1,127 matches
-
semnificația claselor sociale. LIBAN Michael Gilsenan (1976) a realizat o analiză excelentă a minciunii, bazată pe informații culese dintr-un sat musulman pe valea Bekaa din Liban în anii 1971-72, înainte ca războiul civil să ia proporții. În această comunitate, mincinoșii sînt de obicei tineri bărbați sau copii. Minciunile sînt spuse mai mult pentru amuzament, pentru a-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
războiul civil să ia proporții. În această comunitate, mincinoșii sînt de obicei tineri bărbați sau copii. Minciunile sînt spuse mai mult pentru amuzament, pentru a-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile de 1 aprilie din anumite țări. Uneori, se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grecească Euboea sînt descrise pe scurt de o frază des auzită în sat: "Nu poți trăi fără minciuni" (ibid.:191; cf. Sciama 1981:102-105). Însă chiar și în această comunitate în care "talentul de a spune minciuni este foarte dezvoltat", "mincinosul incorigibil nu mai este luat în serios" (du Boulay 1974:77,192). O situație similară pare să se fi instaurat și într-o comunitate din nordul Greciei, care trăia în condiții ecologice diferite, însă care respecta aceeași tradiție a creștinismului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru un copil este ușor de simțit că adevărul nu este întotdeauna respectat în conversațiile dintre părinți sau servitori". El afirmă că nu există "nici o tendință ereditară spre nesinceritate", apoi se întreabă de ce unii copii dovedesc în tribunal că sînt mincinoși desăvîrșiți. El explică (1902:198, 200) faptul că aceștia sînt copii "care au fost influențați de medii nefavorabile, care au învățat în școala sărăciei că necinstea și viclenia sînt arme în lupta pentru existență...". Totuși, aceste vicii "se dezvoltă numai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
creștin s-au păstrat excepții, în special în ceea ce privește războiul, după cum am văzut în capitolul 2. Evaluările obișnuite ale minciunii se distanțează mult de această tradiție universală. Minciunile sînt privite diferit nu numai în funcție de domeniu sau cultură, ci și după statutul mincinosului sau al celui păcălit, unul față de celălalt și în raport cu ansamblul societății. De exemplu, studiile efectuate în 1970 au arătat că în Statele Unite persoanele cu funcții înalte sau care aveau responsabilități însemnate erau judecate cu mai multă asprime atunci cînd mințeau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inducă în eroare companiile de asigurări sau soțiile pacienților, decît pacienții în sine (Novack et al. 1989). Aceste descoperiri sugerează că unul dintre factorii care influențează evaluarea minciunii este gradul de încredere care există sau ar trebui să existe între mincinos și păcălit. Totuși, viziunea asupra încrederii și a pretențiilor la sinceritate în relațiile altor oameni pare să difere de viziunea proprie a fiecăruia. În special minciuna, mai ales cea defensivă și protectoare, nu este percepută de către mincinos neapărat ca o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să existe între mincinos și păcălit. Totuși, viziunea asupra încrederii și a pretențiilor la sinceritate în relațiile altor oameni pare să difere de viziunea proprie a fiecăruia. În special minciuna, mai ales cea defensivă și protectoare, nu este percepută de către mincinos neapărat ca o trădare a încrederii, deși păcălitul sau un terț implicat ar putea avea această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și femeile din eșantionul lui Blum se deosebeau foarte mult de cuplurile despre care vom vorbi în capitolul 7, unde, deși exista o oarecare colaborare între parteneri, exista și înșelătorie reciprocă. Aceste descoperiri demonstrează că tipul de relație existentă între mincinos și păcălit se leagă de felul minciunilor care sînt spuse și de modul în care acestea sînt percepute. În capitolul 2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și cel al păcălitului. NECUNOSCUȚII Evaluarea diferită a minciunilor spuse aliaților și inamicilor îi include, în multe medii culturale, pe toți străinii, limita dintre necunoscuți și cunoscuți variind uneori de la un context la altul. De asemenea, cunoscuții și necunoscuții sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența unei atitudini diferite față de cunoscuți și necunoscuți nu implică neapărat o toleranță mai mare a minciunii în general. De
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cazul populației Navajo, sau în dezordine, ca în țările moderne sfîșiate de diviziuni etnice și religioase, tranzacțiile publice sînt guvernate de categorii înguste. În sfera vieții private, membrii familiilor și prietenii apropiați sînt uneori tratați altfel decît necunoscuții. În general, mincinoșii consideră că nu au obligația de a evita să înșele persoane aparținînd grupurilor pe care Bailey (1991:48) le numește "comunități cu o morală diferită". În Grecia rurală, după cum am văzut deja, granițele morale sînt definite în funcție de rude (cf. Campbell
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în care joacă rolul necunoscutului poate deveni, în împrejurări diferite, un prieten care nu trebuie mințit. Nu toți membrii unei comunități morale sînt tratați în același fel; trebuie să se țină cont de statutul relativ din cadrul comunității. PARTENERII Persoanele apropiate mincinoșilor pot lua parte alături de aceștia la punerea la cale a unei înșelătorii, însă în același timp pot cădea și drept victime. În capitolul 3 am menționat felul în care birocrații și oamenii cu alte profesii își mint partenerii de viață
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
părinte îi ridică moralul copilului său dezamăgit de rezultatele sale de la școală spunîndu-i " Sînt sigur/ă că te-ai străduit foarte mult"; mîzgălitura nereușită provoacă exclamații de genul: "Ce desen frumos!" Aceste remarci pot fi minciuni, însă sînt spuse pentru că mincinosul presupune sau speră că aprecierile pozitive nesincere îl vor face fericit pe cel păcălit și îl vor încuraja să se străduiască mai mult altă dată. Afirmațiile similare, de o precizie îndoielnică, făcute de doctori în scopul de a-i calma
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lucru. În acest capitol, am încercat să arăt că, pe lîngă diferențele care se ivesc din cauza presiunilor sociale specifice diverselor domenii și medii culturale, există și alte constrîngeri asupra tipurilor de minciună care își au rădăcinile în relațiile structurale dintre mincinos și păcălit. Într-o anumită măsură, aceste constrîngeri se leagă și de diferențele sociale și culturale, însă manifestarea lor depinde de acestea. De exemplu, minciuna poate fi pretutindeni o armă folosită de către cei slabi, însă atașamentul celor puternici față de "neadevăruri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știam "într-adevăr" că drumul ducea la B, însă dintr-un anume motiv am refuzat să accept realitatea (cf. Trivers 1988:viii). Într-adevăr, noțiunea de autoamăgire implică posibilitatea unui dialog interior sau a unei conversații complexe, în care rolul mincinosului și cel al păcălitului sînt jucate de una și aceeași persoană; și în care unele minciuni sînt gîndite în tăcere mai degrabă decît spuse cu voce tare. Hartung (1988:172) scrie că numai eul uman "interacționează cu sine însuși, controlînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care se referă la procesul prin care există un dialog interior, iar un segment al personalității induce în eroare un alt segment, partea care minte fiind conștientă de înșelătorie. Auto-iluzionarea pare un termen mai potrivit pentru situația în care un mincinos ajunge să creadă că ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său frate Antonio din piesa Furtuna lui Shakespeare: ...precum acela care, Din cuvinte născocind un adevăr, Și-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să ia parte la minciună pentru a salva aparențele sau pentru a evita să fie obligat să admită adevărul și față de ea. În acest context, Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o minciună, pentru fiu devine o convingere". Pentru membrii Partidului din romanul lui Orwell, ca și pentru politicienii lui Arendt de pe timpul războiului din Vietnam, prăpastia dintre generații dispare. După cum am văzut deja, succesul unei minciuni îi poate determina pe mincinoși să creadă că ceea ce au inventat este adevărat; poate că ei au nevoie să se înșele singuri pentru a-și păstra respectul față de propria persoană. Într-adevăr, Arendt (1968:253) se întreabă: "De ce a devenit auto-amăgirea o unealtă indispensabilă în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Într-adevăr, Arendt (1968:253) se întreabă: "De ce a devenit auto-amăgirea o unealtă indispensabilă în procesul de creare a unei imagini?" Ea afirmă, cu privire la autorii documentelor Pentagonului (Arendt 1972: 35), "este ca și cum procesul normal de auto-amăgire s-ar fi inversat ... Mincinoșii încep prin a se înșela pe ei înșiși". O parte din explicațiile ei se leagă de faptul că în ziua de azi minciunile din sfera politicii tind să aibă proporții mai mari decît în trecut și nu au ca scop
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puteau păcăli pe alții fără să se mintă pe ei înșiși". Poate că acest contrast este exagerat, însă eu cred că ea are dreptate cînd comentează (Arendt 1968:254) că "numai auto-amăgirea poate crea aparența adevărului..." și că "pe măsură ce un mincinos are tot mai mult succes și păcălește tot mai mulți oameni, cresc și șansele ca el să ajungă să creadă în propriile minciuni" (Arendt 1972:34). Un proces oarecum similar poate afecta persoanele păcălite care sînt complice la minciunile care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu trăiește nici un conflict; nu există nici o convingere contradictorie, ca în cazul auto-amăgirii. (Demos 1960:590) Este necesară o restrîngere a vocabularului cînd descriem reacțiile celor păcăliți. Este greșit să continuăm să vorbim despre păcăliți, o dată ce aceștia au sesizat intenția mincinosului de a-i înșela. Încercarea de a minți a eșuat. Păcăliții care iau parte la minciună pot pretinde că s-au lăsat înșelați, însă este doar o prefăcătorie. Păcălitul devine partenerul mincinosului, fără ca acesta din urmă să-și dea seama
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vorbim despre păcăliți, o dată ce aceștia au sesizat intenția mincinosului de a-i înșela. Încercarea de a minți a eșuat. Păcăliții care iau parte la minciună pot pretinde că s-au lăsat înșelați, însă este doar o prefăcătorie. Păcălitul devine partenerul mincinosului, fără ca acesta din urmă să-și dea seama, într-o folie à deux. Aici trebuie să facem o diferențiere între complicitatea conștientă și cea inconștientă, între certitudinea cuiva că este ținta unei minciuni și adaptarea inconștientă la această situație. Trivers
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conștientă de a minți". În cazul Pentagonului, nu era nici un pericol ca aceste semne involuntare să fie observate de anchetatori sau de aparatele de detectat minciuni; televiziunea și funcționarii care se ocupau de relațiile cu publicul i-au protejat pe mincinoși dacă acesta este termenul corect și s-au asigurat că minciunile aveau să fie prezentate publicului și Congresului în forma cea mai credibilă cu putință. Dacă Arendt are dreptate cînd spune că factorii de decizie din Pentagon au început prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim singuri? Vom analiza problema meritelor sociale și a neajunsurilor minciunii în capitolul 11, însă caracteristicile specifice auto-amăgirii, cînd mincinosul și păcălitul sînt aceeași persoană, trebuie privite din alt punct de vedere. Simpozionul editat de Lockard și Paulhus (1988) prezintă numeroase observații asupra avantajelor și dezavantajelor auto-amăgirii. Ceea ce poate fi avantajos pentru un individ nu este neapărat avantajos și pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vom confrunta cu aceeași dificultate cînd vom încerca să specificăm un nivel optim individual și social al minciunii. M-am pronunțat împotriva termenului "complicitate" pentru ceea ce este descris mai bine drept "colaborare" la minciună sau "acord tacit". Totuși, cînd un mincinos are asociați care, în ciuda intereselor divergente, sînt dispuși să-l ajute să-l înșele pe inamic, putem vorbi de complicitate, în sensul obișnuit de conspirație. Astfel, facem o distincție tripartită între termenii "acord tacit", "colaborare" și "complicitate". Dacă o persoană
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]