1,977 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > NIMENI N-A IUBIT CA TINE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2016 Nimeni n-a iubit ca tine Mai statornic și mai sfânt, Mistuindu-te în viață Pân' la ultimul cuvânt! Pe pământul plin de ură Ai divinizat femeia, Amfora de dor în care Dumnezeu a pus scânteia Și bărbatului să-i fie Pururea de adăpost, Fără ea lumina piere, Și nici noaptea n-
NIMENI N-A IUBIT CA TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378584_a_379913]
-
în vis de rădăcini, în așteptarea densă a timpului în care îl vor acoperi, gingașe, petalele de crini. Pierdută-i orice urmă ce n-a găsit covorul în care să își țeasă destinul absolut. De-atâta dor de alb, se mistuie lumina și-n urma ei rămâne doar universul mut! Referință Bibliografică: DOR DE ALB / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate
DOR DE ALB de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378604_a_379933]
-
aceeași rugăminte. De ce să renunțăm la tot și toate Când încă multe-au mai rămas de spus? În ochii mei ard stelele curate, În ochii tăi o stea a mai apus. Doar dragostea ne e eternitate Iar focul ei ne mistuie nespus. Referință Bibliografică: A câta oară...( Sonet) / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1822, Anul V, 27 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
A CÂTA OARĂ...(SONET) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378617_a_379946]
-
surdă și de oarbă, Tu ești fântâna plină de viață, Stă sufletul-minune să te soarbă... Fără tine aerul mi-e greu Și cerul e atâta de departe! De te-a trimis pe lume Dumnezeu Știa câtă lumină ne împarte! Mă mistuie tăcerile când scriu, De la leagăn până la mormânt Fără tine ce-aș putea să fiu? Nici cu tine nu știu cine sunt... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Fără tine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016
FĂRĂ TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378879_a_380208]
-
o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit. În Italia un fiu, după altul dispărut, A fost spulberat pe zebră. Și, din lanț o verigă s-a mai rupt - Fetița - care-o mai ținea în... vervă. Ce
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
spre dimineață, Plecasem de aici în altă lume, Dar n-aveam nicio lacrimă pe față... Acolo nu era nicio întristare, Acolo nu era niciun oftat, Tu îmi citeai poemele pe care Aici în viață nu le-am terminat... .............................................. Soarele-acum se mistuie-n văpăi, Mereu să ne găsească împreună Și ce lumină arde-n ochii tăi! A mai trecut o noapte, ziua bună! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: A mai trecut o noapte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977
A MAI TRECUT O NOAPTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378960_a_380289]
-
se teme, la el e fascinația, nebunia cunoașterii, face gălăgie, râde, aleargă, nu știe să se păzească, nu știe de pericole. Nu există mister, știi bine, simțirea e unică, prinde fiorul zglobiu și joacă-te în paradisul din tine! Te mistui în fiecare clipă, ești fericit, dacă îți spunea cineva că o să trăiești asta nu credeai, vedeai totul într-o altă lumină, însă, pas cu pas, ai înțeles că viața e ceea ce simți lăuntric, suntem noi înșine oricât vor alții să
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adună înserarea, din strofe violete, Vocale fulgerânde printre silabe șchioape; Sunt muguri de credință poemele discrete, Cuvinte destrămate pe-ntunecate pleoape. În vatra ursei arde simțirea goliciunii, Se mistuie himere în palma nerostirii... Cu buzele-nsetate de seva rugăciunii, Din clipa veșniciei beau cupa izbăvirii. În cartea sorții scrie o mână nevăzută Dorința de lumină, dorința de-mpăcare; Simt focul rugăciunii cum inima sărută Și gânduri se îmbracă în
DORINȚA DE ÎNALT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379840_a_381169]
-
ritual de Sâmedru alugă rău și dă noroc. Din vremuri îndepărtate, străvechi obicei revine cu focuri arzând în noapte, ce-ar avea puteri divine. Lumina-n noapte alungă duhuri rele, rătăcite. Celor ce sar focu-n fugă, sufletele-s ocrotite. Focul mistuie tot răul din anul ce-i pe sfârșite. În locu-i să vină altul, ducând vremea înainte. De sufletele morților, spre veșnica lor odihnă, fructe se-mpart sămanilor. Cu mâncare, vin, lumină... Puteri supranaturale au strigoii din morminte. Cu instinct de
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
nu uit - încrederea într-un om o câștigi într-o viață și o poți pierde într-o clipă), gimnastică pentru cei puternici, mormânt pentru cei rătăciți, tu, Doamnă Plictis, te iubești cu cine se-ntâmplă și nu zămislești decât vorbe mistuite de monstrul Hamlet, zeul tuturor timpurilor Il văd cum urcă scările, încet, greoi, vioiciunea, voința , statura de fost militar s-au pierdut. Il roade o boală grea. Un mort pe două picioare Așa vom fi și noi, cei vii. Stie
A RĂMAS SINGUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379890_a_381219]
-
partizanilor”. 29 septembrie 2015, zi blândă, de toamnă scurtă, a netoamnele anilor de azi ai anotimpurilor abdicate, bună și plăcută ca o mână răcoritoare pe frunțile arse de soarele unei veri abia sfârșite și nedorite a se mai întoarce vreodată, mistuită în timp ca o clipă, de frumos ce a trecut și rămânând cât un veac în conștiință, de frumoși ce au fost oamenii la lansarea cărții Oanei Georgescu și a Iulianei Marciuc, „Destine ca-n filme”! Manuela Hărăbor și Andrei
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
Autorului Un ecou străpunge pleoapa, Tunet muge din adâncuri, Sângele își sapă groapa, Fulgere aprind amurguri... Ard altarele sub cruce, Ies icoane din morminte, Peste zări o umbră-și duce Sumbru strai de oseminte! Suflete arzând se ‘nalță Și se mistuie-n genune, Lumea-ntreagă-i o balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
o umbră-și duce Sumbru strai de oseminte! Suflete arzând se ‘nalță Și se mistuie-n genune, Lumea-ntreagă-i o balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
noastre crude. Nimic consolator nu se vede din pâcla Monștrii se adună peste gând Pământul dansează peste pământ Natură ne mai încântă ochiul, dar e nuda. Locuim în zile de ambra întunecată Ploua cu iluzii colorate-n huma Soarele ne mistuie și șterge cu o gumă Purul adevăr, aureola beata. Iluzii! Timpul este tern și totul Poate fi cântărit, măsurat, adăugat în file Ființă noastră o reușită-n sine Este aleasă, tăblița și chivotul. Așa ceva, așa ceva pentru noi, Se numește... A
SA TRAITI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381956_a_383285]
-
vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul când din lutul veșniciei s-au făcut lucrurile cu strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Referință Bibliografica: Statuie în amurg / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
STATUIE IN AMURG de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381990_a_383319]
-
viitorul. Stânca vieții Darianei a luat chip în vis și nu putea să fie biruită. Cum ar putea-o învinge când ea nu-și găsea calea? S-a rătăcit într-o lume a deșertăciunii. Lumina a fost strivită de noapte. Mistuită de gânduri Dariana s-a apropiat de fereastră. A observat că teii au înfrunzit. Și-a amintit că i-a văzut cu câteva clipe în urmă născând muguri. De atunci nu exista zi în care să nu observe cum fiecare
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Nu poate nimenea să-i pună căpestre, Împăcat sunt cu mine, cu Dumnezeu Și soarele-amiezii e încă pe creste... ............................................ Puterea scrie, puterea e-n toate, Cuvântul pe buze mă doare învins, Unde și cine te-a ascuns, Dreptate? Întrebarea se mistuie ca rugul aprins... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Puterea scrie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PUTEREA SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380372_a_381701]
-
nr. 2224 din 01 februarie 2017. Ce mult te-am iubit, Vasile ai pătruns în mintea mea subtil Și speram să fii doar o părere dar ai aprins al dragostei fitil . N-am vrut să ard atâta pară cât a mistuit tumultul în adânc Și egoistă te-aș fi scos afară ca pe o risipire dusă-n vânt . Prea mult te-am iubit, Vasile prea multe nopți cu tine am ucis Sperând că visul va rămâne dar amintirea ta e doar
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
dar amintirea ta e doar un vis. (gz) ... Citește mai mult Ce mult te-am iubit, Vasileai pătruns în mintea mea subtilși speram să fii doar o păreredar ai aprins al dragostei fitilN-am vrut să ard atâta parăcât a mistuit tumultul în adâncși egoistă te-aș fi scos afarăca pe o risipire dusă-n vântPrea mult te-am iubit, Vasileprea multe nopți cu tine am ucisSperând că visul va rămânedar amintirea ta e doar un vis.(gz)... XII. FEMEIA DE
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Niciodată pe frunze... Te pictam în aerul ce îl trăgeam în piept, Ca fumul primei țigări După o îndelungată abstinență... Te ascultam vrăjită în muzica lui Mozart Și Paganini, În ritmul picăturilor de ploaie Căzute pe învelișul fierbinte Al trupului mistuit de arșiță... Când, în cele din urmă, Ne-am întâlnit în Orion, Te-am ascuns temătoare între pleoape, Și, de atunci, ca să nu te mai pierd, Umblu prin Univers Mereu cu ochii închiși... DOAR UN VIS Un val năvalnic saltă
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
cea insuflată de Dumnezeu a fost scrisă pentru Fecioara, care L-a adus pe lume pe Dumnezeu cel întrupat.” Sf. Ioan Damaschinul o supravenerează: ,,Pântecele sfânt a purtat pe Cuvântul cel închipuit cândva în rugul ce ardea și nu se mistuia...Acum Dumnezeu cel curat, ca un prunc sfânt, deschizând pântecele celei curate, Luiși ca Dumnezeu Se aduce.,, (Michael O’ Carroll, C.S. Sp., comp. and ed., Theotokos 3rd ed. Wilmington, DE: Michael Glazier, Inc., 1988, 162) Profetul Dacoromânilor, Mihail Eminescu o
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
a fost jertfit în totalitate. Nu a mai rămas nimic din casa părintească? A mai rămas numai urma unui stâlp stingher care făcea parte din intrarea în curte. Iar strada? Un rest din stradă mai există. Cu câtă expresivitate sunt mistuite aceste locuri în umbra gândului dumneavoastră? De câte ori vin la București și restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoții și gardiștii, de-a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
cană de gaz ... Acum putea adăuga liniștită lemne mai mari... Reveni în chiler. Purta în mână un topor și o beșchie ...Căzură mai întâi lemnele mici. Apoi , unul câte unul, parii groși... În curtea casei de pe valea Siretului, focul cuptorului mistuia tot mai mult ceea ce mai rămăsese din minunatul război de țesut de altă dată. Lângă el, îngenuncheată, o femeie bătrână lăcrima frângându-și mâinile. Se stingea o viață... Referință Bibliografică: MARIANA BENDOU - MARELE PREMIU la Concursul International MEMORIA SLOVELOR / Ion
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
Copii bătuți de soarte, De rău fugim la și mai rău Și viața ne desparte? Că suntem tot mai mulți plecați Care-ncotro în lume, Fără de mame, tați și frați Și-acasă nu știm cum e...? Că-n inimi doru-l mistuim Mințind din prost orgoliu, Iar mamele, când mor, murim Și noi în veșnic doliu? Iar eu, cu lacrimile-n gât Când viața se destramă, Cât să îndur, să sufăr cât...? Eu ce să-ți mai scriu, mamă? Referință Bibliografică: Lacrimi
LACRIMI PENTRU MAMĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379535_a_380864]
-
Popa , publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. Ne-mbracă în dor cămașa de frunze În toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze, Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard, În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai, Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard, Culori să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe, Că vară-i plecată
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]