1,095 matches
-
apa a înghețat în găleată. Deodată se aud lovituri puternice în ușă. Înspăimântați, se privesc unii pe alții, crezând că poate este o fiară sălbatică. Dar, se aude un glas care strigă: „Deschideți-mi ușa!” Crezând că este Moș Crăciun, micuții se bulucesc să-i deschidă. În prag se ivește un bărbat îmbrăcat cu o șubă groasă, atât de acoperit de nea, încât pare un om de zăpadă. Are chipul blând și ochii luminoși. Călătorul intră în casă, mai mult împins
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
astăzi înainte sunt copiii ei, căci părinții lor i s-au arătat în vis și i-au spus să aibă grijă de ei și cum ea nu are copii și stăpânește o mare avere, o să-i înfieze pe toți trei. Micuții nu îndrăzneau să creadă că totul este aievea și recunoscători și fericiți se adunară lângă ea îmbrățișând-o, iar buna doamnă sărutându-i pe rând, le înmână cadourile mult râvnite. Sub ferestrele vilei răsunau vocile colindătorilor care cântau: „Astăzi S-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
crești! Micuțul brad suspină și tăcu. Așa e, trebuia să mai crească, dar asta înseamnă că va trebui să mai treacă cel puțin doi-trei ani! Peste două zile sosiră tăietorii de lemne, care începură să taie brazii cei mai frumoși. Micuțul se ruga de ei: „Luați-mă și pe mine, vă rog! Vreau și eu să fiu „pom de Crăciun”!” dar ei nu-i înțelegeau graiul și încărcând brazii într-o sanie la care erau înhămați doi cai albi, plecară la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
trece în zbor cu sania lui și am să-l rog să te ia și pe tine. Căci ieri noapte am văzut prin geamurile unei căsuțe de la poalele muntelui un copil bolnav la pat și pe mama lui care plângea. Micuțul o rugă săi cumpere un brăduț cât de mic, ca să aibă undei aduce daruri Moș Crăciun. Sărmana lui mamă îi spunea că nu are bani nici pentru hrană, lemne și medicamente pentru el, nicidecum să-i cumpere un brad. Și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
sau cineva, și lucrurile iau diverse întorsături, de cele mai multe ori neplăcute. Cum și acum, de pildă. După ce Garçon și-a dovedit din plin disponibilitățile pentru noua sa îndeletnicire, devenind uimitor de repede prietenul, ocrotitorul și paznicul noului membru al familiei, micuțul protejat nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să moară. A profitat de liniștea nopții și a dat în primire, dacă se poate spune astfel, întâmplarea nepretându-se, în nici un caz, la glume. Fie ele și nevinovate. Vreme
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
lor de un satanism virtuos. Ciudată epocă, într-adevăr! De ce ne-am mira că mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
răspundă afirmativ. Apoi, atunci când rugăciunea e împlinită, să nu uitați să mulțumiți îngerului care v-a ajutat și a susținut cererea voastră. Așa se cade. Așa e frumos. În povestea de față, familia Angelicăi primește în dar de la îngeraș, pe micuțul Flavius, o scumpete de băiețel, la apariția căruia, camera s-a umplut de lumină. Voi știați că îngerii au inimă? Cum să nu! Și încă o inimă caldă, iubitoare, duioasă, plină de bunătate. Inimă de înger - povestea Mariei Doina Leonte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ce ne înconjoară. De ziua lui, băiatul îi face un neasemuit dar mamei sale: o inimioară sculptată în lemn de cireș pe care îi scrie un mesaj de dragoste și mulțumire. Pentru că mama este cel mai scump cadou pe care micuțul îl primise chiar din mâinile lui Dumnezeu, cea care i-a oferit la rândul ei: darul vieții. Și aici se verifică zicala populară: „Dar din dar se face Rai”. Dar, mai presus de toate, Maria Doina Leonte ne învață pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd grădina dintr-un capăt Într-altul, fără să verse nici un pahar, știind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
buzunar al fustei un pachet de Chesterfield pe care-l cumpărase pentru a i-l face cadou lui Manolo și-i spuse, fumează, iubitule, ca să-și ascundă frica și pe Julius Îl cuceri cu un zîmbet larg: „tu stai aici, micuțule?“. Julius Îi spuse că da și ea Începu să rîdă cu hohote și Manolo simțea că e În stare s-o omoare fiindcă-i trecuse frica și el În schimb nu reușea să deschidă pachetul de țigări, așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48. Isus i-a zis: Dacă nu vedeți semne și minuni, cu nici un chip nu credeți!" 49. Slujbașul împărătesc I-a zis: "Doamne, vino pînă nu moare micuțul meu." 50. "Du-te", i-a zis Isus, "fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, și a pornit la drum. 51. Pe cînd se cobora el, l-au întîmpinat robii lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n muzee, ci se târau fascinați, ca niște cap tivi, pe urmele ghidei și o-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic din muzeu de-atunci încolo. I-am abandonat pe soții Pop - care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste și plete vălurinde, parfum, pălăvrăgeală, coapse strînse în pantaloni colorați și revărsarea dulce-străină de sîni. — ... cărbune, cărbune, cărbune, mereu cărbune. .... — Ai văzut cum a pus modelul?... — ...Micuțul Davie mă oripilează... Alergă pe o scară în jos, apoi trecu de intrare și ajunse în stradă. Prea transpus pentru a mai aștepta tramvaiul, merse pe jos spre casă pe un traseu care trecea prin Sauchiehall Street, Cathedral Square și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mijlocul unei cununi de trandafiri. Alături, pe boltă, cineva scrisese cu creionul: Dumnezeu=Dragoste=Bani=Căcat — Ei bine, se pare că totu-i în regulă, zise Ritchie-Smollet cu voce tare. Lanark se întoarse și-l văzu cum își strînge trusa. Micuțul pare că stă bine în sus și așa mai departe. Dacă insistă să nască aici, cred că ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise Lanark uimit. Omul aproape că rîse de ușurare. — Mulțumesc lui Dumnezeu că tu ești! Se aplecă peste tejghea și dădu mîna cu Lanark, spunînd: Nu mă cunoști? Bineînțeles că nu, eram copil pe vremea aia. Eu sînt Jimmy Macfee. Micuțul Macfee al lui mamaie Fleck. îți amintești zilele din vechea stradă Ashfield, cînd eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începuse să i se strecoare prin tot corpul. — încercăm să ucidem Unthank-ul, zise el visător. Unii dintre noi. — Iisuse, dar asta nu-i o veste nouă. în ateliere știm asta de secole! Prea bine, am zis eu. Să moară, dacă micuții mei or să fie salvați. Dar voi, nenorociții ăștia, chiar ne puneți pumnu-n gură, nu-i așa? Nu-i așa? Macfee schimbă mîna să-l ia pe Lanark de nas și să-i acopere gura. Lanark își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ). CAPITOLUL 39. Divorțul „Să moară, dacă micuții mei or să fie salvați.“ Cuvintele lui Jimmy îi amintiră neliniștitor de Sandy. Lanark o luă la fugă din parcare și merse apoi pe niște străzi goale, încercînd să refacă drumul pe care venise. începu o ploaie caldă, torențială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîștiga bani. Toți sînt curajoși, pricepuți și supuși și aleargă balena prin mările lumii și se îneacă toți, cu excepția povestitorului. El descrie curgerea lumii de parcă ei n-ar fi existat nicicînd. în cartea asta nu apar femei sau copii, în afară de micuțul negru pe care-l împing spre nebunie printr-un accident. Apoi mai este și cartea rușilor despre război și pace. în ea există bătălii, dar acel gen de bătălii care ne uluiesc și ne fac să ne întrebăm cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care străluceau ca un picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi niște corcituri ale Persiei. Războiul mai lăsase ceva din fațadele de cărămidă roșcată, ce duseseră gloria portului, ținându-i renumele englezesc de „micuțul Manchester“. Bărbații erau vorbăreți și femeile foarte islamice. Comercianți, dar și pelerini, care se îndreptau spre Kerbala și spre Nadjaf, rămâneau în port câte o noapte, înainte de a trece pe apă în Irak, la Bassora. Arabistanii fideli lui Saddam își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pur și simplu o negare a primei limite a lui Kathy? Nu poți să le blochezi pur și simplu pe ale ei. —Bine, reformulez. Plătesc pensie alimentară doar dacă primesc servicii de cinci stele pentru banii mei. Asta înseamnă ca micuții să fie îngrijiți de mama lor. Nu e corect! Vrei să renunț la carieră șantajându-mă cu copiii. Și se puneau din nou pe țipat unul la altul, ignorând-o pe Maggie. Ca în vremurile bune, își spuse zâmbind. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din umeri. — Parașutism, scufundări, alpinism, condus imprudent, partenere de sex cu risc ridicat, sex neprotejat. Dacă asta nu conturează un comportament extrem de riscant, dornic de senzații tari, nu știu ce să mai spun. Brad Gordon rămase tăcut. Trebuie să recunoască faptul că micuțul acela știa cum să construiască un caz. Nu se gândise niciodată așa la viața lui, până atunci. De exemplu, atunci când o pusese cu soția șefului, unchiul lui îi făcuse un scandal monstru. De ce ai luat o decizie atât de idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În interiorul Modelului T. MUZEUL DE ARTĂ DIN DETROIT. Sub băncuța din fața tabloului cel mare cu doamna aia grasă și despuiată.“ Maggie i-a trezit interesul la dimensiunile cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În parcuri, sub mesele de picnic, În parcările de camioane, În magazinele de suveniruri de pe marginea șoselelor, În spatele pubelelor, sub grămezi de crengi, În camerele boilerelor, În compartimentul din spate camioanelor. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns ca într-o menghină, oferindu-și umărul îmbrăcat în tweed ca să se verse pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
act miraculos. Și iată-l producându-se într-o debara recondiționată din Woodbury. Nu era de mirare că politicienii și episcopii erau atât de îngrijorați. Ce nevoie mai aveai de Dumnezeu dacă puteai să creezi viața într-un laborator? — Noroc, micuțule! șopti Fran, aplecându-se peste spătarul scaunului pe care stărea tehnicianul și chemându-l la viață. Simți că Laurence o privea și roși. Chiar îți pasă de asta, nu-i așa? o întrebă el blând. Sigur că-mi pasă! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]