918 matches
-
de câteva ori în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la duș țârâie cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu șură, un cal, una vacă, doi porci, pasări 20. Rebeli dintotdeauna. Rebeli și scăpătați. Dar și așa ați avut dădacă angajată! Cine era Nera? O copilă săracă!? Din popor!? Așa-i?! Nera? Era cățeaua ce ne toaleta când eram mici și făcea curățenie pe prispa casei ca după niște copii mai puțin supravegheați. Ați moștenit ceva blazoane de la înaintași? Nicidecum! Blazonul nostru a fost onoarea, cinstea, preocuparea pentru lucrul bine făcut și dragostea de țară plus ceva patimă a paharului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nenorocire peste ei. — Oare copiii știu că mamă-sa este în comă? a întrebat-o Gelu pe Leontina. —Nu știu. M-am întâlnit cu doamna Silvia. Am mai povestit despre cele întâmplate și printre altele mi a spus că ai mici știu doar că mamă-sa este internată în spital, că a fost accidentată, dar că în curând se va face bine. Probabil că nu-i duce s-o vadă. Păi cum să-i ducă? Nici Matei nu este de acord
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
hrisov care mă pune pe gânduri, părinte. „ Care îi pricina, de spui că te pune pe gânduri?” La 3 decembrie 1734 (7243), vodă spune că „au vinit înainte domnii mele și denainte alor noștri moldovenești boieri, a mari și a mici, rugătoriul nostru, Ioanichie egumenul și cu tot săborul de la sfânta mănăstire ...Danco, de aice din Iași...care iaste închinată la Sfânta Gora... și ne-au jeluit...precum această mănăstire iaste la slabă stare, fără moșii sau alte vinituri, și având
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ceva de genul ăsta... Gore și Gicu ciocnesc halbele, În vreme ce ministrul Igaș spune că gradul de alertă teroristă din România nu va fi ridicat. Gore Îi face cu ochiul lui Sandu: Uite și la igaș, nici n-a savurat bine micii și se dă mare. Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Auzi, Sandule, da` fără osama e mai nașpa acum, pe cine bagă americanii la Înaintare? Cu cine mai terorizează lumea, ca să aibă ei timp să-și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rămâne cartieru-n Întuneric atunci când e aprisă, da` așa e cu lucșii, consumă, de-ai dracului ce sunt ei de lucși, atunci nu e păcat? Ce inaugurare mai e asta fără echipă cu nume? Unde vrei să ajungi? Ei, unde... Suntem mici, mă... Și mă doare. Insignifianți. Ia să fi fost Germania În locul nostru, mai refuzau argentinienii lu` ba pe-a Messi? Nu mai refuzau. Ia să fi fost Spania. Refuzau? Nu. Ăia mari joacă mereu cu ăia mari. Ăștia mai mici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fuseseră niște interese, după cum se vorbea. Thomas era cu gîndul spre Los Angeles: trebuia să ajungă acolo! Încercase multă vreme să-și scoată din minte un drum peste ocean, dar nu izbutise. Va fi ultimul... Am bani pentru avion, hotel, mici cheltuieli... Mă descurc o săptămînă... Avea un număr de telefon, adresă, Cryos ar fi devenit apoi o poveste Încheiată. Ultima Întîlnire. Voi merge, voi merge, voi merge!... Din depărtări, auzea un glas. Nu auzea nimic. Ceva nedefinit Îl tot Îndemna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni pământul. „Of, diminutivele astea - gândi Augusto -, diminutivele astea groaznice!“ Și ieși pe stradă. IV „De ce e diminutivul un semn de afecțiune? - își zicea Augusto în drum spre casă -. Poate pentru că dragostea micește obiectul iubirii? Îndrăgostit, eu? Eu, și îndrăgostit! Cine-ar fi spus-o?!... O fi având însă dreptate Víctor? Oi fi îndrăgostit ab initio? Pesemne dragostea mea și-a precedat obiectul. Ba mai mult, tocmai dragostea asta l-a suscitat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
treburile sau plăcerile sale, și văzu că nu-i dădeau atenție, involuntar, desigur, și nici nu le stătea gândul la el, pentru că nu-l cunoșteau, fără îndoială, simți că eul său, acel eu din „Eu sunt eu!“, i se tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sale, și văzu că nu-i dădeau atenție, involuntar, desigur, și nici nu le stătea gândul la el, pentru că nu-l cunoșteau, fără îndoială, simți că eul său, acel eu din „Eu sunt eu!“, i se tot micea și se micea și i se replia în corp și, înăuntrul lui, își căuta un mic ungher unde să se ghemuiască și să nu fie văzut. Strada era un cinematograf și el se simțea cinematografic, o umbră, o fantasmă. Și totdeauna o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
limbajul, ne-a aruncat în afara oricărui simț moral. A distrus agape. Ne-a mai lăsat în compensație o anumită cantitate de eros și de filia, adică de relație cu cei mai proximi dintre apropiați. Conceptul de „aproapele nostru” s-a micit o dată cu noi. Ieri, părinții de la școala unde învață copiii prietenilor mei au fost la un sale. Aduseseră cu o săptămână înainte obiecte care acum erau vândute ca să se strângă două categorii de fonduri: unele pentru școală, altele pentru the third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
astăzi. Mi-am mângâiat cu plăcere corpul. El nu mai este acela frumos, suplu și atrăgător de mai an. Nu-i rău, dar poartă urmele naturale ale timpului și cicatricele tăieturilor. Una e chiar în centrul corpului, la mijlocul diafragmei. Am mici cicatrice din creștet până în tălpi. În afară de mine nu le mai vede nimeni. Aparențele sunt păstrate. Plăcerea de care vorbeam venea din revelații primare și omenești: uite, sunt vie. Puține lucruri mă mai dor. Când mă trezesc din somn, adeseori surâd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce percepeam era mirosul de sevă, de rășină și imaginea aceea de rai în care Dumnezeu mai dădea un semn altor Noe, un alt semn al alianței. Așteptam într-o liniște în care nu-mi auzeam decât ritmul unei inimi micite de efortul din noapte. Așteptam să se deschidă cerul, chiar acolo, în crucea curcubeului. Cred că a fost momentul extatic al vieții mele. De pe pământ, din josul colinei, Monica C. îmi făcea semne, disperată că nu o aud. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a smuls blândă visurile‐alba și le‐ a pus la aripile noastre. N I - a pătruns o toamnă în steja și de‐ atunci, oricât i‐a apărat, Toți stejarii i s‐ au scuturat. D Rămânând departe, ca o stea Eram mici și timpul furtunos. N‐am putut s‐ o ridicăm de jos. MAICA LIMBĂ ROMÂNEASCĂ Tot ca mama, dulce, sfântă, , a, în orice vremi amare, Țara ajutând să crească, Este și‐ a fost, din vechime Limba noastră românească. E Ne‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Timp și spațiu, laolaltă, S-au retras în adăpost, Doar speranța ritmic saltă Ca foamea în zi de post. Azi mi s-a fixat doar patul. Ochii văd patru pereți Când de-a lungul, când de-a latul; Deși-s mici, îmi par măreți. Pentru mâine, nu știu ora, Un pătuc din lemn de brad Îmi va țărmuri și hora Slovelor ce triste cad. Când va fi să vină ceasul Împăcat doresc să fiu Cu toți ce-mi știură pasul, Pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lucru. Oare o fi sunat cam exagerat, mă întreb? „În extaz“? Și scorțos: „Litoralul englez“? Dar el zâmbește în continuare. Nu e chiar așa de grozav, zice el, dar mie-mi place. Veneam aici aproape în toate weekendurile când eram mici. Tata nu prea mai stă pe aici vara. Nici mie nu-mi place să vin aici singur. Dar acum - să... vedem dacă-ți place, OK? aruncă el o privire timidă către mine. Dacă te simți bine, putem oricând să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
văzând semnele roșii de jur-împrejurul osului. Nu, abia dacă te-am simțit, minte el. —Pot să vă folosesc pentru a demonstra următoarea figură? întreabă instructorul. Sigur, zic eu, fericită. —Să vedem. Această figură este probabil ceva ce ați făcut când erați mici, și ați avut ca „partener“ un adult. S-ar putea să vi se pară mai greu acum. Mă pune să stau în fața lui Finn, cu picioarele pe coapse. Îmi dau seama imediat ce o să facem, iau picioarele lui Finn și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-i-le, apoi mă împing, în timp ce Finn începe să-și întindă picioarele, ridicându-mă de la pământ, până când plutesc deasupra lui, în echilibru pe tălpile și palmele lui, cu corpul paralel cu al lui. — Probabil că îi spuneați „avion“ când erați mici, zice instructorul, dar noi îi spunem „înger“... Ești destul de stabilă ca să dai drumul la mâini? Foarte încet, Finn și eu începem să ne dăm drumul la degete, până când avem palmele întinse, lipite una de alta. Fața lui arată concentrarea puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și a Jaguarului. Era ridicolă. — A spus tata asta? — Chiar așa. Ellis oftă. — Încerca să nu te îngrijoreze. — Nu sunt îngrijorată. Iar el își iubește Jaguarul acela. Tatăl tău și-a luat unul nou, în fiecare an. Încă de când erați mici. Vânzătorii se uitau lung la ei. Ellis o trase pe mama lui într-o parte. — Mamă, lucrurile s-au schimbat. — Oh, te rog. Ellis își îndepărtă privirea. Nu putea să se uite în ochii mamei lui. Toată viața se uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
are relații în lumea politică, nu? Nenorocitul. Trebuie să plec, Lexie. — Pa, tată. Se concentră din nou asupra cazului. Rezultatele comparației ADN-ului trebuiau să ajungă în acea zi, dar acest lucru nu se întâmplase încă. Mostrele obținute erau extrem de mici și ea era îngrijorată în legătură cu rezultatele. Capitolul 46 Luminile scăzură treptat în camera de prezentare de la Selat, Anney, Koss Ltd., cunoscuta firmă de publicitate londoneză. Pe ecran, imaginea unui magazin universal american, traficul neclar trecând în viteză pe lângă o îngrămădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
efectiv de scaun. Din minte mi-a dispărut absolut tot restul. Nu-mi pot lua ochii de la Lissy. Habar n-am avut că e În stare de așa ceva. Habar n-am avut ! Da, bine, am făcut Împreună balet, când eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bine să știe de la început cu cine stă de vorbă <vick45>: de ce nu îți spui singleintexas <mariana 45>: mă trezesc că mă caută toți puștii care vor să vină în state nu am timp de ei. așa, șansele sunt mai mici să mă caute nedoriții <vick45>: ai dreptate, cine mai vrea, la 50, să plece de-acasă? <mariana 45>: nici nu știi! Ar pleca oricind, oricum. De aceea nici nu am încredere în ei, mă caută doar să îi aduc aici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
informeze, zăceau pe drumuri sau pe sub garduri, fără se se apropie vreun particular de ei, din cauza spaimei ce cuprinsese pe popor"463. Putem fi siguri că aceste relatări nu sunt fanteziste. La data apariției scrierii lui G. Bălăceanu nu trecuse mici un deceniu de la teribilele evenimente consemnate aici, martorii lor, care puteau să le confirma sau să le dezmintă, fiind deci în viață. De altminteri, Cholera asiatică, tipărită la Iași, nu era decât o prelucrare a tezei de doctorat Die Cholera
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
declanșare al aparatului. La aparatele de fotografiat cu pinion al timpilor de expunere și obturator focal, este inscripționat timpul minim de sincronizare al flash-ului cu obturatorul (de regulă, 1/60 sau 1/125 secunde). Pentru timpi de expunere mai mici flash-ul va expune doar o porțiune a cadrului de pe peliculă, iar pentru timpi mai mari sincronizarea este asigurată. La aparatele cu obturator central (în obiectiv), sincronizarea se realizează pentru orice timp de expunere. Puterea luminoasă a unui flash este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]