1,500 matches
-
California și 6195 de kilometri de Japonia). Ți-ai fi dorit să găsești aceste locuri îmbrăcate în straiele urzite de natură ca pe vremea lumii celei dinai. E drept că industrializarea aduce confort, dar șterge multe diferențe specifice unor ținuturi mirifice. Am simțit cu regret acest aspect îndată ce am pus piciorul în acest ținut unic, cel mai tânăr pământ de pe Pământ, ultimul loc descoperit de oameni, și, de aceea, fără o majoritate etnică sau rasială. E ultimul stat devenit american (din
REÎNTÂLNIREA CU INSULELE HAWAII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342744_a_344073]
-
chipul ei duios ce n-are asemănare Pe drumul vieții este o dulce alinare. În sufletu-mi ca crinul ce mereu înflorește Imaginea-i divină de-a pururi dăinuiește Înfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioară E surfilată-n aur - mirifica-i comoară. Când îl rostesc și-n vis, cu glasul omenesc, Nemărginit cuvântul - sfioasă-l rostuiesc! El dă sensul vieții, e primul legământ Cel mai ales și tandru de pe acest pământ. Este ca apa rece ce-i scoasă din izvor
PE PAGINA INIMII de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342803_a_344132]
-
noștri,/ Prefăcuți în lut./ Pe urmă,/ Frământă, dureros, lutul/ Până când/ Le sângerează picioarele./ Apoi,/ Femeile pictează pe horn,/ Cocoși și flori stilizate. Lili Bobu Dacă ați fi un zugrav al penelului și ar trebui să imortalizați o imagine din această mirifică lume, care ar fi acest tablou ? Grigore Vieru Ferestrele casei/ deschise-n Univers./ Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
noștri,/ Prefăcuți în lut./ Pe urmă,/ Frământă, dureros, lutul/ Până când/ Le sângerează picioarele./ Apoi,/ Femeile pictează pe horn,/ Cocoși și flori stilizate. Lili Bobu Dacă ați fi un zugrav al penelului și ar trebui să imortalizați o imagine din această mirifică lume, care ar fi acest tablou ? Grigore Vieru Ferestrele casei/ deschise-n Univers./ Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
așa că am trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
continuat drumul, cam încă patru kilometri, până aproape de stațiunea Pârâul Rece. Nu mai era mult până acolo, însă mai aveam și calea de întoarcere, începea să se însereze și cunoșteam foarte bine că iarna, la munte, lumina părăsește repede peisajul mirific. La înapoiere, strălucirea zăpezii în lumina farurilor și a stelelor, ce începeau să populeze cerul, ne amintea că trebuie să iuțim pasul. Cei opt kilometri parcurși ne-au produs o foame de lup, așa că nu am mai mers în cameră
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
Hanul lui Manuc din București îi deșteaptă aduceri aminte cu mare încărcătură emoțională despre Mircea Eliade, Emil Cioran, Artur Silvestri și alte personalități. Îl vizitează și pe Eminescu, poposind la umbra Sfântului Tei din Copoul Iașului, merge și în patria mirifică a Mărțișorului să tăinuiască puțin cu Tudor Arghezi, coana Paraschiva și doamna Mitzura. Călătorește prin Geoagiu-Băi, Ocna Sibiului, se scaldă în apele binefăcătoare vâlcene și se oprește în Insula tulnicăreselor din inima Transilvaniei, suie în Maramureș bătând la porțile sculptate
ELIZA ROHA CRONICĂ ELISABETA IOSIF – „ORICE SEMN ESTE O INSULĂ” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343442_a_344771]
-
sfânt în viață decât să ajungă aici, si, atunci când Karma le e prielnica, să moară; apoi capitala cu cele două neaceleasi New Delhi și Old Delhi, contrastante că și numele pe care le poartă, Agra - importantul centru turistic cu atracția mirifica a Taj Mahal-ului, Khajuraho, complexul de temple milenar. Urmează apoi câmpia care atinge marea în golful Bengal, unde te întâmpină Calcuta - un oraș unde simți suma enormelor probleme ale Indiei. Către sud, spre mijloc, se înalță platoul Deccan unde găsești
TAJ MAHAL PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343982_a_345311]
-
aspre, care fac ca temperatura din cursul zilei să scadă până la apariția senzației de frig. La fel sunt și diminețile în primele ore, înaintea și după răsăritul Soarelui, până în jurul orei opt, timp în care întinsul infinit al apei devine mirific. Nu-mi dau seama de ce mi se pare atât de frumos și tulburător, fiindcă mai ieșisem dimineața pe punte, singura deosebire fiind că astăzi mă plimb cu Ingrid, alături de care lucrurile devin, nu știu cum, mai calde, pesemne sunt îndrăgostit. La cei
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt plin de rod. Bogat ca niciodată împart cu dărnicie orișicui această fericire adunată din clipa când durerea o pierdui. Veniți cu toți cu brațele întinse spre a lua, din multul meu prisos, acest mirific rod care desprins e din sufletu-mi ce-i iar impetuos. Priviți cum a mea viață se desfată pe-al împlinirii plin de viață grui pe care doar tristețile sunt ninse. Căci atât timp cât pot fi de folos, iar dragostea ce-
SUNT PLIN DE ROD de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343145_a_344474]
-
ce a făcut posibil ca fiul unor țărani moldoveni să ajungă unul dintre marii actori ai teatrului românesc. Sau, poate tocmai în faptul deloc întâmplător al apariției sale pe lume (15 decembrie 1937) într-o familie de gospodari în ținutul mirific al Botoșanilor ce a dat țării atâtea genii, mai exact, în Ibăneștii Dorohoiului de la poalele Codrilor Herței, stă secretul talentului său uriaș primit firesc în dar din seva adâncă a acestor locuri aproape necunoscute, puse în lumină prin nașterea sa
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
setei de libertate, ale luptei pentru apărarea ființei neamului în succesiunea generațiilor din cele trei țări române. Vârful Lucaciu - loc de cult Incinta de la Doisprezece Apostoli, inclusiv vârful muntelui Lucaciu, drumurile de legătură cu Bucovina, Moldova și Transilvania, formele mirifice care populează străvechiul sanctuar de cult și expresia lor magico-simbolică se încadrează în aria de teritorializare a mitologiei de substanță autohtonă. Sanctuarul de cult de la Doisprezece Apostoli este o relicvă de cultură de sorginte dacică, cu desfășurare pe platourile
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
anii tăi frumoși, ce-n taină, doar Dumnezeu i-a ocrotit, Să duci a bătrâneții haină, ușor, că prea mult ai muncit! Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și prin scrisoare, Și dacă-i vreme bună, rea, acea mirifică splendoare, Din cel mai minunat meleag, rămâne făr-asemănare. Măicuța cât m-așteaptă-n prag, am bucuria cea mai mare! Primit-am vești din Țara mea și mă aprind, alerg cu gândul Și dacă-i vreme bună, rea, încep să scriu și. . .curge
MĂICUŢA CÂND MĂ-AŞTEAPTĂ-N PRAG de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377312_a_378641]
-
2017 Toate Articolele Autorului Incătușate-n vremea destrămata, Închipuiri, prin care tu nu vezi, Îmi mai îndeamnă gândul, câteodată, Să pun un braț pe care să te-așezi. Din ochi tăi, sclipiri să mă adie Că un ecou, din magicul zefir... Mirific zbor, cu fulgi de păpădie. Din părul tău, o toamnă, să respir. Să desenez, pe gură ta, sărutul, C-o altă-nchipuire să te-alint, Prin nostalgii să caut începutul, Cu clipele frumoase să mă mint. Doar sufletul mai are
MĂ CAUTĂ, PRIN AMINTIRI, TRECUTUL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377544_a_378873]
-
zăpezile d- altadat, să simt cum zăpada moale, fermecată, îmbracă și vise și gânduri dintr-odată. Să mă pierd printre fulgii care zboară înfășurată-n pufoasa și moale povară, să uit toate cuvintele urâte care dor, fermecată de al iernii mirific decor. Nici gândurile să nu mă mai găsească cred c-au început și ele să mă urască, nu mă mai înțeleg și chemate de zări pornesc mereu pe alte și alte cărări. Să ningă aș vrea cu multă zăpadă să
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
-ngrop în zăpezile d- altadat,să simt cum zăpada moale, fermecată,îmbracă și vise și gânduri dintr-odată.Să mă pierd printre fulgii care zboarăînfășurată-n pufoasa și moale povară,să uit toate cuvintele urâte care dor,fermecată de al iernii mirific decor.Nici gândurile să nu mă mai găseascăcred c-au început și ele să mă urască,nu mă mai înțeleg și chemate de zăripornesc mereu pe alte și alte cărări.Să ningă aș vrea cu multă zăpadăsă se vadă doar
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Autorului Dacă tu, ai exista... Dar nu exiști, ești holograma unui vis Ce l-am zărit într-un stingher promis, Mi s-a părut că-n cerul nopții Prin arca vieții și a sorții, Tu te-ai nascut fragilă, blândă, Mirifică...O, stea plăpândă! Dar, tu erai o hologramă Ca amăgirea dintr-o dramă, Nici nu gândeam că-i dereglat Filmul acesta renegat, Mă dor iubirile din veri, Pătrunsă ești de primăveri, Dar nu știam că sunt o oază A fericirii
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CASCADA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cascada Acolo sus ,unde odihnesc norii Cerul se împletește cu pământul , Tăcerea-ți răscolește toți fiorii Albul mirific îți alungă gândul . Poteci ca niște fire de mătase Printre străjerii brazi ,o serpentină Cu umbre mișcător-alunecoase Ce duc cu ele-n vale adrenalină . Atâta liniște și pace îți oferă Locul acesta superb și minunat , Privești cascada rece și stingheră
CASCADA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378618_a_379947]
-
povești spuse la gură sobei, cu miros de rășina, de zăpadă niciodată stinsa, cu parfum de iasomie, de salcii curgătoare și de amurg. Un dor-fior străbate fiecare poem, fiecare vers, fiecare cuvânt învăluindu-ne gândurile și transbordându-ne în lumea mirifica a copilăriei, a satului din trecut, a sătenilor din vremuri poate apuse, a anotimpurilor cu iz de vită de vie... O candoare a femeii-copil, a femeii-mamă, a femeii-mature care nu se regăsește decât cu greu în viața cotidiană și care
CRONICĂ LILIANA BOIAN TERZIU LA CARTEA NOSTALGIA ÎNTOARCERII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378839_a_380168]
-
bordei și parcă nu am mai fi plecat de acolo. Acel loc mustea a hâr și duh. Soarele strălucea, pasarelele cântau, vântul dulce al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de necrezut. În această minunată zi de 20 iulie 2003, cu binecuvântarea regretatului episcop Gherasim Putneanul, a fost sfințit Schitul semiîngropat „Sfanțul Prooroc Ilie Tesviteanul” din masivul Rarău-Giumalău, fără acces la public, primul schit pentru pustnici din România. Nu
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe cine pot să mântui? Mai port acea tărie întemnițată'n steiuri și-apoi purtată-n slavă pe aripa de vultur, ori tril de ciocârlie, între nadir și ceruri, mirifică octavă? Ar fi să-ncep cu mine, să-nvăț blândețea ierbii, să împrumut clipirea din picurii de rouă îngemănând ca brazii și-n coarnele lor cerbii, lumina dimineții pășind pe calea nouă. Smerit pleca-voi fruntea altarelor din luturi cătând
PE CINE POT SĂ MÂNTUI? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378962_a_380291]
-
cultural, sunt legate de alte discursuri sau motive fantastice, însă aceasta nu este o condiție obligatorie.” Vărăreanu Teofana Lavinia, Școala Gimnazială,,Dimitrie Ghica”Comănești - Într-o lucrare de grad I-îndrumător Adrian Jicu Fantasticul acestei povestiri a ales un spațiu mirific, o haltă a CFR-ului, într-o noapte de iarnă cumplită, pe un viscol ucigător, pe drumul spre sat, înaintea Crăciunului. Cei doi, Dor și Dora se întâlnesc în scopul comun de a ajunge acasă, în aceeași noapte deși au
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
schitul de călugări din zonă.” (capitolul 2 „Bulevardul din Carpați”) Ne place să batem cu piciorul fiecare metru pătrat al locurilor fantastice și să pipăim cu privirea priveliștile încântătoare și mărețe. Aproape că nu am mai pleca din acest spațiu mirific : „Printre stânci și arbuști, pe piatra cenușie urci spre meterezele acestei cetăți și ajungi într-o șa în apropiere de vârful Bucura. De aici se desfășoară un spectacol inedit în dreapta, unde se deschide gura uriașă a Văii Cerbului cu fascinația
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a Vâlcii, populată în antichitate de tribul burilor, unul dintre cele mai viteze triburi dace. Aici pe acest pământ sfințit de sângele dacilor și al românilor, căci pe Valea Oltului s-au dus lupte crâncene în toată
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]