidă a oului de timp. las o secundă în barbă. mestec un sunet. în gât, un nod plimbă cuvintele, de la vârful limbii la intrarea în sine. mintea-mi adoarme liniștită pe un paragraf fără final. mă anunț glob de gând în oul timpului, parafrazând la nesfârșit frica. Referință Bibliografică: mă anunț
MĂ ANUNŢ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348392_a_349721]
-
uitat de copii. Și el ... ce face acum? Dar ... e bine să iau lucrurile așa cum sunt. Mulțam Domnului, că am ajuns la vârsta asta, de pot să mă descurc și singur! Jerdea nu se lasă cu una cu două“. Bătrânul mesteca cu gingiile mămăliga amestecată cu brânză și ... gândea: „Repede a trecut viața! Întotdeauna am respectat ceea ce zicea Democrit într-o carte a lui Ionel, pe când era student la Cluj. Cu minte este acela care nu se întristează pentru ceea ce nu
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
stomac.Important este să nu rămână acolo ! Ori ,mai rău ,să fie eliminată ca produs final al dezasimilației. Fie ea,chiar și (dez)asimilație culturală ! Iată și cuvintele lui Marin Tarangul : «Să știi că ochiul are natura focului : el prinde, mestecă, digeră și arde tot ceea ce este văzut : făcând toate acestea,ochiul elimină mereu o parte din văzut : ochiul mănâncă lumina,lumina mănâncă lucrurile,lucrurile mănâncă materia,materia mănâncă ochiul. « O lectură ...absolută ar trebui să reproducă toate predicile ! Și nu
LECTURI PERPENDICULARE : POZIŢII ŞI DIS-POZIŢII LA MARIN TARANGUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345438_a_346767]
-
surâdea șmecherește. -A avut întârziere autobuzul! Țâșni răspunsul Lizei. -Ce mai faci , Dio? -Săru`mâna , Mărioara! Vino să te pup! Ce-ți pasă : Te perpelești la umbră și nu te doare deloc de niște oropsiți ...canicularzi! -Și ce mai oropsiți ! Mestecă fata cuvintele , când Dio o îmbrățișă , atingându-i cu buzele fierbinți un colț al gurii. Un fulger răcoros trecu pe sub umbra nucului din ogradă. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (10) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
n-avem, ai să mori, măi, băiete de foame, de când n-ai mâncat ? urlă ta-su plin de supărare. În loc de răspuns își șterse lacrimile cu podul palmei, apucă apoi o bucățică de bostan în vârful degetelor băgând-o în gură... mestecă cât mestecă, apoi se întoarse cu spatele către ceilalți și o scuipă cât colo... Ție -ți place mă , ceva ? îl apostrofă ta-su , ar trebui să-ți facă doar brăgar, că știu că-ți place...cu lapte. Cuptorul era făcut
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ai să mori, măi, băiete de foame, de când n-ai mâncat ? urlă ta-su plin de supărare. În loc de răspuns își șterse lacrimile cu podul palmei, apucă apoi o bucățică de bostan în vârful degetelor băgând-o în gură... mestecă cât mestecă, apoi se întoarse cu spatele către ceilalți și o scuipă cât colo... Ție -ți place mă , ceva ? îl apostrofă ta-su , ar trebui să-ți facă doar brăgar, că știu că-ți place...cu lapte. Cuptorul era făcut din lut
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
care îi spunea că are o țigară cu motor între buze, de fapt el ținea și-n somn țigara lui Mărășești între buze, o trecea dintr-o parte în alta a gurii, stinsă, aprinsă sau cum era, o smotocea, o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să fugă cât îl țineau picioarele... Vacile rumegau și
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
de metrii, poate nițel mai mult, aveam de întâmpinat o sumedenie de obstacole. De exemplu: trebuia, că altfel nu se putea, să mă abat un pic pe la groapă, să culeg o țâră de măcriș , de pe buza ei, pe care îl mestecam cu plăcere savurându-i gustul acrișor. Apoi, musai trebuia să culeg destul țipirig din care, împreună cu verișoara mea să împletim mese și scaune pentru păpușile noastre, nu mai mari de o șchioapă. Urma, în ordinea în care îmi ieșea în
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
șiștarul aproape plin și coboram cu mare grijă până lângă prispă unde mămăliga cea mare era aproape gata și chiuiam de bucurie la auzul bolboroselii laptelui turnat în ceaunul din care tocmai fusese răsturnată mămăliga iar cu linguroiul cel mare mestecam de zor pentru a desprinde cât mai multă lipitură de pe fundul ceaunului. Ce mândru eram de importanța misiunii mele al cărui rezultat știam că-l așteptau toți deoarece fiecăruia i se cuvenea câte o strachină rasă cu lapte fiert de
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
în compania unui partener de joacă erotică, începu s-o sărute cu mai multă pasiune, dezvelindu-i bustul ridicându-i bluza și sărutându-i frumusețea sânilor dezvoltați ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând și excitat asupra lor, mestecând între dinți micuțele turnulețe ridicate ca niște mâțișori de salcie aduși la altar de Sărbătoarea Floriilor. Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
de el și ținta lui... De hrănit, se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]