962 matches
-
la iveală faptul că sovieticii au impus o politică de deznaționalizare și de înrădăcinare a perceptelor comuniste. Din această cauză, chiar dacă numai după un singur an de ocupație, în Basarabia și Bucovina „urmele comuniste sunt foarte puternice, iar agenții comuniști mișună”, astfel încât concluzia studiului - „atâta vreme cât nu vor fi stârpiți, nu va fi liniște” - era una extrem de dură. Instrucțiunile au cerut identificarea tuturor celor care în iunie 1940 „s-au dedat la acte ostile față de armată și autoritățile române aflate în retragere
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
bucată de stofă despre care se spune că ar fi fost purtată de un sfînt, este purtat cu pioșenie, ca o amuletă, puțin praf cules de pe-un mormînt. Dezvoltarea acestei pietăți naive dă naștere unui adevărat comerț, în care mișună șarlatanii. Începînd, însă, cu secolul al VI-lea, apar și semnele unei anume reînnoiri. Răspîndit pînă atunci doar în Orient, monahismul cunoaște un mare avînt în partea occidentală a fostului Imperiu Roman în secolele al VI-lea și al VII
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-o zi mergeam cu mama la o rudă care stătea în apropierea gării. Pe străzi mișunau soldații sovietici care se purtau ca niște cuceritori și somau civilii la tot pasul. Un bărbat care semăna la statură și mers cu tata venea spre noi. La circa 300 de metri de noi a fost somat de doi soldați
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
aceia și pe trotuarul meu. Îmi dau seama că mă aștept la ceva ce nu se cade și mă resemnez. Lumina, ca de obicei, se întrerupe fără nici o scuză și eu mă uit roată prin zonă ca să văd pe la cine mișună fericirea, adică să-i localizez pe cei care au curent electric. Într-o zonă vecină, luminițele de Crăciun clipocesc ostentativ. Pe acolo este semnalizată apropierea Crăciunului și curentul nu se întrerupe niciodată. Trebuie să stea pe acolo un grangur mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mare. În care context s’au Înstăpânit pe Terra acele ființe numite generic dinozauri, ocupând pământul, apa și chiar aerul. Hegemonia le-a permis gigantismul. Și cu asta, paralela se restabilește: omul, hegemon astăzi, cunoaște, În puținul timp de când mișună pe pământ, o creștere continuă a Înălțimii... Rămâne să reconstituim și acea concentrație de bioxid de carbon, care să inducă temperatura de seră din vremea dinozaurilor, pentru a le urma destinul... Vreme de 150 de milioane de ani, cât au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fruct colorat și parfumat - reclama bancară - și când Înșfacă un smoc de iarbă ori de frunze - Împrumutul propriu-zis, negociat, adică scurmat În pământ, când e vorba de vreo „rădăcină“, dar și dobândă, adică Înmulțirea/răspândirea plantei creditoare, pentru care va mișuna kilometri, pentru a lăsa, odată cu propriile-i deșeuri - nutritive - sămânța ori barem sporii acelui „banker“; umblând pe „banii“ lui, aceia Împrumutați... Și va plăti cu vârf și Îndesat, cu Însuși hoitul lui, atunci când Își va da obștescul sfîrșit. Dar mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sigur“. Altfel spus, pisica nu mănâncă alterat, precum câinele, descendent din hoitarul șacal. Dar pisica nu mănâncă orice carne, chiar Încă vie. Precum noi, oamenii, cu al 6-lea simț abolit de rațiune, de știința care spune că tot ce mișună În jur e de mâncare - à propos de alge, proteina unicelulară și câte vom mai inventa -, Înghițim orice nu ne interzice cultura, educația primită de copil. Căci carnea, adică animalele sunt atât excedentare cât și deficitare energetic, și noi așișderea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atâta energie câtă ar produce 40.000 de centrale de tip Cernavodă... Totul e să captăm Soarele. Cum? De când lumea, asta o fac plantele. Randamentul e mic, doar 1%, rareori 2,5, dar destul ca să țină În viață tot ce mișună În jur, pe noi Înșine. Doar că, Înainte ca tehnologia, În care ne punem atâtea speranțe, să devenă competitivă, ne am apucat să ne tăiem craca de sub picioare, adică să doborâm pădurea, să distrugem vegetația solului, să lăsăm ogorul pârloagă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cîinele la stână ori calul la căruță. Mda. Recunosc că prefer pisica, „prefer“ căci cu iubire sunt dator față de toată vietatea, pentru că nu suport sclavia. Iar antiteticul/alternativa, cîinele, se complace În starea de sclav. Și așa, independentul meu personaj mișună pe streșini, de unde privește la noi, după care vine la Radio, ori mă trimite pe mine, să-și verse năduhul... Rubrica face „pui“. Sper nu morți. Sub „amenințarea“ de care mă apără doar microfonul - și ăsta la fel de „amenințător“, consimt: să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci doar cât să-mi asigure porția de vitamină D... Dar sunt alții care captează mai bine Soarele. Ai dreptate. Am băgat de seamă, chiar pe pereții blocului, nu doar ai unei amărâte de case, licheni și mușchi, În care mișună gâze. Altfel spus, acei alții constituie o biocenoză menită ca, prin propriul trai, să degradeze, În cele din urmă să distrugă substratul care e chiar casa mea. Vezi că Începi să Înțelegi? De fapt nu ți-a dat „proful“ doctoratul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Oare? Cu care sunt Într’un proverbial conflict. Pentru voi. Căci eu și el ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați spune că orașul e doar al vostru. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
românului, agronomia, dar pentru a cerceta, În venerația lui definitorie pentru plantă. Da, planta, căci pe frunza ei trăim și noi, și restul lumii. Dar unul care iubește tot ce este viu, adică și animalul, și piatra. À propos: dacă mișună canadienii adulmecând Roșia Montană, silind-o să le plătească cu viața lăcomia, e pentru că doar viața pietrei - cu mult mai lentă decât a noastră - a născut filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spectacolului de teatru și drogului epocii cinematograful) când am constatat că și teribilul cutremur din 1940 se bucură tot de o "repede ochire" și-atât. De altfel, Jeni explică: "Nu citesc niciodată ziare (...) Mă uit la toți acești politicaștri care mișună prin lume. Îmi este groază cât de diferită mă simt de ei." În paginile Jurnalului, autoarea, funcționară la Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare (?), licențiată în litere și filosofie, apoi și în regie de teatru, te năucește cu observații mărunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mohorât, el înfățișa, în mijloc, un Timur Lenk caricatural, scheletic și epileptic, cu coasa în spate, cu toate defectele fizice și psihice mult îngroșate umărul stâng la același nivel cu smocul de păr din moalele capului, cicatricea din obrazul stâng mișunând de viermi, pomeții feții ca ai unui urangutan african, nasul cât o patlagică sfrijită și găurită, ochii plini de ură, ca ai lui Lucifer, iar lângă acest chip al morții cu coasa erau conturate provinciile vastului său imperiu, cu mormane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noi acolo. Altfel ar fi Închis prăvălia, ceea ce n-ar fi fost o mare nenorocire, nu-l plângeam noi pe el, dar atâta vreme cât n-a rămas singur, ar fi fost și păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu erai?... — Io, dom’ major! Io și cu Relu. Suntem la datorie. Nu știam la cine latră câinii. Mișună bandiții p-aicea... Nu credea el În bandiți, dar mi se pare că-i era frică de Întuneric și n-am avut cum să-l ținem de vorbă afară. Intrase și se așezase pe marginea patului să-și tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iarăși alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să ajungem noi. Vedeam Însă fumul Înălțându-se dincolo de parcurile din jurul Begăi și dincolo de clădirile orașului vechi, În vreme ce aici viața părea să decurgă normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace după treburile de zi cu zi, iar tramvaiele veneau mai des decât de obicei. Din tramvaiul În care ne-am urcat am văzut un batalion de soldați cântând și mergând spre centrul orașului În pas de defilare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se tragă și iarăși fug cu moartea Împresurându-mă din toate părțile. Am făcut un ocol mare pe câmpuri ca să ajung la gară și-am constatat cu surprindere că În Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i văzusem atât de fericiți. Se salutau cu degetele răscrăcănate În formă de V. Nu mă mai săturam contemplând acest popor victorios mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți, toate ravagiile făcute de teroriștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fapt niște reziduuri și niște scursuri toxice, Întruchipâmd tot ce-i mai rău din popor, restul de stricăciune ce se cere Îndepărtat și aruncat la gunoi. Poporul va Înțelege, sau nu va mai avea vreme să-și bată capul tot mișunând Încolo și Încoace după treburile lui de zi cu zi. Poate-l va Încerca uneori nostalgia acelor zile și a acelor morți, care Într-o bună zi Îl va face să se răscoale din nou. Altminteri, poporul e o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Doar asta s-a spus și s-a știut și a fost prea de ajuns, și tot așa a murit și moș Victor ghemuit sub biroul său, iar Întâmplarea a făcut ca Andrei să i se ușureze la cap. Astfel mișunăm Încolo și-ncoace spre treburile noastre de zi cu zi pe un strat gros de morți, a căror moarte ne-o fi folosit cândva fără să știm. Steluța Îmi dăduse drumul la mâini, dar socoteam că n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
abia În tren am aflat câte ceva despre ce se Întâmpla, și-n acel moment o rafală scurtă de armă automată reverberă Între zidurile metroului. A fost ca un memento sonorizat și amplificat la maxim de cimentul zidurilor, pentru cei care mișună cu metroul spre treburile de zi cu zi; poporul, da, ca să caște ochii și urechile și să ia aminte. Carol sărise de lângă mine și o luase la fugă În direcția dinspre care se auzise, cu doi soldați În urma lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu ne-am mai mutat Înapoi În garsonieră, iar Ortansa mai avea puțin până să nască. Țin minte că-n toamna aia, În urma câtorva articole publicate am Început În sfârșit să-mi dau drumul și să mă Înfierbânt din cale-afară mișunând toată ziua prin oraș ca reporter special al Baricadei, un săptămânal de opoziție pe nedrept căzut mai apoi În dizgrație din cauza extremismului său anticomunist. Pentru mine era oricum o nesperată ocazie să-mi exersez și să-mi pun În valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până Într-atât de falnic, Încât toată lumea care trece pe aici Întoarce după el priviri aburite de emoție? Tot umblând după banii datorați de Editura Calende, Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce el trustul. Uite-l flancat de două gorile Înalte și vânjoase, că-i pun pe de-a-ntregul În valoare statura lui de un metru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin punerea unor obiecte magice în diferite puncte ale locuinței mele. Am - într-un fel - sentimentul că mai sunt legat de starea pură a nenașterii din pântecul matern, chiar dacă uneori mă simt copleșit de o adâncă apăsare metafizică: în jur mișună spiritele răzbunătoare ale celor care au trăit pe pământul ăsta și acum vor să mă alunge. Le simt cum freamătă, cum se adună amenințătoare la un loc; știu că se luptă între ele ca să pună stăpânire pe trupul meu, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]