1,615 matches
-
greacă. Astăzi, ea se găsește „în vistieria Patriarhiei Ierusalimului. A fost scrisă în anul 1616 de către Mitropolitul Luca al Țării Românești”<footnote Marcu Beza, Urme românești în orientul ortodox, București, 1935, p. 20 footnote>. Însemnarea de pe marginea de jos a miniaturii, ni-l prezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan dictând lui Prohor. Apoi, este menționat că a fost dăruită de Episcopul Gavriil al Filipopolei ,,prea luminatului și iubitului de virtute domn și stăpân, Domnul Domn, Io Duca Voievod a toată Moldovlahia, în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată la Veneția în anul 1737, dăruită Mănăstirii Cetățuia de către Constantin Mihail Racoviță la 20 august 1749. Coperțile sunt lucrate în ferecătură de argint, prima are icoana Sfinților Împărați Constantin
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
revederi cu ea, nu uita să mi le repete...Nici când ghioceii au înflorit pe tâmplele mele ea nu se sfiia să-mi repete: „Să nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt la fel... Cu pleoapele întredeschise - semn că este atent la cele spuse de mine - bătrânul clătina din cap a aprobare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile, dar fiecare a preparat o prăjitură prin forțe proprii... M-am făcut mică de rușine. Nu-mi venea să cred ce gânduri îmi treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-a mai venit să mă viziteze. Ce surpriză! Vincent a ajuns și el la capătul celor două luni de zile. Și el era un alt om, un om în care nu-l mai recunoșteai pe arțăgosul Charles Manson în miniatură pe care-l cunoscusem în prima zi. Acum era extrem de calm. Ți-l puteai imagina stând în mijlocul unei păduri, acoperit de păsărele și înconjurat de căprioare, veverițe și alte creaturi. Barry-copilul, Peter-piticul râzăreț, Davy cartoforul și Stalin au plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un junghi în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
coadă de păun, margini de pagină neregulate, roase. Dar, când o deschide Khayyam, În acea noapte de vară de neuitat, nu vede decât două sute cincizeci și șase de pagini goale, Încă fără poeme, fără picturi, fără comentarii pe margini, fără miniaturi. Ca să-și ascundă emoția, Abu Taher adoptă un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărbatului celui mai Însemnat al celor două lumi, Omar Khayyam din Nishapur”. La Alamut, Mântuitorul porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a cerut scuze pentru dezordinea În care mă primea, și care, spunea el, nu era la Înălțimea rangului meu, Djamaledin mi-a arătat, În acea zi, câteva cărți de care era legat. Aceea a lui Khayyam, Îndeosebi, Împodobită cu miniaturi superbe. Mi-a explicat că acea lucrare era cunoscută sub numele de Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea aceea, povestea lui Khayyam, a lui Djahane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș avea o boală contagioasă sau parcă ea ar suferi de o asemenea boală. Odată eram atât de apropiate, își dorea să arate ca mine, să vorbească la fel ca mine, să se îmbrace asemenea mie, era copia mea în miniatură, mergeam ținându-ne de mână, chiar aici, în mallul acesta, ne opream împreună în fața vitrinelor, iar ea îmi alegea ce anume să probez, uneori le luam pe toate trei, pe ea, pe Șhira și pe Meirav și îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printr-o galerie. Eram În secția dedicată căilor ferate și modelele mici, multicolore, de locomotive și vagoane Îmi apăreau ca niște jucării dătătoare de siguranță, piese dintr-o Bengodi pentru un Pinocchio, dintr-o Madurodam olandeză, dintr-o Italie În Miniatură, dintr-un Disneyland... Deja Începeam să mă obișnuiesc cu alternarea aceea de neliniște și Încredere, de teroare și dezamăgire (oare nu-i acesta, de fapt, un Început de boală?) și mi-am zis că vedeniile din biserică mă tulburaseră pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo În cele din urmă, „cine erau Templierii? Mai Înainte ni i-ai prezentat ca pe niște sergenți dintr-un film de John Ford, pe urmă ca pe niște inși nu prea curați, apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri ai lui Dumnezeu care-și vedeau de afacerile lor necurate, pe urmă ca pe-o armată În marș, apoi ca pe niște adepți ai unei secte luciferiene, În fine, ca pe niște martiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu niște stegulețe Înfășurate pe pumn apăreau ca niște elemente din vreo recuzită, m-am gândit la Dufy și la subiectele lui vesele. Prin asociere, de la Dufy am trecut la Guillaume Dufay. Am avut impresia că mă aflu Într-o miniatură, am zărit În mica mulțime de pe laturile șirurilor câteva doamne, figuri androgine, care așteptau marele spectacol de cutezanță ce le fusese promis. Însă toate astea Îmi trecură prin minte ca un fulger, am simțit că retrăiam o altă experiență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe linia dealurilor sau Își fac loc de-a lungul țărmului și În care sunt cinstiți zeii panteonului african. Amparo cunoștea un artist naiv care făcea niște picturi mari pe lemn, pline de viziuni biblice și apocaliptice, sclipitoare ca niște miniaturi medievale, cu elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
medicamente, cu capacul Împodobit cu o agată. Pe masa barului ardea o lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O Învârti Între degete cu o devoțiune absorbită, ca și cum ar fi răsfoit o carte de rugăciuni. Își dădu seama că mă interesa, surâse și puse obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rozeicruce și ai ritului Umbanda”. Orator, un anume profesor Bramanti, Referendar al Ordinului În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestit mai mult prin imagini. Oarecum de popularizare, dar serios. Știi genul: metalele În istoria omenirii, de la epoca fierului până la aliajele pentru nave spațiale. Avem nevoie de cineva care să se-nvârtă prin biblioteci și prin arhive ca să găsească imagini frumoase, miniaturi vechi, gravuri de carte din secolul al XIX-lea, știu și eu, despre fuziune sau despre paratrăsnet”. „De acord, trec mâine pe la dumneavoastră”. Se apropie de el Lorenza Pellegrini. „Mă conduci acasă?” „De ce eu, În seara asta?” Întrebă Belbo. „Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
piesele mici care corespund, În vitrine, imaginilor din plafon să reprezinte elementele fundamentale ale universului: aerul, apa, pământul și focul. Fapt ce explică, de exemplu, prezența acestei grațioase salamandre, capodoperă de taxidermie a unui prieten drag, sau această reproducere În miniatură, la drept vorbind cam târzie, a eolipilei lui Heron, pe care aerul conținut În sferă, dacă activez acest mic cuptoraș cu spirt care-i ține loc de vas, Încălzindu-se și scăpând prin aceste cioculețe laterale, ar face-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe. Un coșmar în miniatură era acum foarte vizibil în protuberanță. Stătea la fund încolăcit, compact, delicat, viu, făcut dintr-o carne fibroasă și elastică. Lui Kane i se părea că se solidifică văzând cu ochii și se forma, ca o idee de delirium tremens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al zilelor noastre devenit proprietar. Domnul și doamna Tilică pășesc cu emoție în holul hotelului. Ceea ce văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne urmăreau cu interes o emisiune de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o moară în miniatură, cu piese găsite la tancurile sau mașinile de război distruse în zona noastră. Parcă o văd și acum. Era urcată pe un schelet de lemn cam de un metru înălțime. Avea un ax orizontal prevăzut la capete cu coarbe, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate cu lemn, dacă nu-ți permiți să pui lemn masiv. Și, poate mai presus de toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
azi efectiv nu mi le mai amintesc decât cu destul efort. Mai erau două colege noi, una blondă și cu o coadă de cal la spate, răspunzând la numele grațios de Plecoiu, iar alta, micuță și subțire, "o divă în miniatură", cum a numit-o cineva în pauză, venită de la "Iulia Hașdeu". Și figura ei, cu ochi gălbui și mutriță de "doamnă", și vocea ei de rață, puternică, puțin spartă, mi se păreau vag cunoscute; în toate pauzele, timp de vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]