11,805 matches
-
lecturi din Maiorescu, Eminescu erau rare. Iar cele ale lui Creangă s-au produs tîrziu, după plecarea lui Maiorescu din Iași, iar ale lui Caragiale au avut loc numai în "Junimea" bucureșteană, tîrzie. De aceea, încă o dată, nu trebuie să mire astfel de diagnostice ca unul de după ședința de cenaclu "Sburătorul" din 16 decembrie 1934: "Animație - în total mediocru". Cît despre romanele sale, ele, în ciuda opiniei lui, au fost, în general, rău primite de critica literară care conta, excepție făcînd articolele
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
mereu convins că la capătul celălalt al saulei se află un om, continuu să scriu. Măcar din curiozitate, acel om ipotetic este capabil să mă salveze". Tema, poate, a romanului e sugerată de cuvintele subliniate de Cronicar. Și, acum, vine Mira Nedelciu și ne spune care au fost ultimele cuvinte ale lui Mircea Nedelciu, în clipa sfîrșitului: "Mă scufund. Cad în gol. Apoi, și-a recăpătat brusc liniștea zicînd: Acum, urc. Am ieșit la suprafață." Întreg interviul dă la iveală, dincolo de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
cu silicon. Pe buza penalului Ne întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat două articole despre C.V. Tudor, după ce îi publicase alte două în care erau "atacați (vorba vine)" N. Manolescu și Laurențiu Ulici. De-ale secolului trecut! Și, în același spirit liberal, revista face loc unei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
punct de pornire alegerile, conține un teribil rechizitoriu. Inculpați? Aproape toți scriitorii români, din țară și din exil, în viață sau nu, care au avut lipsa de inspirație să fie contemporanii domnului Goma. Toate bune și frumoase: cine se mai miră de limba slobodă a romancierului pamfletar? Din nefericire, epistola e plină de acuzații care, dacă nu vor fi (și nu vor fi!) probate, îl expun pe autor unor procese de calomnie. Și, vai, solidari, conform legii, și pe diriguitorii revistei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
pe vasul Sierra. Războiul îl face în subordinea unor inși care mai de care mai inepți și ciudați -"my mad captains"- și grație lor trece printr-o serie de confuzii și erori care pe drept cuvînt te fac să te miri că victoria a aparținut pînă la urmă aliaților. Prăbușirea unui avion canadian, confundat a fi al germanilor, devine amintire obsesivă, de care Kermode încearcă să scape (spre a consola o conștiință vinovată) fixîndu-și în schimb atenția asupra zilei în care
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
studiat tot acolo filosofia și filologia clasică, emigrînd ulterior în Ungaria, unde s-a numărat printre disidenții cei mai redutabili) și un om de o sclipitoare inteligență, iuțeala de mînă a intelectualilor români înscriși în replică nu trebuie să ne mire. Scrisoarea însăși e un minunat prilej de a discuta lucruri care ne privesc îndeaproape sau pe care le-am tot amînat, conform obiceiului pămîntului (dar să nu exagerăm: nici noi n-am stat chiar degeaba), încît a fost nevoie să
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
Gabriela Omăt, mi-a spus că în cărțile mele este un fel de nevoie ascunsă de ispășire. Și Ruxandra Cesereanu, nici ea victimă directă a comunismului și totuși autoare a unei teze de doctorat pe problemele gulagului românesc, s-a mirat că din cărțile mele emană stranii remușcări pentru niște vini pe care, măcar din pricina vîrstei mele, nu pot să le am. Nici măcar atunci cînd scrii ficțiune nu știu dacă sînt de căutat urme în biografie. Nu am apucat niciodată să
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Mircea Mihăieș De ani de zile, biserica ortodoxă se află în fruntea preferințelor românilor. Și tot de ani de zile mă mir de acest succes. în mintea mea, Biserica, indiferent de rit, echivalează cu blândețea, toleranța, înțelepciunea, grija pentru cel slab. Or, ce văd eu la prea-ortodoxul popor român nu seamănă deloc, dar absolut deloc, cu această imagine. La noi, idealuri comportamentale
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
Cristian Teodorescu Dacă și cîinii fără stăpîn au ajuns o mare problemă în România, de ce ne-am mai mira că sînt atâtea altele nerezolvate. De peste un deceniu, tehnica studierii "dosarelor" de tot felul s-a transformat la noi într-o artă în sine. Din studiu în studiu, sistemul de irigații s-a sfeterisit, încît sînt regiuni întregi din țară
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
sale teoretice soseau, aflăm în prefața acestui volum, în egală măsură de la Paris, Konstanz, Berlin, Frankfurt, Budapesta și Moscova. Cititorii cu pregătire filologică vor recunoaște în această înșiruire de localități nume precum Lacan, Jauss, Adorno, sau Lotman, și se vor mira, probabil, cum de pot fi ele puse laolaltă într-un curent de gîndire de sine stătător? Răspunsul, ocolit de autori, după părerea mea este acesta: noul istorism reprezintă un efort de reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
și în cuvântul lor, mi-am luat inima în dinți și, trăgându-l după mine pe Bălăiță, intrarăm în banca din centru. A ținut, nici un minut. Fără nici o birocrație. La fel ca voiajurile pe căile ferate. Arătând pașapoartele... (mă și mirasem că trebuise să le mai arătăm!) primirăm, pe loc, fiecare, sumele trimise pentru noi de la Helsinki. Nu l-am mai văzut de atunci pe bunul nostru samaritean, oricât am vrut să ne achităm de împrumutul făcut cu atâta dărnicie. Astfel
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
Rodica Zafiu Frecvență cu care apare cuvîntul autohton în publicațiile românești actuale ar putea să-l mire, ba chiar să-l îngrijoreze, pe cititorul care ar porni de la definiția din DEX - "care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici": termenul ar părea să implice obsesii
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
la procesul de intenție. Acest lucru mi se pare inacceptabil și îl deplor, cerînd totodată scuze d-nilor Mihai Zamfir și Eugen Simion, ținte ale vehemenței umorale a d-lui Rusu, ca și acelor cititori ai revistei care se vor fi mirat de ușurința cu care am publicat un astfel de text. Despre ce e vorba, în definitiv? Părerile d-lui Valeriu Rusu despre Eminescu și receptarea operei lui în țară și (mai ales) în străinătate cad în responsabilitatea profesorului de la Aix-en-Provence
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
Broșura generalului Averescu e un episod dramatic dar și demagogic politicianist dinaintea țelului final tiumfător. Iar contestările marelui bărbat de stat Ionel Brătianu din prefața la această nouă ediție a broșurii generalului Averescu semnată de dl Florin Constantiniu nu mă miră. Îi știu opinia chiar înainte de cartea sa, foarte bună altminteri (O istorie sinceră a poporului român, 1997). Dl Florin Constantiniu îi neagă constant meritele de atunci ale lui Ion I.C. Brătianu, contestîndu-i calitatea de făuritor al României Mari. Dl Constantin
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
de jos și până sus/ părea însângerat de gurile rujate/ care 'naintea mea/ l-au sărutat." (Crăciun 1997). Imaginea, puternică, expresionistă, era suficientă. Urmează însă un comentariu prozaic: " Mi s-a făcut greață și-am plecat/ fără să mă mai mir/ că"...etc. Sau: "deasupra copacilor pe deal/ luminat ca o farfurie/ zburătoare/ doar spitalul pare/ plin de viață" (Noapte albă) Remarcăm și singuri situația paradoxală din "doar spitalul pare/ plin de viață". Poeta se simte însă datoare să ne-o
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
care sînt marile probleme ale României la începutul anului următor. Sau dacă se scrie despre ele, acestea nu sînt tratate cu seriozitatea necesară. Faptul divers, cutare înșelătorie trec pe prim plan, iar ulterior aceleași ziare care fac acest lucru se miră că alegătorii votează în disperare de cauză. Cronicarul remarcă pentru a nu mai știe cîta oară că în presa cotidiană chestiunile cu adevărat serioase sînt tratate frivol, în timp ce mărunțișurile frivole sînt privite cu cea mai mare seriozitate. Faimoasa găină care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
decât să înalțe o altă șleahtă de burtoși la rangul de generali! Oare pentru ce fapte de vitejie? Doar pentru că sub ochii lor vigilenți România a devenit țara tuturor posibilităților? Pentru că aici, la poalele Carpaților, nu trebuie să te mai mire dacă, din senin, te trezești cu o ghioagă în cap? Sau dacă, întorcându-te seara acasă, o să fii doar înjunghiat, și nu executat cu mitraliera, așa după cum promite Vadim? Sper, de asemenea, că judecătorii, polițiștii, jandarmii, ofițerii de armată și
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
ar fi reacționat violent: Deci călugărița noastră se vede cu spioni străini!" . Cu certitudine știm doar că în 1946, printr-o Rezoluție minuțios pregătită de același Andrei Jdanov, poeta este excomunicată din mediul literar, izolată și persecutată. Cei mai mulți s-au mirat că această explozie vehementă a regimului împotriva ei nu s-a sfîrșit în Gulag. Fiul ei, Lev, care nu avea altă vină decît cea a moștenirii biologice, va fi însă închis din nou și eliberat abia în 1956, la trei
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
două cartiere de țigani. În cel din capul de sus al satului se așeză Țancu și ai lui, lucrînd, toți trei, cu înverșunare. Aveau clienți din plin și sătenii îi stimau pentru vrednicie și rapiditatea execuției lucrărilor. Ceilalți țigani se mirau de atîta înverșunare în muncă și o căinau pe copilă că muncește cot la cot cu Țancu și Salomia. Dar curînd amintitul Miloș trimise după cei trei. Acolo au aflat că Țancu fusese declarat de autorități ca înecat în Tisa
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
tîrg, norocul o ajută să-l cunoască pe Marco, pe care-l însoți în trăsura cu calul pe care tocmai el îl cumpărase. Se îndrăgosti pe dată de el. Tînărul se îndreptă cu căruța tatălui său acasă. Ea nu se miră că orășelul în care ajunsese e chiar Lugojul și, neștiind că tînărul e chiar Marco, voi să plece. Cînd află cum stau lucrurile, înțelege că aici e mîna sorții, pînă acum mașteră cu ea. ("Întîlnirea noastră nu însămnează soartă?"). Tatăl
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
democrației", cu aceeași nerușinată indiferență cu care era privit și sub vechea dominație iliesciană!), câtă vreme securiști ce-au desfășurat activități de poliție politică îngroașă cefele în aceleași funcții călduțe, cu umerii acoperiți de stele din ce în ce mai mari, să nu ne mirăm că România arată în halul de mizerabilitate și disperare ce-i șochează pe occidentalii. Chiar dacă, idiotizați de alcool și subnutriți, fără să știe când răsare și când apune soarele, au votat cu entuziasm pentru auto-suprimare, în realitate un mecanism interior
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
Cultură și cît pentru canalizare, în cîte ace cu gămălie ne vom înțepa degetele și cît vin va bea națiunea spre comunism în zbor...". Sau: "Băieții de la intrare îmi spun: "Să trăiți tovarășu'Titus, vă rugăm legitimația dumneavoastră". Nu mă miră stupida formalitate de-a întreba un om pe care-l cunoști cum îl cheamă". Sau: "Tudor Postelnicu începe să urle: "Ceaușescu-pecere! Ceaușescu-paaaa-ce!" În ritmul scăpat din frîu se aude: Pa-ce-pa-ce-pa-ce-pa!". Este reconstituită astfel atmosfera de formalism stupid, de birocrație ridicolă
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
ascunse ale spiritului și sufletului. Subiectele se vor schimba ca și uneltele de scris, precum și substanța însăși a ceea ce mai numim literatură, cuvînt derivînd de la infinita combinație a literelor, slovelor... Fără știință, artă, cercetare, - nici o salvare. De aceea ne-am mirat că un profesor universitar ca dl Emil Constantinescu, la sfîrșitul mandatului său, a preferat să decoreze un fotbalist semidoct, fudul, țîfnos, pe care stadioanele străine îl huiduiesc din cauza comportamentului său primitiv. Și nu vreun liceu cu elevi cîștigînd medalii de
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
la care să se adape. Are nevoie doar de cineva care să-l pună pe drum și să-i dea un prim impuls. La fel și noi, românii, rătăcim vremelnic pe cîmpia sărăciei și nu facem altceva decît să ne mirăm cum de ni se întîmplă numai rele: ne îmbolnăvim trupește și sufletește, ne lăsăm furați pe căi legale, nu ne mai înțelegem unii cu alții, pentru că - deși vorbim aceeași limbă nu trăim întru aceeași limbă -, nu mai vrem urmași, nu
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]