883 matches
-
bazată pe decenii de efort continuu, de muncă asiduă, pe care ți-o dau sediile băncilor și marilor companii de pe Avenida Paulista, bulevardele largi, parcurile enorme, casele bine rostuite. Dar nu puteam să nu observ la intrarea în oraș cartierele mizere, coșmeliile din tablă și carton, oameni maturi și copii subnutriți și prost îmbrăcați. Ca atare, nu m-am simțit în largul meu nici la New York, nici la Sao Paulo. Prima așezare portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
străduțele din jur se dansa tangou. O altă "locație" de curiozități și antichități era "Feria de Tristan Narvaja", care funcționa în același loc din 1909. (Stau și mă întreb de ce nu există așa ceva și în București, nu un talcioc oriental mizer, ci un târg civilizat, care ar atrage localnici și turiști). O ferie mai restrânsă era și în port și, după "marketing", priveam splendidele transatlantice ancorate la chei. Aici am admirat superbul "Queen Elisabeth 2", lung de 294 metri, purtând 1500
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
murit, În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. De câte ori reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss Lavington) ca guvernantă a celor două surori ale mele (Olga
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atât de opace, Încât, de fapt, ele formau un zid În care nu puteai distinge altceva decât niște jalnice rămășițe din poeții majori și minori pe care-i imitam. Câțiva ani mai târziu, Îmi amintesc că am văzut În mahalaua mizeră a unui oraș străin, un gard ale cărui scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care se înfiripă fastuos pe ecranul unui paravan mizer, himeric în timpul vieții, se împlinește, bizar, în moarte. În lumina senzaționalei descoperiri a tezaurului său, mort, domnul Proharcin pare tuturor o forță: «semăna cu un capitalist încercat, trecut prin ciur și prin dârmon, care nici pe lumea cealaltă nu vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel mai hieratic și stelar nu avea asupra celui mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă tras în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii interetnice a fost aici de mult timp câștigat. Într-un asemenea colaj interetnic, patrona saturată de respect figura distinctă a învățătorului. Un adevărat apostol al neamului, umilit în permanență de salariul mizer și de inegalabilul talent al instituțiilor statului român de a nu face mai nimica pentru el. Cu toate acestea, cele mai durabile și respectate familii au fost și sunt încă cele formate din învățători. Familia Constantin și Steluța Brumă este
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la cap la coada o "Cântare a Cântărilor" (nu cea a regelui Solomon) unică, a securiștilor acoperiți sau descoperiți, a colegilor, șefilor și subalternilor, prietenilor, cunoștințelor, vecinilor... Nu este scrisă în hexametri, ci în metri de proză stâlcită, agramată și mizeră, fiind alcătuită în perioada 1974-1989 D.C.! "Big-bang-ul" avea să înceapă în 1974, după instalarea telefonului în apartamentul "proprietate personală", soția comentându-mi, în diverse ocazii, că "aude voci străine în telefon, muzică, discuții, interferențe...", trăgând concluzia că "suntem ascultați". Dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Notele sunt "format stas" poartă sus, în stânga, un număr, numele conspirativ al "sursei", locul unde a fost redactată și data "emiterii". "Locurile" de redactare erau de obicei apartamente ale unor membri ai "Cooperativei" plecați la posturi pe la ambasade, locuințe sordide, mizere, mobilate sărăcăcios și fără gust, care spuneau multe despre "proprietari". Apar astfel "Casa Bălcescu", "Casa Baladă"... și, surpriză, "Casa Universitate" o cămăruță situată în podul "Almei Mater" bucureștene! După "proza de rigoare" a "surselor" și semnătura cu numele "conspirativ", Notele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea, cât de cât, o vână pentru așa ceva. Trimisă pentru internare, pentru o boală oarecare, o tristețe... Probleme mizere, nepotrivite acestei minuni îngerești. Visează bătăi și scandaluri între un tată alcoolic și o mamă care a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat într-o casă curată și, zice ea cu mândrie, de când a fost operat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în mare parte, existența sub semnul flamurilor ilegale, la catarg, cu prețul unei vieți scurte și violente, cu rare momente de fericire, în spațiul strâmt de la bordul vreunei goelete, pe nisipul fin al vreunei plaje izolate sau în vreo tavernă mizeră din port. Dacă nu au sfârșit de glonț, de sabie, de tun, de boală sau înecați, marinarii ilegali ai secolelor al XVII-lea-al XIX-lea, în Occident, corsari, contrabandiști de apă și pirați au agonizat în ștreang, sub pedeapsa
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spus cu inima și atins în Coasta Sfântă a lui Isus Răstignit, a ajutat destul de mult... și chiar și acum, cred, că dacă Isus o vrea, nu va privi instrumentul, care dimpotrivă cu cât mai mult va fi sărac și mizer, cu atât mai mult va putea coopera la mai marea slavă a lui Dumnezeu și la binele sufletelor». Acest glas și forță interioară îl determină pe don Calabria să iasă din ascunderea sa, dintr-a sa «taneta e buseta» (din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dus să-l văz de două ori la Iași și am șezut două zile în hotel până mi au dat amicii voie să-l văd. Niciodată în viața mea n-oi uita lovitura mea morală, când l-am văzut așa mizer, nefericitul a fost totdeauna neglijent și numai sub o priveghere a altei persoane ar fi scăpat cu totul de nenorocirea în care se afla. Cred și sunt convinsă că Doctorul Isac are să-l vindece...” (23 iunie/5 iulie 1887). Nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care, când ne intra În corp, ne Îngheța. Mâncările erau la ora 12, În hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri În camioane, ca să ne dea un pachet, niște țigări, zahăr, și veneam Înapoi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rubrica de bridge din revista epoletului de la Săptămâna. Explicațiile care se vehiculează în București sunt trei: 1. Cluburile s-au închis pentru a se face economie de energie electrică și combustibil. Trebuie precizat însă că Locomotiva a funcționat în condiții mizere de lumină și fără căldură în zilele de luni și vineri, între orele 18-21, în cantina din subsolul Palatului CFR, unde luau masa de seară, în timpul jocului, soldații corpului de gardă; Clubul IPSCAIA a funcționat într-o clădire și mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de lumină și fără căldură în zilele de luni și vineri, între orele 18-21, în cantina din subsolul Palatului CFR, unde luau masa de seară, în timpul jocului, soldații corpului de gardă; Clubul IPSCAIA a funcționat într-o clădire și mai mizeră, miercurea, tot trei ore, într-un fost cinematograf de pe Calea Rahovei, iar Clubul ACR și-a schimbat mereu locul de desfășurare a meciului săptămânal, mai ales după demolarea sediului în urma cutremurului din martie 1977. Deci n-ar fi de crezut că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de marfă care transportau lemn, ciment, benzină. În colivia sa de cărți și cancanuri memoria păstrase peisajul șoselelor de altădată, nu văzuse noii dinozauri pe roți. Ajunși la Țăndărei, am căutat ceva de mâncare și băut. De la mașină la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-ar mai exista, mulțumit cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realități similare. Mahalaua lui este cea din primele decenii ale secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică, adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
aurul, lipsindu-se de orice altă bucurie, își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată ori furată. Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui mizeră, confruntat numai cu sine și cu vedeniile pe care le are, el transferă banului un soi de forță sacră, capabilă să-l ajute în a-și inhiba pornirile firești și să-l facă să se căiască pentru momentele de slăbiciune
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră, din care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum ține să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Marx, renunțând la propriile proiecte, a pregătit pentru tipar volumele doi și trei ale Capitalului - se împlinesc 140 de ani de la apariția primului volum -, dar și autorul monografiei Situația clasei muncitoare din Anglia (1845), un model de analiză a condiției mizere a muncitorilor în capitalismul timpuriu. Departe de a fi un apologet al marxismului, arătând limitele gândirii marxiste și criticând modul de aplicare a lui în ex-URSS și - adaug eu - implicit în țările foste comuniste, profesorul Allan G. Johnson argumentează foarte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]