17,356 matches
-
au profitat câteva familii de rromi din localitatea Mihăilești. În fiecare seară, timp de trei luni, după ce camioanele de la Avicola aduceau resturile de pui, aceștia veneau și căutau bucățile care mai rămâneau întregi. Ulterior le spălau pentru a-și pierde mirosul și plecau la șaormeriile din București. „Veneau la noi dimineața, nu aduceau foarte multă carne, doar cât să ne ajungă pentru o zi. Vindeau foarte bine carnea, mai ales că o dădeau la un preț mult mai mic decât în
Resturile de pui aruncate la marginea unei păduri sunt adunate de rromi şi duse la şaormeriile din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/26049_a_27374]
-
ac cesorii și mâncare de câini, cu locuri de odihnă și de vânzări ale prietenoa selor patrupede. Niciun câine nu lătra, toți stăteau cuminți unde erau puși. Disciplină, nu glumă! Nici mizerie nu exista pe jos și nu am simțit mirosuri urâte, așa cum ne așteptam. Am cerut voie la stăpâni și am făcut poze care sper să vă placă. Le mulțumim pentru amabilitate! Văzând acest Show, mi am adus aminte de câinii fără stăpâni din București, flămânzi, bolnavi și hăi tuiți
Dentişti şi căţei la McCormic în Chicago. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_103]
-
Ale noastre inimi și clipe se scurg/ Către glorii sonore, prin rochii de-amurg,/ Raze de laser către miezul de noapte.// Modeste glorii cald orânduite-n vată,/ Telegari gri de fetru ce-aleargă cu pași moi/ Ne toarnă în urechi miros de caprifoi/ Și o privighetoare-n beregată” Rar un asemenea poem care să cuprindă în el emblematic ciclul biologic precum în “Balada anotimpurilor” care, de fapt este, în subsidiar, “Poemul lung”, la propriu dar mai ales la figurat. “Poemul lung
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
în “Balada anotimpurilor” care, de fapt este, în subsidiar, “Poemul lung”, la propriu dar mai ales la figurat. “Poemul lung îți va aminti orașele fantastice” în care” După amiezele sunt lungi prilejuri de melancolii./ Oamenii se grăbesc să nu simtă mirosul întunericului/ Dar graba aceasta îi apropie de întuneric”...”Și iată marea revelație: “Era pe vremea când verdele se întindea peste tot,/ Deasupra și sub picioarele noastre,/ Când năvăleau copii pe uși, / Să arunce cu pietre în geamuri, în soare/ Ca să
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
după noi și a tot căutat cu privirea undeva, când într-un zid, când pe tavanul beciului. Peste tot, în jurul nostru, fel și fel de borcane. Unele goale, altele pline cu murături. În încăpere, acolo, sub pământ, se simțea totuși mirosul de rânced. La un moment dat, de pe dosul unei grinzi a beciului, a scos un fel de baionetă ruginită, semn că era veche, probabil tocmai de pe vremea războiului. M au trecut fiorii. Nu știam ce să cred și nici ce
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
Acum, că s a dat iar înapoi, dincolo de Vladia, tot dealul ăla spre Glăvanu o să fie al tău. Pădure frumoasă, nu glumă! Este în ea o pajiște cu ghiocei, iar ceva mai în sus, una cu mărgăritar. Te îmbată de miros! Ăsta e actul, iar aici ai un testament pentru tine, cu înscrisul meu. E făcut la notar, ca să nu se mai bage careva. În rest, pentru urechi, cercei, lanțuri de pus la gât. Pe ăsta cu pietre sclipitoare, poate prețioase
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
Văd, aud, miros, gust, simt... deci exist! Noi și restul universului. Noi, buricul lumii. Cine suntem noi? Părem a fi niște ființe cu cinci simțuri declarate, testate și majoritatea la purtător. Le folosim pe toate în fiecare zi, fără să avem conștiința importanței
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
Făceau parte din peisaj. La fel ca într-o căsătorie de lungă durată, soțul sfârșește prin a nu mai auzi cicăleala soției, este muzica de o viață cu care s-a obișnuit. Am cunoscut cândva un om care-și pierduse mirosul. La început revoltat și frustrat, apoi se obișnuise așa. Putea lucra la țară muncile de care alții se fereau sau o făceau ținându-se cu mâna de nas, cum ar fi: împrăștierea bălegarului pentru îngrășarea pământului, curățenia la porci sau
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
câțiva ani. Îi spuneam, fără să-i știu povestea: Miroase floarea asta, să vezi cât este de parfumată! Iar el îmi răspundea cu un mic surâs în colțul gurii: De văzut văd, dar de mirosit nu pot. Nu mai am miros de ani de zile, dar îmi amintesc cum miroase. Rămâne inscripționată în creier informația privind memoria mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi dacă aș putea să mă satur numai din miros!”, își spune flămândul trecând prin fața brutăriei
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
parfumată! Iar el îmi răspundea cu un mic surâs în colțul gurii: De văzut văd, dar de mirosit nu pot. Nu mai am miros de ani de zile, dar îmi amintesc cum miroase. Rămâne inscripționată în creier informația privind memoria mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi dacă aș putea să mă satur numai din miros!”, își spune flămândul trecând prin fața brutăriei. Sunt persoane care, înainte de a gusta o mâncare, mai întâi o miros, ca un ritual, ca și când mirosul
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
mirosit nu pot. Nu mai am miros de ani de zile, dar îmi amintesc cum miroase. Rămâne inscripționată în creier informația privind memoria mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi dacă aș putea să mă satur numai din miros!”, își spune flămândul trecând prin fața brutăriei. Sunt persoane care, înainte de a gusta o mâncare, mai întâi o miros, ca un ritual, ca și când mirosul ar avea un rol decisiv în acceptarea și digerarea ei, așa cum pentru alții contează foarte mult modul
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
în creier informația privind memoria mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi dacă aș putea să mă satur numai din miros!”, își spune flămândul trecând prin fața brutăriei. Sunt persoane care, înainte de a gusta o mâncare, mai întâi o miros, ca un ritual, ca și când mirosul ar avea un rol decisiv în acceptarea și digerarea ei, așa cum pentru alții contează foarte mult modul în care este aranjată masa. Iarăși simțurile care ne conduc viața! Când imaginea percepută este acceptată ca fiind
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi dacă aș putea să mă satur numai din miros!”, își spune flămândul trecând prin fața brutăriei. Sunt persoane care, înainte de a gusta o mâncare, mai întâi o miros, ca un ritual, ca și când mirosul ar avea un rol decisiv în acceptarea și digerarea ei, așa cum pentru alții contează foarte mult modul în care este aranjată masa. Iarăși simțurile care ne conduc viața! Când imaginea percepută este acceptată ca fiind corectă, când mirosul spune: „da
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
ritual, ca și când mirosul ar avea un rol decisiv în acceptarea și digerarea ei, așa cum pentru alții contează foarte mult modul în care este aranjată masa. Iarăși simțurile care ne conduc viața! Când imaginea percepută este acceptată ca fiind corectă, când mirosul spune: „da, e ca la mama acasă”, când gustul răsfățat de papilele gustative regretă că plăcerea nu durează la nesfârșit, atunci da, informația ajunsă la creier determină sucurile gastrice să intre în funcțiune. Mâncarea ca plăcere, dependență sau necesitate? Gusturile
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
spiritul se înalță „acolo, unde nu este nici întristare și nici suspin”, pierzându-și toate aceste simțuri. Formei de energie îi rămâne doar memoria trăirilor pământene înregistrate ca pe o peliculă de film. O experiență în spirala evoluției... Văd, aud, miros, gust, simt... mă bucur că a început o nouă zi!
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
Ghiulea Alma Bem, mâncăm, râdem, bârfim, citim sau ne relaxăm, toate în mirosul îmbietor, acru-amărui, specific pubelelor de lângă terasele din Centrul Vechi al Capitalei. Primii învinuiți sunt gunoierii, dar vina nu este a lor. Două mașini ale gunoierilor intră în fiecare dimineață pe aleile înguste din Centrul Vechi al Bucureștiului. Muncitorii trebuie să
Lipscaniul acru-amărui by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22542_a_23867]
-
-și scot gunoiul în stradă. Nu se gândesc că mașina nu intră peste tot. Unde nu ajungem noi e rău de tot.”, afirmă angajatul firmei de salubrizare. Gunoierii trebuie să suporte zilnic replicile acide ale clienților de pe terase. Deranjați de mirosul puternic venit în primul rând de la sacii de gunoi lăsați lângă mese, și mai apoi de la mașina de salubrizare, clienții amenință cu fel de fel replici. “Unul mi-a zis că are cunoștințe la Primărie și că o să ne dea
Lipscaniul acru-amărui by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22542_a_23867]
-
depozitare al gunoiul, proprietarii teraselor afirmă că au și că sacii de gunoi lăsați pe alee nu le aparțin. Spațiile de depozitare ale gunoiului ar trebui să fie situate în spatele teraselor, astfel încât clienții sau trecătorii să nu fie deranjați de mirosul acru al mâncării stricate sau de imaginea sosului de shaworma scurgându-se pe trotuar. Până la proba contrarie, această regulă nu este respectată.
Lipscaniul acru-amărui by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22542_a_23867]
-
Gheorghe Patricia Cafenele, pub-uri, magazine cu rochii de mireasă, clădiri pe jumătate dărâmate sau în curs de amenajare si îmbietorul miros de shawarma; pe toate le poți regăsi în al Bucureștiului. Avem de toate, dar nu și conștiința pericolelor din Lipscani. Unul marcat clar este cel al clădirilor însemnate cu bulină roșie, „risc seismic de gradul I”. Proprietarii celor mai multe clădiri le-
Centrul Vechi: Riscul de a fi pieton by Gheorghe Patricia () [Corola-journal/Journalistic/22618_a_23943]
-
de un meniu gratuit, pe care îl primește încă de la intrare, oricine vrea să se plimbe prin centrul vechi. Rețeta triumfului nervilor asupra relaxării este destul de complexă: se amestecă muzică house cu rapp, hip-hop și tonuri orientale. Se adaugă puțin miros de shaworma, suficient cât să te întrebi dacă nu cumva te-ai trezit în Turcia. Se continuă cu glezne luxate, din cauza pietrei cubice fixate nepotrivit. Se presar cu dărnicie zgomote de bormașină și ciocane. Ca meniul să fie complet, trebuie
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]
-
termenul limită al proiectului. Ce ușurare, aș spune. Suntem în Centrul Vechi Știți cartea „Parfumul”, a scriitorului german Patrick Suskind? Numai dacă am găsi o persoana că are să aibă o sensibilitate la zgomot, precum cea a protagonistului din carte la mirosuri, am putea avea o imagine de ansamblu asupra tutoror sunetelor care se întrepătrund în centrul vechi. Până atunci, noi, potențialii clienți, stăm liniștiți la terasă. Încercăm să deslușim ce spune partenerul nostru la discuții. Nu prea îl auzim, dar ce
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]
-
omora și lucru. de ani nu a mai plouat sau nins din distrugea totul în calea lui oameni, Un fum înecăcios, să-l tai cu octombrie, Anul Tigrului. Dar, animale și orice. Nimeni nu știa ce cuțitul a învăluit orașul. Miros de bucurie mare ieri noapte (9 se poate face, până când s-a chimicale, sulf, fosfor etc. greu de februarie) a nins. Nu mult, doi observat că monstrul, care se suportat. Am mai văzut focuri de centimetri, dar tot este ceva
UN CANADIAN ÎN CHINA. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_44]
-
de atmosferă au adus zăpadă? puteau au perfecționat tobele și deasupra fluviului St. Laurent și Ciudate efectele secundare ale aprindeau focuri cu nuiele uscate de parcă nu se simte atât de mult exploziilor din timpul acestui uimitor bambus. Tradiția așa ziselor mirosul specific de chimicale. În Festival al Primăverii (s-a cerut «lanterne» roșii datează de pe Bei j ing, pe lângă poluarea chiar să fie clasificat drept ”heritage” acele vremuri și nu sunt altceva industrială masivă (parcă ar fi tot UNESCO) mai mulți
UN CANADIAN ÎN CHINA. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_44]
-
Gerul, ninsoarea și viscolul capătă cu totul și cu totul o altă semnificație pentru oamenii care trăiesc în canalele din Capitală. Sunt multi. Aproape fiecare canal, care nu este inundat, are un proprietar. Mirosul, igrasia sau șobolanii nu mai contează, atâta timp cât este cald și te scapă de gerul năprasnic de afară. Criști, unul dintre oamenii canalelor, a fost de acord să ne povestească cum se trece o iarnă grea în canalele din București și
REPORTAJ: Viaţa în canalele din Bucureşti, la minus 20 de grade () [Corola-journal/Journalistic/23734_a_25059]
-
românească. Să cităm doar o scenă de mare poezie de la poalele Ceahlăului, care-mi amintește de o pagină din Enigma Otiliei de G. Călinescu: „s-a culcat în podul plin cu fân și lucernă, proaspăt cosite și adunate pentru iarnă. Mirosul, senzația de confort și acel ceva care te apropie de generații și generații de strămoși, de naturalul și arheul românesc, un ceva ce nu se poate compara cu nimic, un fluid și o legătură tainică de care Amoraș era legănat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]