909 matches
-
cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să mă mai intereseze. Poate, dacă aveam cu zece ani mai puțin aș fi mers acolo să simt pe viu atmosfera ,,âmpovărată,, cu asemenea onoruri culturale. Dar sunt bătrân și nu mai pot Înregistra evenimentul. Mă gândesc numai la pensia mizeră, și la sfârșitul care va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În Noua Zeelandă și, la o adică poți pleca acolo, dacă nu mai suporți țara asta plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca mine de la Uniunea Europeană? Am aproape 55 de ani și, Dumnezeu, În marea lui bunătate mi-a luat de pe suflet un lucru apăsător, greu de dus: speranța. Mi-am ales singur condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În prezentul mizer, fără aspirații sau rezolvări mărețe. Optsprezece Astăzi este miercuri, 12 aprilie și Antoniu, care n-a mai ieșit din coșmelie de câteva zile și-a fabricat un ,,birou,, , dintr-o scândură așezată pe două navete de sticle, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ai citit cândva atâtea cărți, ai văzut atâția oameni, ai trăit atâtea, și nu știi ce Înseamnă revenirea la viață? Ai văzut-o pe Plăcințica? A revenit la viață, a renunțat la vagabondaj, la cerșetorie, a lăsat În urmă viața mizeră și nesigură, și acum se mișcă prin lume dezinvolt, dând lecții de atașament față de Uniunea Europeană. N-ai fi zis atunci când ai cunoscut-o, că ființa aceea ciudată și plăpândă ca o ierbușoară parfumată, care se Îndopase cu vise și metafore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
birocrație, schimbări;schimbarea schimbărilor.Cine a făcut naveta,a avut parte de experiențe și experimente fără sens.A ascultat muzică suburbană,a inspirat aburi de alcool și s-a zbătut pentru un loc într-un mijloc de transport scump și mizer... Sâmbată. Dl.Pompa Relu porni pe jos.Spre Meri.Simțea nevoia de mișcare.Intâlni un câine alb.Patrupedul depuse la picioarele sale o poșetă neagră.Bărbatul o ridică.O deschise.Inăuntru găsi un B.I. pe numele unui bărbat,o sumă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
țin-o săptămână, O durere de măsele’’! DROSOFILA-I VINOVATĂ Can-a fost plină cu vin, Ai băut-o ? ,,Sugativă’’ ! -Eu ? Nu vezi că bea din plin, Înăuntru, o...,,bețivă “?! BLONDA, CA EXCEPȚIE Un tip șters și... deloc suplu, În argou mizer, banal, O cere pe blondă-n...cuplu, Și-o obține! Virtual! DE UNDE...NU-I?! A ales un banc...hazos, Și l-a spus așa...încât Toți să râdă! Bucuros, Primul râse el ! Și-atât! STRĂBUNICI Două umbre centenare, Doi bicisnici
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
lungul Oltului; au mai contribuit și căldurile excesive din iulie spre a spori mortalitatea la Brașov și în împrejurimi, încît, în unele cazuri, bolnavii mureau în câteva ceasuri. Holera a atacat mai mult straturile sărace ale populației, trăind în condiții mizere, în locuințe insalubre și într-o promiscuitate reprobabilă, în lipsa păstrării oricăror reguli de igienă, dar totuși letalitatea nu a fost excesiv de ridicată 325. În fața extinderii epidemiei în Transilvania, Ministerul Agriculturii și Comerțului din Pesta a solicitat Guberniului de la Cluj să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ani nu mai erau primite cu brațele deschise spre a ocupa un loc de muncă, căutându-se cele tinere, pline de energie și lipsite de povara grijilor. Bietele de ele! Au ajuns undeva la marginea societătii (o societate haotică și mizeră), ca un lucru de folos nimănui.! Dacă aș putea să dau statul În judecată pentru furt de viață, aș face-o! Pentru a-ți Închide gura (fără drept la replică), au făcut În așa fel ca veniturile să fie la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani de când am avut șansa desprinderii de copilărie, un vis revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea să plouă și când nu ploua. Nu seamănă cu o estică, fiindcă nu și-a luat ca bagaj decât o pungă și aparatul de fotografiat pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Avenue de Clichy și ne-am așezat la o masă de pe terasa unei cafenele mari. XII La ora aceea Avenue de Clichy era foarte aglomerat și o imaginație extrem de vie ar fi putut vedea în trecătorii aceia personajele multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi coborât din paginile romanelor lui Balzac; membri - masculini și feminini - ai profesiilor care adună profituri de pe urma slăbiciunilor omenirii. Străzile cartierelor mai sărace ale Parisului pulsează o vitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau timp să se gândească ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tânără și frumoasă! Dar cu adevărat tânără și frumoasă! Trece, așa, cum să spun, înveșmântată într-o mică lume a ei ca un scut invizibil, pe care o duce cu ea fără niciun efort prin lumea exterioară, cea fadă și mizeră. Fără niciun efort, fiindcă mica ei lume e imponderabilă, dar are în schimb consistență. Și flux unidirecțional toată atenția exterioară o pătrunde fără să-i provoace nici cea mai mică vătămare, dar nicio atenție nu se-ndreaptă dinspre lumea ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de puternică în craniul spelb, încât și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dinainte să-i aud cuvintele. Apoi am înghețat. Ne propuseserăm tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar probabil că, fără să-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine transgresase limi tele impuse. Eram într-un parc mizer și pustiu, spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu salivă. Plângând peste mizerul corp de muiere (Mădă sau Cătă), în care intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a fost asasinat cu propria sa mînă de către mizera lui epocă, sau cum ar spune contemporanul său Bacovia, «Sînt mai mulți morți în oraș, iubito/ Tocmai de aceea am venit să-ți spun»” (corect „Sînt cîțiva morți în oraș, iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun”), și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște animale de turmă. E cam exagerat, zice Părințelul puțin speriat de faptul că ringul de dans a rămas gol într-o clipită. Dacă vă mai întindeți mult la vorbă, le atrage Curistul atenția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Divisidero dintr-o excursie pe care o făcusem în liceu și m-am îndreptat spre marginea orașului, ca să cer ajutor de la americani. Monstruozitatea roz Art Deco trona pe o râpă cu vedere spre acoperișurile de tablă din mahalaua cu case mizere. Recepționerul, intimidat de prezența mea, mă anunță că „trupa Loew“ era cazată în apartamentul 462. Am găsit-o în partea din spate, la parter. Din cameră bubuiau voci nervoase. Fritzie Vogel urla: — Eu zic să punem totuși mâna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]