1,027 matches
-
cu gândul la ce-i care-l așteptau. „Nu Înțeleg ce vrei de la mine...? Dece m’ai făcut confidentul tău...? Te asigur, nu mă interesează...Pierdem timpul...Ai văzut câtă lume mă așteaptă...?” „Uite ce-i...ridică tonul Mingoti. Dă-mi un aviz de expediție să ridic din gestiunea ta zece metri cubi de cherestea și mă declar mulțumit. În situația disperată În care mă aflu, nu trebue să trăiesc și eu...? Inițial am fost hotărât să-ți cer bani dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e o realitate!... Omul piere ca o umbră... Țărână și umbră, asta suntem! ” -Doamne, mi-am pierdut Fata !... Nu mai rezist, simt că-mi pierd mințile! Strigă el, în picioare, în mijlocul camerei. Sunt un biet muritor, Doamne, fără putere... Dă- mi puterea să rezist, Te rog, Doamne... Toate au un început și un sfârșit, numai Tu ești veșnic în trecut și în viitor ! Știu prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială... Dar, eu mă revolt...! ...Era spre miezul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spună: Oriunde este ea!...” Nu mai sunt în toate ale mele și nu mă-ndur să te uit, să mă zbat necontenit între tine și viață. Urlu. Nici eu singur nu mai stiu ce mă doare. Fata!... Îndură-te... Dă-mi un semn în vis. Când nu te visez în noaptea de tuci te caut treaz, dincolo de aflare. Caci nu e ceas să nu mă gândesc și făr’ de voie, la tine. - Sufletul, inima unde-mi sunt, Doamne?!... în zadar le
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în pace pe Fata mea, și iartă-i păcatele. Iartă-mă, Fată iartă-mă pentru toate, greșelile care ti li-am pricinuit. Tu ai făcut totul pentru mine, până la sacrificiu, iar eu țiam răsplătit numai cu rău. Iartă-mă! Dă-mi un semn, Fată, în vis!... Te rog, Fată!... se ruga Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
or să se pomenească vreodată“. <em>O, vânt ce sufli dinspre zori,/ Al meu iubit nu l-ai aflat/ Pierdut printre deschise flori,/ De liniști noaptea îmbătat?/ De dorul meu a lăcrimat?/ Să mă întorc s-o fi rugat? Dă-mi iar nădejea, mângâierea,/ Zi-mi de iubirea lui, durerea. </em> Foc ce nu arde, o stea căzută din cer, trandafiri verzi și crini negri, o dragoste veșnică și-un colier făcut dintr-o rază de lună împletită și răsucită în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
se înghesuie vreo două sute de susținători; aceștia își capătă și ei slujbele lor. Grupul conducător este format din prieteni intimi ai Președintelui și, dacă acesta face ceva care nu e pe placul lor, ei încep să răcnească. Gosseyn spuse: - Dă-mi numele celor din grupul de intimi și eu am să merg să stau de vorbă cu ei. Dacă a existat vreodată un om cu o expresie de uimire față, atunci acela era Blayney în momentul de față. - Să vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri ale Adagio-ului din Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni nedespărțit. Venind de la serviciu, Elena îi găsea de obicei pe cei doi deja în mașină. De când cânta Bach, și îl cântă mai bine de un an de zile, vecinii deveniră cu toții melomani, chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adăuga constanța lor, faptul că nu există diferențe majore între înregistrările de studio și cele din concert. Atenți la aniversările zilei, Cvartetul Belcea a cântat, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Edward Elgar, cvartetul opus 83 în mi minor. O lucrare brahmsiană în esență, interpretată în premieră în 1919. Elgar a fost încadrat de mai puțin cântatul Cvintet pentru corn, vioară, două viole și violoncel de Mozart, avându-l ca solist pe Bruno Schneider, astăzi profesor la Conservatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am spus, de parcă mi-aș fi amintit și eu abia atunci, că am cincisprezece ruble fără câteva copeici. - Mie, dă-mi un gram, spuse Nelly pe neașteptate, mușcându-și buza de jos până ce aceasta se făcu albă. Închizând ochii a încuviințare, Hirghe își coborî capul abia sesizabil, puse țigara aprinsă pe marginea mesei și, fără a-i acorda nici o atenție lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nu încerca să-mi faci tu mie una; spune-mi tot ce știi și te asigur că numele tău nu va apărea. Nimeni nu mă poate obliga să dezvălui care sunt sursele mele de informații și tu știi asta. Dă-mi un indiciu și am să merg pe urmele lui fără să te implic. Austriacul Gunther Meyer sloboz un oftat ce răsună ca un vaiet, se scărpină în ureche, trase o înjurătură și apoi spuse printre dinți: — E cel mai absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iubește obiectele: le împinge, le distruge sau le lasă la întâmplare, dar niciodată nu rămâne cu ele. În cazul ăsta, cum să negociez cu tine...? se plânse francezul, care cu fiecare minut ce trecea se simțea tot mai abătut. Dă-mi un indiciu care să mă ajute să înțeleg ce vrei. — N-ai nevoie de nici un indiciu... - spuse Gacel Sayah. Întotdeauna am spus foarte clar ce vreau. — Ar trebui să vii cu alte oferte. — „Oferte“? - Întrebarea îi reflecta uimirea. - La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a fost că nu-mi mai puteam permite să am imaginație. — Nu-mi răspunzi în întrebare? insistă el. — Acum e un moment la fel de bun ca oricare altul să văd dacă mi-a mai rămas ceva imaginație, i-am spus. Dă-mi un minut, două... — Ai cât timp poftești, mi-a zis el. Așadar m-am proiectat în situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de intelectuală, am rămas înspăimîntați când am citit cartea, și ea mi-a dat ideea să ne sinucidem, scârbită de realitate, care contrazicea idealul ei. - Vreau să citesc această carte! zise Felix. - Vrei se citești Geschlecht und Charakter? Admirabil. Dă-mi un franc și ți-o procur eu. Felix îi dădu francul. Merseră câtăva vreme tăcuți unul lângă altul, fiindcă Felix, deși iubitor de discuții, se simțea stingherit să facă mărturisiri. I s-ar fi părut o necuviință să pomenească numele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâncare... face Ivona. La vârsta noastră, mâncarea, dulciurile, mai ales, și carnea sunt adevărată otravă... — Așa o fi, răspunde ea în doi peri. Așa o fi cum spuneți... Da-n gându ei : dă-mi mie carne în fiecare zi, dă-mi și dulciuri, că nu-mi mai trebe nimic. Ei așa e, și ea, și omu ei, lor le-a plăcut în viață să mănânce și să trăiască bine. Ce-o mai ducea omu ei la-nceput, când se luase și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a așezat pe mal și lasă undița în voie. Cristina merge pe la fiecare și-l necăjește în vreun fel. Vine și la tatăl ei, ținînd o margaretă în mînă: Mă iubește, nu mă iubește; mă iubește, nu mă... Dă-mi și mie undița! se aprinde, repezindu-se spre bățul de bambus, mai să se prăvale în apă. Se așază alături de tatăl ei, cu mîna pe undiță. Pluta se mișcă puțin, stă, iar se mișcă. Mihai pune și el mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aceeași poftă dintr-o înghețată cu migdale și-și amintea de copilăria ei, cînd a venit prima dată la Tîrgușor. Tatăl lui Mihai dejugase boii și-i legase de benchișurile căruței, să mănînce iarba cosită în marginea pădurii. "Mie dă-mi o sticluță cu rom", i-a șoptit el cofetarului, un albanez burtos, fost tovarăș de armată cu el în drumul spre Cotul Donului. Nașa Zînica și nașul Ion, care veniseră și ei la tîrg, i-au văzut prin fereastra mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
noastră ca să le spui lucrurilor pe nume și totuși să rămîi un tip agreabil? Lăsă obrăznicia nepedepsită. — Timmy, Îți ascunzi gîndurile! Poate că Îl joci de prea mult timp pe Moochie Mouse. Ce fel de gînduri cauți? SÎnt actor. Dă-mi un indiciu. — Nu gînduri, reacții. Nici măcar nu ai clipit cînd ți-au căzut ochii pe cea mai stranie chestie văzută de mine În cincisprezece ani de cînd sînt polițist. SÎnge pictat, ca și cum ar țîșni dintr-o duzină de tipi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dușmanii lui Duke. Dă-i pe goarnă și nu te arestez. Cindy Își iți capul afară. — N-nu știu nimic... Nu știi nimic pe dracu’! Hai să o luăm altfel. Cineva a intrat prin efracție În casa lui Duke. Dă-mi un suspect. N-nu știu... — Ultima șansă. La secție ai ascuns ceva, iar Fulgușor a lucrat cinstit. Tu te-ai dus la motel, la Kathy Janeway, și ai atins-o cu zece dolari. Ce altceva mai ascunzi? — Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Corect. Da, sigur. — Tu și Lamar Hinton. — Nu l-am văzut pe Lamar de ani de zile! Nu puteți să-mi aruncați În cîrcă rahaturile lui Lamar! Ed Înhăță celălalt scaun și Începu să-l agite. Nici nu vreau. Dă-mi un răspuns la ce-o să te Întreb acum și o să-ți rămîn foarte Îndatorat. E un test, iar tu ești pilot de Încercare, așa că ar trebui să te descurci bine. Cine a tras În Jack Vincennes lîngă Hollywood În 1953
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bani lui Julius, care n-avea decît pentru el și pe urmă lui Bobby, care desigur că avea să-i Împrumute, să nu uiți să mi-i dai Înapoi, mamă, dar nu erau destui, Bobby please, te rog mai dă-mi că se apropie Juan Lucas și Arminda Îi Întindea o hîrtie soioasă, În sfîrșit erau cu toții fericiți, fiindcă se apropia Juan Lucas și fiecare putea să-i dea ceva; el, În schimb, cu o figură de Înmormîntare fiindcă era silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre ei și ar fi fost firesc să-și ia rămas-bun așa, Întîlnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ia Într-ale lui și să-i transmită un tremur ușor. Rămaseră așa pînă cînd Juan Lucas interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În braț, simțea că e gata s-o pufnească rîsul, Dumnezeu știe cît o să mai țină scena asta, dar Juan Lucas, ca Întotdeauna, găsi soluția: reuși să facă pe toată lumea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înota liniștită mai departe, nici nu se uita la ei, rămăsese În apă ținîndu-se de marginea bazinului și admirîndu-l pe străin, nu mai lipsea decît să-l aplaude de fiecare dată cînd sărea. La naiba! Pentru faima cartierului, băieți. Dă-mi un Chester, bă, crema, frate-miu, dar cum facem să vină? Chiar atunci neisprăvitului de Manolo Îi veni să-l trimită pe Julius să le ceară o țigară băieților. De cîteva zile Cecilia Începuse să stea de vorbă cu Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dylan nu era prea treaz. — Crezi că sunt în regulă? întrebă Clodagh, dintr-odată neliniștită. —Bineînțeles! Ashling și Ted au numărul de mobil. Sună ei dacă se întâmplă ceva. Cum ar fi? Ce ar putea să se întâmple? —Nimic. — Dă-mi mobilul să dau un telefon scurt. Ochii lui Dylan o implorau. Nu poți să uiți măcar în seara asta? Abia am plecat de acasă acum o oră. —Ai dreptate, aprobă Clodagh. Sunt ridicolă. Și-a întors atenția înapoi în farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dimineața. —A, nu, dădu el din umeri. Hai să o lăsăm pentru când te întorci. —Bine, renunță ea dezamăgită, cu frica de a nu insista și de a nu cauza o ruptură și mai mare. Mă întorc duminică seara. Dă-mi un telefon când te întorci. — Sigur. Trenul ar trebui să ajungă la opt - asta dacă nu se strică pe drum -, după care o să fie probabil coadă la taxiuri, deci nu știu la ce oră ajung acasă, dar de îndată ce ajung te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]