6,725 matches
-
era când luam o notă mare și laudele pe care le primeam. Dar și când făceam vreo poznă! Timpul trecu tare repede. Acum știu să scriu, să citesc și multe, multe alte lucruri. Acum nu mă mai 48 uit cu mirarea clasei întâi la cele legate de școală. Acum știu să descifrez tainele cărților. Multe lucruri care păreau la început ciudate, acum sunt descifrate. Atâtea lucruri interesante ne-a învățat doamna noastră învățătoare: să citim, să socotim, despre lumea plantelor și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici, mi-a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
i-a dat până la urmă jumătate de împărăție și fata de soție... Da... Mergeam lângă ea pe cărare și-mi părea că intrasem și noi într-o poveste, și pășeam pe un tărâm fermecat... de altfel, nici nu era de mirare, pentru că prezența ei era de ajuns ca să facă posibil acest adevăr... Hai s-o luăm pe scurtătură, mi-a propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil. Chiar și o urmare întocmai ca dintro poveste. Ceva fantastic. Orice. Și, la urma urmei, Iasomia se afla cu noi, acolo... nici nu era de mirare că totul devenise un basm adevărat. De fapt, adevăratul basm începuse cu mult înainte de a ajunge noi acolo... adevăratul basm începuse cu ea. Și, probabil, avea să se termine atunci când avea să se transforme totul înapoi... dacă ea avea legătură
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în aer hohotește o mirare, din nordul înghețat ne ajunge o lingoare, în verdele nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie că erau firești; întrebarea asupra motivației unei fapte nu exista, iar mirarea trebuie că era suspectă. Humanoidul nu făcea diferența între viață și moarte, tot așa cum nu făcea nici o diferență între el și ani mal. Crea însă un clivaj abisal între el și un altul, co-spe cimen de-al lui. Îl deranja
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție, omul nu are altă ieșire decât să resuscite
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
anchetă a Observatorului Cultural care a făcut destule valuri la vremea ei și a stârnit interes, singurul roman al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, a ocupat primul loc. Nu puțini au fost cei care au ridicat din umeri a mirare și au pus clasarea Crailor... în fruntea topului pe seama hazardului. Cum totuși, în cazul acesta, mai multe subiectivități fac o obiectivitate, opera lui Mateiu Caragiale își merită locul de frunte. Această premisă, la care putem adăuga gustul postmodern al descoperirii
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
și din }ara Hațegului tocmai pe malurile Dunării. Dacă se auzea, în lungile ore de odihnă de pe la cozi, vreun cîntec moldovenesc în inima Călărașiului sau vreunul pescăresc îngînat pe volutele largi ale doinei din ținutul Pădurenilor, nu era nimic de mirare. Milenarele și lentele trasee ale transhumanței erau reiterate acum sub presiunea unor urgente nevoi ale oțelului. Cea de-a treia consecință a fost una artistică, în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, și ea este, poate, singura formă de activitate
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când ai căzut în spate mișelește și ai călcat ca un hoț tratatele de alianță ce te legau de dânsul. De mirare ar fi fost ca germanii să ne cruțe, mai ales acum, încruntați (sic!) precum sânt prin patru ani de război, când întregi generații de ale lor au fost măturate ca praful și ruina atâtor familii industriale și comerciale înlocuiește o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
atîtea veacuri de uitare, a reînnoit cîntarea ce se recită în picioare, "acatistul", ai încercat exaltarea extatică, după cum încerci să descoperi în banalul fapt divers, în metoda reportajului, atît de disprețuită, metafizica faptului divers, aceeași exaltare a duhului, aceeași încontinuă mirare și proslăvire a vieții și a cosmosului?" "Apărarea" e dezvoltată mai departe astfel: "Domnule Duh, să am iertare, dar dacă recunoști unitatea metafizică a inspirației noastre literare, nu înțeleg cum nu poți vedea obiectiv, unitatea spiritului modern al poeziei așa-
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
potrivi după tine. e un program de igienă personală. Care, cu folositoare note ale editorilor, se vede în jurnal. Primele însemnări sînt extrase de cultură vieneză, la mijloc de secol. Pe lîngă ele, evidențe ale progresului școlar, date - nimic de mirare, pentru cineva care va susține un doctorat despre relație - comparativ. Notițele, în stilul așa-numitelor efemeride, colecții de întîmplări mărunte pe care perfecta lor ordine le face semnificative pentru un stil, și pentru o istorie - pînă la urmă, oamenii, cu
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
de a se face ei înșiși de râs. Și mai mulți au căzut însă de acord că, în pofida calităților sale indiscutabile, omul este nefrecventabil și se grăbesc să explice în termeni clinici impetuozitatea sa jurnalistică. Aceste poziții nu sunt de mirare, câtă vreme sub ghilotina acestui Robespierre în pantaloni scurți s-au prăvălit multe capete aureolate în cei șaptesprezece ani de după căderea comunismului. Pe unele dintre ele Bădiliță însuși le regretă sincer și a încercat stângaci să le lipească la loc
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
care să nu poată fi redusă la absurd: de la Urmuz la Gellu Naum, de la Tristan Tzara la Ilarie Voronca, de la Eugen Ionescu la Gherasim Luca, de la Geo Bogza la Vasko Popa (de ce nu?), pe care l-am inclus, poate spre mirarea unora, în antologie, cu poemele sale românești. Prin literatura lor se verifică în ce măsură rezistă creația marilor interbelici Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu. Avangardiștii nu pot fi socotiți nici mari, nici mici, nici ridicoli, nici penibili, ei sunt pur și simplu avangardiști
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
ignoranță, ci de o anume inocență, de acel "prima oară" care îi transformă pe cei doi în niște copii. Aceste mici momente nu sunt speculate umoristic de Andrei Dăscălescu, și nici antropologic. Regizorul a știut să prindă rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața noului într-un tipar genuin. Constantin cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând o intuiție, Radu Cosașu publică, în 1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut, în materie de mătuși burgheze Teodor Mazilu e, pentru Cosașu, artizanul gândului cel bun
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
fără să fi elaborat, culmea, nicio "sinteză", Titu Maiorescu reprezintă cea mai pertinentă introducere la critica ulterioară, opulent speculativă ori suculent metaforică, făcînd posibilă în ultimă instanță apariția și evoluția modernismului românesc. Din care pricină nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc scrierea lui Alexandru Dobrescu, aflată azi la ediția a doua, "revăzută", care pune în chestiune semnificația consacrată a predecesorului, mai exact îl supune unei șarje de amploare. Sub scutul unei laborioase mobilizări a tuturor factorilor în măsură a
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
un miting de băsiști ar fi pățit la fel. Asta e România de azi. Câtă vreme presa este nu doar partizană, ci cu arme și bagaje într-o tabără politică, iar liderii taberelor se urăsc de moarte, nu e nicio mirare".
Sebastian Bodu: I-a mâncat în c by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81723_a_83048]
-
un miting de băsiști ar fi pățit la fel. Asta e România de azi. Câtă vreme presa este nu doar partizană, ci cu arme și bagaje într-o tabără politică, iar liderii taberelor se urăsc de moarte, nu e nicio mirare".
Sebastian Bodu: I-a mâncat în c by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81722_a_83047]
-
șase locuri, anunță MediaFax. În plus, autovehiculul se afla într-o stare defectuoasă. Poliția rutieră germană a cerut șoferului să oprească, deoarece au observat că vehiculul nu părea a fi într-o stare tehnică adecvată. Nu mică le-a fost mirarea când au constatat că cele șase locuri erau de fapt ocupate de 19 persoane, zece adulți și nouă copii, toți cetățeni români. SIte-ul publicației Austrian Times a publicat informația în care se mai preciza și că, după verificarea vehiculului
19 români, într-un vehicul de 6 locuri cu frâne defecte by Racoceanu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/81912_a_83237]
-
talentul și sagacitatea artistică, iar la Jeni luciditatea, drama intimă și pregnanța stilistică, Arșavir va rămâne în posteritate prin mansuetudinea sa, prin toleranța și deschiderea generoasă în fața fluxului ideatic al vremii sale, pe care-l receptează și-l analizează cu mirare ingenuă, aprobativ sau nu, dar niciodată cu ură sau inflamări vindicative. N-a fost, cum singur o recunoaște, nici scriitor, nici filozof. Există astfel în jurnalul său o notație din 1970, care nu e decât o amplă autocaracterizare prin negație
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]