KorAP: Find »[drukola/base=moștenit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...54 >

1,331 matches

Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428

al XX-lea s-au făcut alte împrumuturi savante, sursa latină fiind acum secondată de cea grecească. În italiană, influența latinei literare a fost timpurie și deosebit de puternică, iar adaptarea împrumuturilor cu nume-roase modificări fonetice împiedică deseori distincția dintre elementele moștenite și cele împrumutate. Aici Renașterea s-a manifestat foarte de timpuriu, încît în secolul al XIV-lea era deja la apogeu. Împrumuturile latinești le precedă în multe cazuri pe cele realizate de franceză, dar încep tot cu cele din domeniul

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom. abstact, it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto; rom. absurd, it. assurdo, fr. absurde, sp., pg. absurdo etc.81 În unele cazuri, împrumuturile din latină coexistă în limbile romanice cu elementele moștenite avînd la origine aceiași radicali, dar modificați prin evoluția fonetică. Prestigiul latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
Prestigiul latinei și mîndria originii romane au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
iar, prin influența limbilor literare asupra celor populare, multe au ajuns și la nivel popular. Idiomurile romanice moșteniseră însă la nivel popular unele cuvinte de acest tip, care suferiseră transformările fonetice specifice evoluției fiecăreia, iar existența unor astfel de elemente moștenite a avut repercusiuni asupra celor împrumutate, determinîndu-le forma și ușurîndu-le adaptarea. Limbile germanice, neavînd un strat latin moștenit, nu au cunoscut acest fenomen al adaptării cuvintelor împrumutate după altele vechi. În plus, aspectul lor literar s-a definitivat mai tîrziu

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
însă la nivel popular unele cuvinte de acest tip, care suferiseră transformările fonetice specifice evoluției fiecăreia, iar existența unor astfel de elemente moștenite a avut repercusiuni asupra celor împrumutate, determinîndu-le forma și ușurîndu-le adaptarea. Limbile germanice, neavînd un strat latin moștenit, nu au cunoscut acest fenomen al adaptării cuvintelor împrumutate după altele vechi. În plus, aspectul lor literar s-a definitivat mai tîrziu decît în cazul limbilor romanice occidentale și, de aceea, au recurs adesea la modelul romanic de adaptare cînd

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
însă aceeași origine, în limba latină. Cea scurtă provine din nominativul latin natio, religio, iar cea lungă este preluarea acuzativului și ablativului natione(m), religione(m), cu trecerea de la o la u produsă prin analogie cu sufixul -ciune din cuvintele moștenite (închinăciune < lat. inclinatione(m), înțelepciune < lat. intelectione(m), rugăciune < lat. rogatione(m)). În celelalte limbi romanice, modelul cuvintelor moștenite a fost hotărîtor și, de aceea, împrumuturile au fost adaptate după forma lor. Ca atare, în franceză adaptarea este în -(t

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
acuzativului și ablativului natione(m), religione(m), cu trecerea de la o la u produsă prin analogie cu sufixul -ciune din cuvintele moștenite (închinăciune < lat. inclinatione(m), înțelepciune < lat. intelectione(m), rugăciune < lat. rogatione(m)). În celelalte limbi romanice, modelul cuvintelor moștenite a fost hotărîtor și, de aceea, împrumuturile au fost adaptate după forma lor. Ca atare, în franceză adaptarea este în -(t)ion, fiindcă într-un cuvînt moștenit precum raison se întîlnește terminația -on, iar lipsa acțiunii legilor de evoluție în

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
după zonă, de cea din franceză, din germană sau din engleză: friction "frecție", station. În consecință, adaptarea substantivelor latine cu terminația -(t)io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea nominativului latin în română (forma scurtă) și în neerlandeză (de unde a trecut și în limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
etnografia, etnolog, etnologi-cuny "etnologic", etnologia. Același paralelism cu alte limbi oferă poloneza și în valorificarea radicalului germanic: folklor, folklórystyczny "folcloric", folklorist(k)a (< it.) "folclorist, -ă". O altă limbă slavă, ceha, prezintă deseori situații identice. Pe de o parte, cuvîntul moștenit naród cu mai multe derivate dintre care unele sînt sinonime ale împrumuturilor ce conțin radicalul grecesc ethnoși, pe de altă parte, împrumuturi culte conținînd radicali din latină, din greacă sau din germanică, într-o distribuție a semnificațiilor asemănătoare cu cea

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
întîlnesc în aceeași limbă formanți pe baza elementelor grec, latin și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite și desinențe latinești, cum se întîmplă, de altfel, și în engleză. Desinențe numeroase de plural (de obicei moștenite) se întîlnesc și în suedeză (-or, -ar, -er, -r, -n, Ø) și, desigur, la fel stau lucrurile în cea mai conservatoare limbă germanică, islandeza. Daneza însă a redus numărul acestora ( -e, -er, Ø), iar neerlandeza are și ea puține (-en

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
culte. Din limbile literare cele mai multe împrumuturi de acest fel au pătruns și în limbile populare corespunzătoare, dar ele nu au mai urmat același traiect evolutiv, fiind adaptate în limbile care le-au receptat cu forme diferite de cele ale cuvintelor moștenite. S-a întîmplat de aceea ca deseori, pe terenul aceleiași limbi romanice, să se întîlnească elementele moștenite cu elementele împrumutate avînd la bază același cuvînt latin sau s-a întîmplat ca o parte dintre cuvintele unei familii lexicale din latină

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
fiecare cu altă istorie. Așa, de exemplu, lat. subtilis a fost moștenit de limba română în forma subțire și a fost împrumutat în secolul al XIX-lea cu forma subtil. Pe aceeași bază, franceza are, pe de o parte, cuvîntul moștenit fruit, urmaș al lat. fructus, și, pe de altă parte, cuvintele împrumutate sau create în epoca modernă fructifère, fructification, fructifier, fructose, fructu-eusement, fructueux, cu păstrarea ca atare a radicalului originar fruct-, fără a cunoaște modificările caracteristice trecerii de la latină la

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
Coșeriu dublă articulare 93) a cuvintelor coradicale în funcție de faptul dacă sînt moștenite sau împrumutate, caracterizează, în princi-piu, toate limbile romanice, dar se manifestă diferențiat în cazul fiecărei limbi și, uneori, în cazul fiecărui radical latin 94. Paralelismul formal dintre cuvintele moștenite și cele împrumutate nu se regăsește însă întotdeauna ca atare, deoarece, în unele cazuri, elementele moștenite au fost aduse mai aproape de forma originară (prin etimologism), încît au ajuns asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată împrumuturile au fost modificate după modelul

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
princi-piu, toate limbile romanice, dar se manifestă diferențiat în cazul fiecărei limbi și, uneori, în cazul fiecărui radical latin 94. Paralelismul formal dintre cuvintele moștenite și cele împrumutate nu se regăsește însă întotdeauna ca atare, deoarece, în unele cazuri, elementele moștenite au fost aduse mai aproape de forma originară (prin etimologism), încît au ajuns asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată împrumuturile au fost modificate după modelul cuvintelor moștenite (prin anolo-gism), încît au căpătat un aspect similar cu acestea. Din aceste motive, limbile

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
cele împrumutate nu se regăsește însă întotdeauna ca atare, deoarece, în unele cazuri, elementele moștenite au fost aduse mai aproape de forma originară (prin etimologism), încît au ajuns asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată împrumuturile au fost modificate după modelul cuvintelor moștenite (prin anolo-gism), încît au căpătat un aspect similar cu acestea. Din aceste motive, limbile romanice prezintă evidente diferențe în modul în care omogenizează sau nu elementele moștenite și cele împrumutate, italiana prezentînd frecvent fenomenul omogenizării (de obicei pe baze analogice

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată împrumuturile au fost modificate după modelul cuvintelor moștenite (prin anolo-gism), încît au căpătat un aspect similar cu acestea. Din aceste motive, limbile romanice prezintă evidente diferențe în modul în care omogenizează sau nu elementele moștenite și cele împrumutate, italiana prezentînd frecvent fenomenul omogenizării (de obicei pe baze analogice), franceza și româna carac-terizîndu-se îndeosebi prin fenomenul dublei articulări, iar spaniola și portugheza ocupînd o poziție intermediară. Pe de altă parte, fenomenul omogenizării și cel al dublei

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
prin fenomenul dublei articulări, iar spaniola și portugheza ocupînd o poziție intermediară. Pe de altă parte, fenomenul omogenizării și cel al dublei articulări se manifestă diferit de la un caz la altul în cadrul aceleiași limbi romanice, iar uneori, confruntarea dintre cuvîntul moștenit și cel împrumutat nu s-a putut produce dacă o limbă romanică sau alta nu are elementul moștenit sau împrumutat avut în vedere. Cu toate acestea, fenomenul dublei articulări este caracteristic limbilor romanice, iar manifestarea lui are o arie extin-să

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
și cel al dublei articulări se manifestă diferit de la un caz la altul în cadrul aceleiași limbi romanice, iar uneori, confruntarea dintre cuvîntul moștenit și cel împrumutat nu s-a putut produce dacă o limbă romanică sau alta nu are elementul moștenit sau împrumutat avut în vedere. Cu toate acestea, fenomenul dublei articulări este caracteristic limbilor romanice, iar manifestarea lui are o arie extin-să în toate aceste limbi. În cazul altor familii lingvistice nu se poate constata ceva similar, în sensul că

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
în sensul că nu există o confruntare între elementele moștenite din limba-bază și elemente care să fi fost împrumutate (pe cale cultă) din aceeași limbă, după transformarea aspectului ei popular în alte limbi. Din lat. mens, -tis, limba română are cuvîntul moștenit minte, limbile italiană, spaniolă și portugheză moștenitul mente, dar franceza îi redă conținutul prin alte elemente lexicale (raison, sagesse, esprit), tot moștenite din latină. Datorită formei radicalului, identică cu cea din latină, mente din italiană, spaniolă și portugheză anulează posibilitatea

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
între elementele moștenite din limba-bază și elemente care să fi fost împrumutate (pe cale cultă) din aceeași limbă, după transformarea aspectului ei popular în alte limbi. Din lat. mens, -tis, limba română are cuvîntul moștenit minte, limbile italiană, spaniolă și portugheză moștenitul mente, dar franceza îi redă conținutul prin alte elemente lexicale (raison, sagesse, esprit), tot moștenite din latină. Datorită formei radicalului, identică cu cea din latină, mente din italiană, spaniolă și portugheză anulează posibilitatea manifestării dublei articulări în raport cu împrumuturile neologice pentru

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
tot moștenite din latină. Datorită formei radicalului, identică cu cea din latină, mente din italiană, spaniolă și portugheză anulează posibilitatea manifestării dublei articulări în raport cu împrumuturile neologice pentru redarea noțiunilor "mental" și "mentalitate", iar franceza nu realizează fenomenul datorită absenței elementului moștenit. Româna însă cunoaște dubla articulare, în ciuda faptului că uneori s-a încercat omogenizarea, pe de o parte prin propunerea formei (grafice) mente în loc de minte (prin etimologism) și, pe de altă parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
elementului moștenit. Româna însă cunoaște dubla articulare, în ciuda faptului că uneori s-a încercat omogenizarea, pe de o parte prin propunerea formei (grafice) mente în loc de minte (prin etimologism) și, pe de altă parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin analogism), propunîndu-se mintal în loc de mental. De aici, rezultă că franceza reprezintă un tip aparte, în acest caz, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece nu a moștenit cuvîntul latin mens, -tis, iar româna reprezintă la rîndul ei un subtip, fiindcă are

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
ca în ablativul latin (-itate), în vreme ce celelalte limbi avute în vedere supun sufixul unor modificări care îl diferențiază mult de original. Dubla articulare se poate manifesta și în cazul unuia și aceluiași cuvînt latin, atunci cînd acesta a fost atît moștenit, cît și împrumutat. Cuvîntul latin causa, care a primit semnificația "res" în limbajul juridic, a păstrat această semnificație în limbile romanice în care a fost moștenit: fr. chose, it. cosa, sp. cosa, pg. coisa și cousa, toate avînd semnificația "lucru

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
în această limbă nu realizează fenomenul dublei articulări. În celelalte limbi romanice însă, împrumutul neologic (fr. cause, it. causa, sp. causa, pg. causa), cu semnificația "cauză", generează acest fenomen. Uneori, dacă dubla articulare nu a fost asigurată prin opoziția cuvînt moștenit cuvînt împrumutat, ea s-a putut realiza printr-o dublă adaptare a împrumutului, printr-o diferențiere de expresie și de conținut a două forme. Cuvîntul latin ratio, -onis a fost moștenit de franceză în forma raison, cu semnificația "rațiune, minte

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]