1,938 matches
-
ar da bani chiar și pentru manifestări culturale, artistice etc. Sau măcar am putea avea un abonament la un ziar în limba română la bibliotecă, așa cum au celelalte nații din Est reprezentate aici. Nu caut cauzele acestei stări de fapt. Mirajul Occidentului, imperativul integrării rapide ce impune renunțarea la limba natală, dorința de a face bani și carte, în același timp, amintirea mâinii lungi a Securității care pe vremuri făcea ravagii la Geneva (să nu uităm, orașul de adopție a Regelui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
argumentul folosit de autor ("Eminescu se năștea în anul morții romantismului") este cu atât nerelevant întrucât după cum se știe nu data nașterii face specificul artei unui scriitor, ci "destinul spiritual" pe care și-l asumă. După un al doilea capitol, Mirajul eminescianismului, în care se rezumă o serie de studii invocate apoi deseori pe parcursul analizei. Theodor Codreanu își începe interpretarea propriu-zisă făcând câteva precizări în legătură cu metodologia utilizată: iată instrumentele sale principale de lucru: cercul dialectic (!?), limbajul, stilul și sublimbajul. Cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi și pe lângă noi". Așadar, poveste veche, știută nu numai de Eminescu" (p. 179). A făcut bine că și-a reprimat prelungirea sau comentarea citatului și-a lăsat această libertate cititorului. Lucrurile s-au complicat așa de mult, de când cu mirajul admiterii noastre în structurile europene și atlantice, că nu știi niciodată la ce înțelesuri derivate poate da naștere. Incitantă și acidă este și observația ce pornește de la Virgil Nemoianu care "atrăgea atenția că nu spre Moscova se-ndreaptă România actualmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acum pe literații sovietici: poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35). O deosebită atenție acordă autorul monografiei criticii autohtone din Republica Moldova, realizată de "vierologii" Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963), Mihai Cimpoi, observă Theodor Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema copilăriei se întregește cu o aură erotică, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești vor sfârși acești trandafiri. Prietene, cât timp îți vei irosi viața iubind aceste miraje? Lasă toate astea amorezaților distrați! Adevărata frumusețe e ascunsă. Caut-o în invizibil.” Convorbire (telefonică) cu Andrei (Bart) despre forma spirituală a lui Dumnezeu în arbori și pietre. Apoi, brusc, revenim pe pământ, vorbind despre „căderea” unui prieten într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În aceste ore nu mi s-a mai părut că mă Învârt printre miraje. Steaua mea pare să fi pălit și ea, cu lumina ei zadarnică, replică Dante, strângând din dinți. - Și totuși, ceea ce stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ghid, de o escortă, și ideea de a-l însoți pe preot se poate să fi fost a ei. Obiectivul lor era Grecia, deși nici ei nu știau cum aveau să trăiască acolo. În orice caz, s-a petrecut „un miraj“, ca să folosesc cuvintele părintelui Bernard dintr-o scrisoare adresată mie, și, pur și simplu „a pierdut-o“ la Paris. După ce-au petrecut acolo o noapte la un hotel ieftin de lângă Gare du Nord, în timp ce preotul (pentru că, fără îndoială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să moară mama-n pușcărie!" Avocatul și cu Dănuț se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre niște chestii pe care taică-său, director de uzină agricolă, i le aducea din Franța, În copilăria lui - Încă mai păstrează stiva făcută ferfeniță de cărți de benzi desenate franțuzești cu Doc Justice, Rahan și Corto Maltese. Ați Întreținut mirajul lumii normale, cu cioburi strecurate cine știe cum prin vigilența Anomaliei cîrmuite de un analfabet. Acum vedeți cu ochii voștri cum arată lumea normală, chiar dacă Întîmplarea face să fiți Într-o altă țară care trăiește sub semnul Anomaliei. Da, clar, ce chestie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
foștii colegi de liceu, să stăm la palavre la o bere. Îmi simt scheletul zbîrnîind de o neliniște nucleară. Mă opresc la un magazin alimentar - ridicat În mod ironic undeva În pustiu, la mijlocul drumului spre șoseaua principală. Nu e un miraj, arată așa cum mă aștept să-l găsesc. Pentru a camufla penuria, rafturile sînt pline, În cea mai mare parte, cu borcane de bulion. Improvizez. Cumpăr o jumătate de kilogram de bomboane sfărîmicioase și grețos de dulci, o jumătate de pîine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei-patru în jur de 30-35 de ani care veniseră în port național, strălucind în culoarea albă a cămășilor de in cu gulerele și mânecile înflorate, printre ei și Lung (soția lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gândeam la Ana”. - „Da, dar noi, suntem absolutul, știai foarte bine. Dragostea nu poate exista decât în absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre înserare și noapte, în fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că nu Întîmplător aleseseră să se plimbe pe acea alee. Mirajul (himera, vedenia, halucinația, nu știu cum l-aș putea numi mai bine) nu a durat mult. De fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct interzis". De
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
desfacere a căsătoriilor în rândul acestora. * Viața de internat, ambianța cultural-educativă din școală, activitățile de autogospodărire în cămin, cantină, școală, muncile de utilitate socială etc. îi pregătesc pe viitorii învățători pentru a duce o viață de familie ordonată, frumoasă. EDUCATORUL MIRAJUL PROFESIEI DE ÎNVĂȚĂTOR O componentă de bază a aptitudinii didactice este capacitatea educatorului de a comunica cu clasa de elevi. Acest aspect fundamental al actului educațional include, alături de limbajul oral (care trebuie să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu migala șlefuitorului de diamante, edificiile umane și, prin aceasta, rămân pentru totdeauna în memoria afectivă a învățăceilor. Se mai întâlnesc totuși persoane mature care, deși au beneficiat în copilărie
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
informez despre efectele pe care le provoacă, pentru a face alegeri corecte. Îmi doresc ca și alți copii ca mine să aibă familia aproape, să se bazeze pe prieteni adevărați și să nu se lase amăgiți de Fata Morgana, acel miraj al consumului de droguri. Respectă-te mai întâi pe tine și pe cei din jurul tău și nu consuma droguri.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by GAGEA ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1908]
-
prin redarea cât mai exactă a realității, printr-o microscopică țesătură de tușe ce vibrează cromatic în pânzele sale.” (Vespasian Lungu) Dinu Adriana 1977 Pictor „Prin pictura naivă pe sticlă, cu toată forța, strălucirea și transparența ei, încerc să recuperez mirajul și fantasticul copilăriei mele, când orice petic de culoare îmi deschidea lumi nemaivăzute, deopotrivă curate și adevărate.” Născută pe data de 17 decembrie 1977, în localitatea Caransebeș, județul Caraș Severin. Studii: Liceul Pedagogic „C. D. Loga”, Caransebeș, promoția 1997; Facultatea
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
plante, ca și într-un bob de rouă, cine știe să vadă poate identifica miracolul lumii...”( Valentin Ciucă, critic de artă) Năforniță Sanda 1958 Pictor „Consider că sunt artistă, având o sensibilitate, simt cum îmi curge culoarea prin vene, precum și mirajul combinării culorii care îmi dă o imensă bucurie.” Născută la 16 iunie 1958 în localitatea Grajdiuri, județul Iași. Studii:Liceul teoretic Al.I. Cuza, promoția 1977; urmează Universitatea de Arte Plastice George Enescu, Iași, secția pedagogie. Debut artistic - 1988 Bibliografie
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
urmează s-o supună dorințelor sale, lucrează cu frenezie, mângâind îndelung fibrele lemnului până ce acesta căpăta noblețea marmurei, păstrând însă miezul său cald de ființă vegetală. În lucrările lui se simte că din voluptatea volumelor rotite în lumină, se naște mirajul formelor ce gustă din măreția simbolului. Gavril Nichitean nu caută materia, ci o folosește, o disciplinează și o determină să exprime apoteoza simțămintelor omenești. Lucrările ieșite de sub dalta lui emană un elan tineresc, sau poate mai degrabă exprimă demnitatea unui
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
realiza un vis, chiar daca am această vârstă!” S-a născut în 13 octombrie 1959, în satul dobrogean Straja, comuna Bărăgan, județul Constanța. Studii: Liceul industrial Debut artistic: 2006 Bibliografie și reprezentare grafică: Drumurile vieții, Ed. Anomal, București, 2007, pag. 318-330; Mirajele vieții, Ed. Lidana, Suceava, 2008, pag. 404-428; România din suflet, Ed. Boldoș, Constanța, 2008; Izvoarele vieții, Ed. Lidana, Suceava, 2009; Universul bucuriei, Ed. Lidana, Suceava, 2010; Flora Cărbune, Rădăcini, Ed. Lidana, Suceava, 2010. Vlad Oana Sculptor Localitatea: Piatra Neamț Studii: Muncitoare
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
expresivitate lirică. Autoarea recurge uneori la un arsenal livresc ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest interval dintre mine și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]