1,372 matches
-
Deontologie Medicală). „Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeași grijă și atenție ca și cei care au șanse de vindecare“ (art. 38, Codul de Deontologie Medicală). „Se vor evita îmbolnăvirile iatrogene, chiar și cele produse prin cuvântul, accentul, gesturile sau mimica medicului în prezența bolnavului“ (art. 41, Codul de Deontologie Medicală). „Pentru rațiuni ce privesc conștiința medicului, bolnavul poate fi lăsat să ignore diagnosticul sau prognosticul injust“ (art. 73, Codul de Deontologie Medicală). În egală măsură există însă și prevederi care
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
analog al noțiunii, dar nu și un echivalent total al ei. Prin specificul ei, imaginea generalizată asigură conținutul reflectării senzoriale și senzorial-motrice. 11. În comunicarea verbală adulții utilizează în mod obișnuit diferite gesturi care însoțesc limbajul vorbit. 11. Gesturile și mimica se însușesc în mod spontan în comunicare, iar ulterior, acestea se transformă într-un limbaj de sine stătător. Limbajul mimico-gestual este considerat "limbajul matern" al surzilor. 12. Dezvoltarea psihică complexă. 12. Dezvoltarea psihică are o anumită specificitate care este dată
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
un proces complex de transmitere a informatiilor de la emițător către receptor folosind un canal de comunicare și un cod. Limbajul nonverbal reprezintă aproximativ 90 % din comunicare și are rolul de a oferi elemente în plus pentru a facilita transmiterea mesajului. Mimica și gesticulația sunt sisteme complexe și depind de factori psihologici și socio-culturali. Achiziția limbajului verbal este un proces firesc, cu etape delimitate, uneori cu întârzieri sau dezvoltare mult mai rapidă. În condițiile în care, de la naștere, copilul nu poate auzi
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
nu se referă doar la limbajul oral, sau doar la limbajul verbal, ci la toate formele pe care le utilizează omul în exprimarea limbajului său, iar acestea sunt, deopotrivă, limbaj interior, limbaj scris, limbaj matematic, limbaj al semnelor, limbaj muzical, mimică, paralimbaj 109, metalimbaj 110 etc. Nu este vorba doar de faptul că subiectul vorbește greșit, adică se exprimă greșit în vorbire, dar și că el nu este capabil să scrie corect după dictare, și că, deși bun la toate disciplinele
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
nu face altceva decât să proiecteze asupra “adversarului” propriile sale insuficiențe morale. Comunicarea umană nu se reduce numai la canalul verbal sau ligvistic. In realitate, un rol considerabil În comunicare și implicit În comunicarea agresivității, Îl dețin elementele non-verbale, gestica, mimica, mișcările și atitudinile corporale. Privirea poate transmite uneori stări emotiv-conflictuale cu o mare Încărcătură agresivă. Dupa Încrucișarea privirilor, mișcarea miușchilor feței și atitudinea corporală se poate deduce ușor starea de atac sau de apărare a persoanei, Înainte ca aceasta să
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
sosesc la hanul Castelului și-și dau seama că le-a pierit graiul în chip magic. Fiecare dintre ei are o poveste, dar mut fiind, pentru a o retrăi și reprezenta, recurge la tarot. Se joacă un spectacol extraordinar de mimică gestuală, cu cărțile pe masă. Ceea ce înseamnă că afazia se rezolvă prin cărțile de joc, având ele marele merit de a salva arta narațiunii. Sunt povești cel mai adesea dramatice, trăite de personaje care, când și când, își asumă fizionomia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
medierii? Dacă au fost devieri, au fost ele utile? A atras atenția mediatorul la pregătirea spațiului si la alte condiții pentru mediere? Au fost respectate de mediator regulile medierii? S-a dat dovadă de ascultare activă din partea mediatorului (poziție, gesturi, mimică, fraze de încurajare sau reformulare etc.)? Ce comunicare non-verbală ați observat pe parcursul medierii? A reușit mediatorul să stabilească toate faptele? A fost eficient mediatorul în identificarea unor posibile soluții? Ce a fost făcut bine? Ce se putea face altfel? Credeți
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
legi (consumarea de alcool, droguri etc.) * anumite probleme legate de familie. În calitate de mediator pentru a asculta activ: * Arată persoanei că o asculți folosind limbajul non-verbal: Tonul vocii (viu, si nu plictisit) Expresia feței (a arăta interes, a încuraja vorbirea prin mimică) Gesturile (a da din cap în semn de acord etc.) Contactul vizual (a privi în ochi interlocutorul) Poziția (a sta cu fața la interlocutor, puțin înclinat spre el) * Rezumă cele mai importante gânduri si simțăminte * Nu întrerupe * Abține-te să oferi sfaturi
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
specii fiind ridicate chiar la rangul de divinități. Există un limbaj specific al animalelor, care se concretizează prin semnalele sonore, prin pozițiile corpului sau ale diferitelor părți ale acestuia (poziția capului, a urechilor, a cozii, a membrelor, a ochiloră și mimica facială. Misteriosul aparat emițător și receptor al animalelor permite transmiterea inconștientă a sentimentelor și emoțiilor. Termenul de zooterapie a fost introdus de către psihiatrul american Boris Levinson în anul 1964, în urma experimentelor efectuate asupra copiilor cu deficiențe de comunicare, folosindu-se
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
care sunt prinși în propriul joc, confundând impresia de realitate pe care o produc cu realitatea însăși 185. Pariziana este, în mare parte, un subiect și un personaj de factură teatrală, prin accentul pe care îl pune pe exterior, aparentă (mimica, gesturi, costume, decoruri), si nu pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
contente: "Îl n'est pas bête et joue bien la comédie"" [Maupassant, Notre cœur, p.96]. Pariziana oferă în textul românului un spectacol teatral autonom, fondat pe scenariu, cadru, gest, ritm, mișcare. Fiecare mijloc posibil de care dispune costum, decor, mimica, voce caracterizează spiritul Parizienei. De la prima la ultima apariție 192, Pariziana prezintă un spectacol și se lansează în spectacol. Ea este locul confruntării imaginii expresive și a impresiei spectatorului. În grija față de perfecțiune, Pariziana regizează și rolurile secundare de decorator
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
viața de aproape două secole și jumătate a propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru Neculce, "numai lectura orală, intonată adecvat" reușește să pună în evidență "sarcasmul și mimica batjocoritoare a naratorului" din anume secvențe ale istorisirii. În ce-l privește, "scriitorul aude țara"; în povestire "se aude pulsul țării și al cetății de scaun". Dacă Antim "striga apocaliptic din amvon: "Doamne, mântuiaște-ne, că perim", la Neculce, prin suprasolicitare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al operei fiind marele povestitor, cu mimica și cu gesturile lui verbale irepetabile" (p. 48). G. Călinescu... "Se configurează, treptat, un Călinescu personaj și regizor spiritual al propriei opere" (p. 28); În subtext, Călinescu e peste tot, cu dramele lui de conștiință, ca și în alte conferințe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de zvonurile care circulă printre studenți: doamna Sorohan este "cuiul" anului I. Mă aștept la o privire rece, intransigentă, sfredelitoare și la un "interogatoriu" chinuitor. Pe măsură ce răspund însă (mi-a picat cronicarul Ion Neculce) descopăr un zâmbet mobil și o mimică a feței care traduce încântarea, așa că mă desprind de foaie și vorbesc liber, înțelegând că examenul nu e o chestiune de supraviețuire: vreau să o impresionez pe doamna profesoară. Fie am reușit, fie e indulgentă, pentru că îmi acordă nota 10
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dă frâu liber altor tipuri de „manipulări”, adesea inconștient și aparent anodin. Ea ne ajută să înțelegem de ce acționăm printr-o atitudine de respingere sau printr-o susținere necondiționată a unui mesaj politic televizat, arătându-ne cum gesturile, zâmbetul și mimica exercită o influență subliminală asupra creierului și a gândirii noastre. Tot psihologia ne poate arăta în ce fel cădem pradă greșelilor „sistematice” în fața spectacolului politic în televiziune, la radio sau în ziare. De exemplu, ea ne explică de ce sondajele au
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
intervievează se încruntă des în timp ce interlocutorul său vorbește. Sau își ține stiloul pe buze cu un aer nervos sau își crispează gura... reacții pe care le avem, de obicei, atunci când nu suntem de acord cu cineva. E oare posibil ca mimica jurnalistului să vă influențeze în mod inconștient? Un experiment arată că, într-adevăr, suntem foarte sensibili, independent de noi, la semnele discrete ale celui care intervievează. Psihologul Elisha Babad a dat unui număr de 83 de voluntari să privească niște
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să privească niște fragmente video în care un om politic era intervievat de un jurnalist de televiziune. În unele imagini jurnalistul înclina capul în semn de aprobare, zâmbea și afișa o mină destinsă. În altele, jurnalistul adopta o serie de mimici dubitative: fie își crispa buzele, fie se încrunta. Uneori se mișca pe scaun, își schimba poziția sau își mângâia barba. E. Babad le-a dat tuturor participanților chestionare de completat pentru a le evalua părerea despre responsabilul intervievat și într-
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
s-au prezentat unor voluntari americani fragmente foarte scurte - de câteva secunde - a interviurilor luate de diferiți jurnaliști. În aceste fragmente nu putea fi observat decât jurnalistul; de altfel, voluntarii nu înțelegeau ebraica, astfel că se focalizau automat pe elemente mimice și gestuale, singurul aspect care le putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii aveau maniera proprie de favorizare sau defavorizare prin gesturi a candidatului care se găsea
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii aveau maniera proprie de favorizare sau defavorizare prin gesturi a candidatului care se găsea în fața lor. Izolând gesturile elementare ale jurnaliștilor, E. Babad, a constatat că mimicile „favorizante” erau zâmbetul și înclinarea corpului spre înainte. Dimpotrivă, lovirea mesei cu degetele sau întreruperea candidatului face parte din gestica „defavorizantă”. Dacă e să ne încredem în acest experiment e clar că nu trebuie să sperăm în interviurile sau dezbaterile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
din mâini, alții ridică degetul mare și pe cel arătător pentru a exprima și mai multă precizie, iar alții gesticulează mai exuberant. Care este efectul acestei gestici asupra telespectatorului? Se poate să fiți influențați de mișcările candidaților și că aceste mimici să vă câștige inconștient de partea lui? Studii în psihologie au arătat că personalitățile de stânga și cele de dreapta nu au aceeași manieră de a-și puncta discursul. Gestica de dreapta are mai mult funcția de punctare (ritmează fraza
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
președinte al republicii abordează aceasta cu propriul stil, cu propriile-i metode, dar unul dintre ei s-a remarcat printr-o expresie non-verbală deosebită: este vorba despre Jacques Chirac, care a fost președintele Franței între 1995-2007, care se caracteriza prin mimici faciale remarcabile și, mai ales, prin mișcări spectaculoase ale sprâncenelor. Pentru cei care își aduc aminte, pe ecran sprâncenele lui Jacques Chirac îi punctau discursul, ridicându-se și coborând în ritmul frazei, uneori rămânând ridicate câteva secunde, în momentele importante
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
șampania. Dar impactul este sigur, după cum arată următorul experiment: Psihologul Serge Ciccotti a cerut unor voluntari să privească o înregistrare video în care apărea o femeie pronunțându-și discursul fie mișcând sprâncenele și frunte, fie abținându-se de la astfel de mimici. El a constatat că voluntarii erau mai influențați de acest mesaj când persoana își mișca sprâncenele, chiar dacă nu transmitea argumente importante decât atunci când prezenta o argumentație elaborată, dar se abținea de la orice mimică! Se pare că, uneori, argumentele par a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
frunte, fie abținându-se de la astfel de mimici. El a constatat că voluntarii erau mai influențați de acest mesaj când persoana își mișca sprâncenele, chiar dacă nu transmitea argumente importante decât atunci când prezenta o argumentație elaborată, dar se abținea de la orice mimică! Se pare că, uneori, argumentele par a fi mai puțin importante decât anumite indicii non-verbale ale comunicării. Totuși, impactul unor astfel de indicii non-verbale nu se manifestă decât în măsura în care discursul nu are o importanță concretă pentru auditor (când vi se
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
națiunii, încrederea în marile proiecte industriale, idealurile de toleranță). Argumentele nu sunt bine construite, informațiile nu ne privesc direct și concret și în acest context mișcarea de sprâncene se dovedesc a fi foarte eficiente. Este puțin probabil ca astfel de mimici să fie decisive în negocierile cu sindicatele... Concluzie Atunci când un discurs nu tratează aspecte concrete ale vieții noastre cotidiene, rareori se întâmplă să analizăm atent argumentele. Ne lăsăm influențați de indicii superficiale, cum ar fi vocea, intonația, impresia de răceală
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]