3,438 matches
-
nesăbuită că în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o fărâmă din gândurile și simțirea ce s-au revărsat din prea plinul inimii celui ce le-a cules, în anii de mult trecuți...”. La ceas aniversar, invitați suntem a simți mireasme de duioasă amintire dinspre grădina copilăriei eruditului Constantin Kirițescu înspre propria noastră trăire eternizată cu-n dulce fior emoțional. Ideal ar fi! Livia Ciupercă/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
și arta de a da viață cuvântului, îmi vin în minte cuvintele lui Tudor Arghezi: „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapetesme de cuvinte, de turle și de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust și mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”. Elena Buică-Buni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
strigă: Tată!// Privind la cer întreb: sosit-a ceasul?/ Bătrân, ecoul mut e sub lăcată,/ Neînșeuat, m-așteaptă-n prag Pegasul!’’. Din Sonetul CCXVII: În Turnul Babel am urcat spre Tine:/ Voit-am, Doamne, să Îți fiu aproape (...) - aflat sub umbrarul acelorași miresme argheziene - cităm finalul: ,,Măreață e scânteia bucuriei!/ Ce vrei să-mi dai? Cununa veșniciei?/ S-o iau, nu pot! Dă-mi versuri credincioase!// Decât lumina cerul să-mi râvnească,/ Mai bine mor de dor! Tăceri solzoase/ Vor face schela să
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
sălășluiește în cineva, acesta nu se mai poate opri din rugăciune, căci Duhul nu încetează de a Se ruga în el. Fie că doarme sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
care ne smulge din uitarea pământului. Paginile scrise de el mă cuceresc, iar patima înflăcărată cu care îi înconjoară pe marii învingători din careul magic mi-l ține mereu aproape de inimă. Mihai Vișoiu - călător sub steaua norocoasă a Dunării prin miresmele Bărăganului și aurul speranței”. În revista „Luceafărul” din iulie 2013, Radu Aldulescu găsește o esență a scrierilor lui Mihai Vișoiu: „Memoriile lui Mihai Vișoiu ar putea să dea seama de calvarul unui neam care a rezistat de-a lungul veacurilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
vorbe străbune: „să fii (devii) mare nu-i mirare / Să fii om e lucru mare...” Acesta-i miezul îndemnului său scriitoricesc. Vârtejul existențial e complex: „Am colindat prin orașe cu aur în vitrine, m-am strecurat prin saloane pline de miresme și păcătoșenii... Și, de atunci, am rămas cu credința că numai în lumea de unde pornisem mai puteam găsi frunți arse de sudoare dar neîntinate - mâini bătătorite de muncă dar gata oricând să se întindă spre ajutor - suflete încovoiate de mizerie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
găsi frunți arse de sudoare dar neîntinate - mâini bătătorite de muncă dar gata oricând să se întindă spre ajutor - suflete încovoiate de mizerie, dar pline de lumină, atunci când necazurile le dau răgaz să se scalde în aurul înțelepciunii sănătoase”. Antinomia „miresme” - „păcătoșenii” își are rădăcinile în concepția noastră creștină, în puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul de imoral etc. Important este să poți discerne, la timp, găsind cărarea cunoștinței: „M-am întors pocăit și am sărutat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
noi contururi creației lui Eminescu - „chipul infinitului din noi”, cum l-a numit unul din urmași - Adrian Păunescu. În al doilea rând, pentru că auzind sintagma „parfum de tei” și văzând pe ecran „linden blossom”, mi-a ajuns parcă în nări mireasma care scaldă Bucureștiul în vremea aceasta. Teii pe care i-a pomenit și Marin Sorescu în poezia „Eminescu nu a existat”, cu care Emil Boroghină a încheiat magistral recitalul. Apoi pentru că îmbrățișându-l pe Emil Boroghină, mi-am îmbrățișat copilăria
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
celebrei chef. Treptat, trecând prin mai multe aventuri și cunoscând în sfârșit și dragostea adevărată, Hassan va deveni un chef parizian foarte apreciat. O poveste despre puterea destinului, despre pasiune și talent, alertă, amuzantă și sensibilă, plină de culoarea și miresmele bucătăriei indiene și de rafinamentul gastronomiei franțuzești. „Farmecul romanului stă în incredibila întâlnire dintre Slumdog Millionaire șiRatatouille.“ - New York Times Books Review „Un roman minunat, ca un basm.“ - National Public Radio „Acest roman, de proporții mitice, dar povestit cu un realism
Lansarea bestsellerului „ Madame Mallory şi micul bucătar indian“ [Corola-blog/BlogPost/93363_a_94655]
-
a căpătat din ce în ce mai mult un rol creator. Să nu uităm că, înainte de orice, jurnalismul este o artă a cuvântului ca și celelelte ramuri ale literaturii. In jurnalism, cuvintele conțin mărturie, comentarii, critică, ele au identitate, materialitate, pot avea gust și miresme ca și în literatura de creație. Nu de puține ori jurnalistul trebuie să pritocească în adâncuri pentru a scoate la lumina limpezimea gândului întruchipat în cuvânt. Chiar dacă scrierile lor nu devin capodopere, nu putem ignora contribuția lor la cultura neamului
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
-ntr-un vis de ceară Printre iluzii prinse cu șiret Ca toți poeții-n timpul lor de seară Când scriu despre iubire cu regret. Că mă iubești, pădurile-mi arată Că iată calc pe-al frunzelor covor, Dar toamna cu mireasma ei mă-mbată Și iar te văd prin ceață în decor. ÎN ABISUL PERFECT Rămâne numai clipa să ardă-n felinare Pe lungi cărări de viață în abisul perfect Acolo unde dorul nu are alinare Pe când eu ca o zână
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu salcâmi Dădeam măsură pasului Fără să mă îndrumi Mirosul lor înălțător Mă saltă, și mă poartă Parfum sublim, îmbătător Ales numai de soartă Printre salcâmi hălăduiesc Să-ți simt ades mireasma Te caut, dar nu te găsesc Zărindu-ți doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună Și-n fiecare zi de Mai În crâng, eu mi te caut Mă
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
aprilie 2017. A ÎNFLORIT IUBITO... autor, Bertoni D Albert A înflorit iubito, liliacul... Mirosul lui acum îmi amintește Cum ne plimbam pe-aleile din parcul În care începurăm o poveste A înflorit iubito, liliacul... Și cu nesaț inspir a lui mireasmă Eu te zăresc pentru o clipă-n locul De altă dat', dar ești doar o fantasmă A înflorit iubito, liliacul... Iar păsări ciripesc între frunzare De brațele-i eu am să-mi leg hamacul Și-am să aștept ca să apari
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
vis de primăvară, Celestă simfonie a iubirii, Corole de o frumusețe rară În anotimpul dezmorțirii. Ca într-o tainică splendoare, Se zbate infinitul să renască, Magnolia înalță către soare Toată iubirea pământească. Veșmânt feeric în grădină, Magnolii svelte și candide, Mireasma florii lor, divină, Îmbată fluturii în crisalide. Îmbobocesc iubirile eterne, Pecetluite în pure săruturi, Iar primăvara ne așterne Magnolii și aripi de fluturi. Referință Bibliografică: Magnolii si aripi de fluturi / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul
MAGNOLII SI ARIPI DE FLUTURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383204_a_384533]
-
lumii roate.” “Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranțe și gânduri arzânde, căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” și, printre brazii care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub coif era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu. Nu exista decât un pat grosolan din lemn, ușor Înfrumusețat de o pânză de in care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Simona Antoniac Mireasma pădurii îmi îmbată simțurile. Fiecare lucru are o taină a sa, una mai specială ca alta. Mă încearcă un sentiment care mă copleșește. Atât de tăcută și liniștită, așa cum o știu dintotdeauna, dar atât de prezentă în viața noastră a
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
ținut să anunțe în cele patru zări că este bine și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte, sub adierea vântului molcom de primăvară, pă durea salută prietenește luna, amica sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
nimic de zis, dar cărora, din câte vedea ea, nu le stătea capul decât la politichie. Cu vreo cinci nopți înainte de a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosmina Bojoga, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare. Magia primăverii se simte peste
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]