9,114 matches
-
spus un ziarist: Nu mai spuneți asta, că zăpăciți tineretul! Dacă toți îi consideră pe comuniști totalitari, nu pot să dau pe post asta... Dar eu — ce-i în gușă și-n căpușă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint. CONFORMISM Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar, de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism și conformistul se deosebește de ploșniță doar prin aceea că ea n-are rațiune
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai pomenești cuiva, despre așa o prostie. Ori vrei să fim alungați din sat cu pietre? I-ai promis fetei ceva? Nu, tată, ea nu știe nimic, era doar un gând al meu, se văzuse bietul băiat nevoit să-și mintă tatăl, ca să nu iște un scandal și mai mare. O negură se lăsase grea pe inima sa. Acasă nu mai pomenise nimic de iubirea lui, iar cu alte persoane, nici nu avea de gând, s-ar fi făcut de râs
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dat și lui Prâslea. Bineeee! Eu am văzut coji de ouă la gunoi la noi, de unde au apărut? Poate le-au aruncat vecinii tată, spusese una din gemene, ca să dea vina pe noi. Atunci bietul om văzând cu câtă naturalețe mint, Își pierduse de tot firea Își scosese cureaua de la pantaloni și altoise de câteva ori pe fiecare dintre cele două gemene mincinoase. Spuneți cine a furat ouăle ori vă mai altoiesc? Eu, tată, recunoscuse una dintre ele, care părea chiar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În zilele lui martie, cu soare și albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
personajului convențional circumscriind o filosofie dezabuzată. Manuela trebuie raportată biografic la Hortensia Papadat-Bengescu, deoarece idei din corespondența scriitoarei cu Garabet Ibrăileanu sunt identice cu reflecțiile tristei figuri din Femeia în fața oglinzii. “Deoarece minciuna e absoluta condițiune a păcii sociale, poți minți oamenii pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă, a-ți trimite cuvintele de pe buze înapoi, e o sforțare penibilă.” “Trecutul cel mai trist găsește încă, în prezentul cel mai înfloritor, o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat. Sau pentru că era „mofturos”, cum i se reproșa când repeta cu încăpățânare pretextul „mă dor picioarele”. (Deși, își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe verticală și pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ruinele unei vechi cetăți de pe Dealul Ursului, se află o comoară din vremea lui Dragoș-vodă, ori poate mai de demult. Pe cuvînt că este, a spus chiar Vlad, cel mai mare dintre toți; și Vlad nu avea nici un interes să mintă. Ei, aș! s-a trezit așa, netam-nesam, să se îndoiască Ilinca, nu pentru că nu ar fi crezut și ea cel puțin la fel cît Vlad, ci pentru că avea nevoie de mai multă siguranță. Ce, tu nu crezi? Și, în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vrei, tu? Nu te-astîmperi? căă... De ce m-ai făcut "găinușă", mă? Da tu de ce m-ai făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar pentru nimic în lume n-ar fi spus la nimeni despre asemenea lucru! Ce-ar mai fi rîs Vlad și Virgil dacă ar fi auzit de așa ceva! Iar Ilinca, precis i-ar fi întors spatele! Așa că se hotărî să mintă, deși nu-și putea da seama cum va ieși cu obraz curat din încurcătură. Își luă, totuși, inima-n dinți și spuse: Ți-o dau... cum să nu ți-o dau... Cred c-o mai am, dacă n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cuvînt! Degeaba te-ai supărat pe mine și i-ai spus lui Virgil că poezia publicată mi-a fost scrisă de Matei. Cum ai putut spune un asemenea lucru despre mine, cînd mă cunoști și știi bine că n-aș minți nici măcar un țînțar, d-apoi pe tine, la care țin așa de mult?" Și totuși Bărzăunul s-a folosit în aceste rînduri de un anumit soi de minciună, deși a făcut el caz că nu minte. Și minciuna a constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea pe de o parte înfiorat de tonul cu care-i vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și putu da seama nici atunci, nici mai apoi, dacă lașitatea sau alt sentiment l-a făcut să-i întindă ilustrata și să-i întoarcă spatele amenințîndu-l: Lasă că vezi tu de la Vlad și de la Virgil! O să te-nvățăm noi minte să nu-ți mai calce piciorul pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea?... Bîlbîitule! Lui Nuțu puteai să-i spui orice, dar să nu-l faci bîlbîit. De cum Tomiță pronunță acest cuvînt, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bucure, uita de orice tristețe. De pildă, atunci cînd l-a văzut pe Virgil ținînd-o pe Ilinca de deget, a crezut că nu va mai putea rîde niciodată și că el nu face altceva nimic mai bun decît să se mintă singur. Mai poate oare crede în ceva frumos, odată ce Ilinca îl preferă pe Virgil?... Dar cum stătea el așa, bîntuit de gînduri și neliniști, numai ce-l auzi pe nea Petrică strigînd plin de admirație: Păi, mie nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l ascult pe Dumnezeu dacă vrem să fim liberi. Deci, vinovați sunt șarpele și Adam. Profesorul se amuză copios de povestea spusă cu atăta seriozitate de ar fi crezut-o și Robo, dacă înțelegea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Paris să-și viziteze fiul student și, invariabil, lefter, în ciuda ultimei sume de bani expediate la timp și cheltuite tot la timp, adică cel mult în aceeași săptămână, de către destinatar. Ea îl va întreba dacă mai are bani, el va minți că da, după care va accepta jenat masa plătită de ea și plicul strecurat discret în buzunar, „să fie de rezervă“. Se vor plimba, braț la braț, pe Rue de Rivoli, vor lua la rând magazinele, Dominique își va cumpăra
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o viață atât de imbecil de asemănătoare cu a lui ta-su și că nimic din ce a pus deo parte nu-l va scoate niciodată din lupta în noroi din care nu se vede ieșind învingător, în care se minte și în care se convinge din toate puterile că el, Lache, este totuși un om special, care merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva înlăun trul lui o fată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un fin observator, dar în privința mea vă înșelați. Chiar nu sunt îndrăgostită. - Nu vreți să recunoașteți, sau încercați să vă mințiți singură că ceea ce simțiți nu e iubire. - Cum aș putea iubi un bărbat pe care nu-l cunosc? - Iubiți doar atunci când felul în care arată o persoană corespunde criteriilor pe care mintea le dictează, sau pentru ceea ce reușește să trezească
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ana, mă simt mult mai bine și dacă voi dormi suficient îmi voi reveni pe deplin. - Ai reușit să mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare pe prietena sa. - Bine, atunci te las să te odihnești. Dar, vrei nu vrei, să știi că mâine trec pe la tine. Trebuie să văd cu ochii mei cum te simți. „Sunt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sau era doar o nouă victimă cu care îi făcea plăcere să se joace la fel cum făcea și cu altele? Trebuia să afle răspunsul la acele întrebări privindu-l în ochi, nu prin scrisori. Ar fi putut să o mintă cu ușurință și în acest mod, dar ar fi simțit. Instinctul nu ar fi înșelat-o, nu în privința lui. Vara trecuse fără să-i simtă căldura adorată. Soarele strălucise, luminase în împărăția lui nesfârșită, dar nu și pentru ea. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și-și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cântărea mai mult, deasupra de zero... apoi viața îngreunează... viața îngreunează, moartea ușurează... Dormi! Doarme... Dormi, fetiță că vine Bau-bau să trezească fetițele care dorm puțin.... Biata mamă!... "Ți-am spus deja să nu cânți aceste prostii, să nu-l minți cu cocoșul, Marina!... Aceasta este literă, literă paternă, în timp ce muzica, muzica paternă îi cântă pe dinăuntru: "viață... vis... moarte... moarte... vis... viață... viață... vis... moarte... moarte... vis... viață..." Dar dacă această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
omor.... of, acest tată... acest tată..." Toți împotriva lui, toți își bat joc de el. Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vis, și într-o noapte vei adormi ca să nu te mai întorci să te trezești niciodată, niciodată, niciodată, și nici nu vei avea consolarea să știi ce va fi acolo... și cei care spun că nu îi preocupă nimic, ori mint, ori sunt niște stupizi; niște suflete de plută, niște nenorociți care nu trăiesc, pentru că a trăi înseamnă a dori fierbinte viața eternă, Apolodoro. Și se va duce toată aceasta, și toate istoriile sale, și se va pierde numele de Erostrat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]