1,337 matches
-
grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar din perspectiva observației moralistului care simulează ca în acest pasaj: Acestea sunt în scurt portretele celor trei Dioscuri, personaje șterse și lipsite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecutul lui, iar narațiunea ajunge într-un plan real, dar și în unul simbolic. Urâtul lui Gib Mihăescu este o narațiune scrisă sub semnul absurdului, având ca temă alienarea individului, eroul este un funcționar oarecare, într-o instituție care se metamorfozează, iar cu Întâmplări din irealitatea imediată, iar Max Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din propria-i cenușă; se poate reveni la el după lungi perioade de uitare. Altfel spus, dacă este definit de artistul care-l produce, el își găsește legitimitatea prin ceea ce devine sau va putea deveni în multiplele interpretări care-l metamorfozează de-a lungul timpului. Diferite figuri de interpreți populează lumile culturii în zona spectacolelor vii, evident, dar și în cea a intermediarilor de toate felurile. Toate au ambiția de a da sens bunurilor culturale. • Interpreții din spectacolele vii Virtuozii de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
place și îl absorb în mine întins în pat și îmi trag din el liniștea și echilibrul pentru începutul zilei. Un copil pe care nu-l cunosc, și pe care îl cunosc atât de bine, îmi trimite în fiecare dimineață, metamorfozat de rigoarea muncii lui, o mustrare pentru toate zilele vieții mele în care n-am făcut nici o gamă. joi, 13 iunie Secretul oricărei reușite: continuitatea. A persevera în direcția bine aleasă. Exemple de reușită: sejurul ultim de la Heidelberg, decisiv pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p. 80. 228 Ibidem, p. 266. 229 Ibidem. 83 suveranului dorința de a se afirma ca un justițiar, și nu ca un supus. Cuvântul metamorfozează și salvează, o dată în plus, onoarea femeii. Cu o certă apreciere a spiritelor mari ale epocii, Elisa evocă, în ziua a șasea, figura lui Guido Cavalcanti, nu doar un mare liric, ci și un spirit luminat, retras departe de cei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi ani ai fermecătoarei copilării, sub îndrumarea unei respectate învățătoare, tot ce se cade a ști o tânără nobilă.”241 Dragostea va fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puterea așa cum și-a dorit: „Îmi puse mie frânele în mână/ Să fiu pe casă, pe pământ stăpână,/ Pe brațu-i și pe limba lui procleată;/ și-i poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei sale reale, înlocuind plăcerea oferită de relația conjugală cu cea a lecturii. Târgoveața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un rol benefic, pentru ea bărbatul acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mesager al creștinismului, un adevărat apostol, rolul ei alegoric fiind prefigurat chiar din relatarea primelor evenimente ale narațiunii, căsătoria celor doi este mai mult decât o acțiune diplomatică, una misionar-creștină, la care își dau girul și prelații vremii. Femeia se metamorfozează în simplu instrument al voinței masculine, părerea ei nu contează, mariajul devine pentru tânără, de la început, un supliciu, fiind nevoită să-și părăsească țara, părinții, pe toți cei apropiați. Constanța își cunoaște foarte bine statutul, dovadă definiția feminității pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia. Ca și în alte situații, nu avem de-a face cu o creație originală, ci cu o preluare, dar care se metamorfozează original în condeiul scriitorului englez. Povestirea apare la Tit Liviu în De la întemeierea Romei, însă Chaucer a cunoscut-o din Le Roman de la Rose, operă medievală pe care a tradus-o, pentru prima oară, în limba engleză. Virginia, fiica unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute, „cerul lumilor”866, deoarece exemplul ei va metamorfoza o societate străină de sentimentul iubirii, al virtuții. Chaucer pleacă în creionarea eroinei sale de la celebrele culegeri medievale cu vieți de sfinți, cunoscute și sub denumirea Legenda Aurea, dar prin dialog o face mai credibilă decât personajele feminine din creațiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și pot zice că n-am trecut de pragul porții” 903 : argumentează că tânărul amant se afla în butoi deoarece venise să-l cumpere, astfel ea făcând o afacere bună pentru întreținerea familiei. Monna Ghita, din povestirea a patra, este metamorfozată, din dorința de iubire, într-o ființă capabilă a se descurca în situații delicate și chiar critice din spațiul căminului: își păcălește soțul gelos, oferindu-i o cantitate considerabilă de vin, apoi, când își vede deconspirat planul, recurge la amenințări
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p. 80. 228 Ibidem, p. 266. 229 Ibidem. 83 suveranului dorința de a se afirma ca un justițiar, și nu ca un supus. Cuvântul metamorfozează și salvează, o dată în plus, onoarea femeii. Cu o certă apreciere a spiritelor mari ale epocii, Elisa evocă, în ziua a șasea, figura lui Guido Cavalcanti, nu doar un mare liric, ci și un spirit luminat, retras departe de cei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi ani ai fermecătoarei copilării, sub îndrumarea unei respectate învățătoare, tot ce se cade a ști o tânără nobilă.”241 Dragostea va fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puterea așa cum și-a dorit: „Îmi puse mie frânele în mână/ Să fiu pe casă, pe pământ stăpână,/ Pe brațu-i și pe limba lui procleată;/ și-i poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei sale reale, înlocuind plăcerea oferită de relația conjugală cu cea a lecturii. Târgoveața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]