11,876 matches
-
sânt socotite ca fiind rodul unei inițieri, și se cuvine amintit ca un fapt semnificativ că simbolismul obstetric legat de trezirea conștiinței supreme se regăsește atât în vechea Indie, cât și în Grecia. Nu degeaba se compara Socrate cu o moașă, pentru că îl ajuta pe om să se nască la conștiința de sine, aducea pe lume "omul nou". Același simbolism se regăsește în tradiția budistă: călugărul își părăsea numele de familie și devenea "fiul lui Buddha" (sakya-putto), pentru că era "născut printre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și cunoscută doctrina (dhamma); datorită cunoașterii supreme dezvăluite de dhamma, învățăcelul se năștea la o noua viață, care îl putea duce până în pragul Nirvanei. La rândul său, Socrate spunea că face exact ceea ce face o moașă, adică ajuta la "venirea pe lume" a omului adevărat pe care fiecare îl purta în sine. Pentru Sfântul Pavel, situația este diferită: el "zămislea" fii spirituali prin credință, adică printr-o taină întemeiată de Cristos însuși. De la o religie la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
s-a născut Polly, am fost în travaliu douăzeci și patru de ore. Am citit toate chestiile alea despre medicina modernă non-intervenționistă. Și mai trebuia să țin și pasul cu prima nevastă a lui Richard, Marcia, care născuse amândouă fetele cu o moașă într-o piscină. Chiar dacă eram în spital începuse să fie jenant. Îmi venea să intru acolo înăuntru în timpul ultimei dilatații și să-mi bag medicamentul, dar era deja prea târziu. I-ar fi făcut rău copilului. Așa că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și cu curiozitate. Etel, baba harabagiului din colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de pene, și veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și cu curiozitate. Etel, baba harabagiului din colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de pene, și veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de pene, și veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chinuită a bolnavei, așteptând. Reiza fugea, ducându-și prin întuneric fantoma subțire, fugea spre salcâmii din fundul uliții. Ș-acolo o împresurară femeile aprozilor, și ovreica le povestea cum s-au întâmplat lucrurile. Gâfâia, da din mâni: Am adus pe moașa Etel... Ar fi bine... trebuie să mergeți și dumneavoastră... că-i de legea dumneavoastră... nu trebuie să se zbată așa... poate să moară... Dumnezeu știe... Și porniră toate spre casa unde gemea fata lui Ion Rusu. Ca o noapte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
casa unde gemea fata lui Ion Rusu. Ca o noapte se scoborî în simțurile și-n sufletul bolnavei; blăstăma gemând, scrâșnind, țipând cu înfiorare; apoi într-un târziu nu-și mai aduse aminte de nimic; văzu ca prin vis pe moașa Etel cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva în scutece sărace. —A dat Dumnezeu să fie băiet... zise bătrâna. Și Tudorița primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva în scutece sărace. —A dat Dumnezeu să fie băiet... zise bătrâna. Și Tudorița primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti iar moașa. Dar are să trăiască... Bine că-i băiet... Lehuza nu zicea nimic. Auzea cum umblă pași împrejurul ei, căci toate simțurile i se deșteptaseră, ațâțate; dar nu se întorcea să vadă ce se petrece în casă; simțea ceva cald lângă piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz, și Zeilic harabagiul, bătrânul moașei Etel, cu straiele-i ninse de făină, albe ca și barba lui mare, duruia printre ferestrele cu cotiuga-i hârbuită, trasă de calu-i nalt, cu pielea roasă sub ștreanguri. Toată ziua Haia se tânguia încet și ofta. Iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fac? Unde să mă duc?... Are să afle Sanis ș-o omoară. Îmi trebuie un ajutor, îmi trebuie un sfat!... Ș-așa cum era, numai în papuci și-n polcuța subțire, năvăli afară în răceala iernii. Gemând și gâfâind bătu la ușa moașei Etel, apoi în maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi, avea temeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șopti ea ca într-o aiurare... Ce voiți să faceți?... Apoi șopti abia auzit: Tot mi-i drag... mie tot mi-i drag... Se liniști încet-încet, și icoane din singurele-i zile fericite îi năvăliră în puțina lumină a minții. Moașa Etel se așeză pe marginea divanului. Haia închise ochii. —Moașă, de ce te uiți așa la mine? — Dragă fată, zise bătrâna, așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Apoi șopti abia auzit: Tot mi-i drag... mie tot mi-i drag... Se liniști încet-încet, și icoane din singurele-i zile fericite îi năvăliră în puțina lumină a minții. Moașa Etel se așeză pe marginea divanului. Haia închise ochii. —Moașă, de ce te uiți așa la mine? — Dragă fată, zise bătrâna, așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? — Așa ți-a fost norocul! șopti moașa. Cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închise ochii. —Moașă, de ce te uiți așa la mine? — Dragă fată, zise bătrâna, așa ți-a fost norocul... Haia dădu încet din cap. Așa i-a fost norocul. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? — Așa ți-a fost norocul! șopti moașa. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu? De ce să mori în rușine și ticăloșie? Mai bine să scapi... Ascultă-mă pe mine și fă cum îți spun eu... Eu am scăpat și pe altele, și pe femei de creștin, de la nacaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și simți privirile ascuțite ale bătrânei asupră-i. Maică-sa venea de la sobă, aducând cu luare-aminte o ceșcuță din care izvorau aburi, împrăștiind un miros tare de cafea. Reiza îi zâmbi, un zâmbet de prietinie și de îndemn. Hai! vorbi moașa. Are să deie Dumnezeu să scapi... Am adus gândaci de frasin... Maică-ta i-a zdrobit și i-a amestecat în cafea... Nu te spăria... Bea dintrodată... Scapi de mare pacat... Pentru ceea ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chilote: — Nu mai pot! mă arde! nu mai pot! Ce-ați făcut cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt împunsături vrăjmașe, cu mii de ace, pe când lângă căpătâiul ei moașa sta privind-o țintă, cu ochii licăritori. Ce este? strigă Sanis căscând gura cu uimire. Ce s-a mai întâmplat?... E bolnavă?... De ce n-ați adus doctor?... Nu trebuie doctor, Sanis! nu trebuie nici un doctor, nu trebuie nimic! vorbi Rifca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rabinul are să te cheme... Aștept eu, aștept, pe urmă vine credinciosul și spune: Intră pe ușa asta... dar încet... Dar în urma mea așteptau și alții... Pe mine m-a chemat întăi... Când intru, văd cărți, în toate părțile numai cărți... Moașa întinsese de la locul ei o mână spre gura Haiei. O clipă gemetele se stânseră. Și fata auzind glasul domol al tatălui său se încordă, și parcă avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Doamne, oh, Doamne. Vreau a-NES-tezie. Vreau a-NES-tezie. Este DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele pentru nașteri. E prea devreme pentru anestezie. O să încetinească travaliul. Când mi-o puteți face? Când? — În curând. Moașa este pe drum. Nu încerca să mă îmbrobodești, ea nu poate să-mi facă anestezie, doar bărbatul poate. Infirmiera a ieșit și contracția a trecut. Se întâmplă ceva acolo? a întrebat Jacqui. Și-a scos o pudrieră din geantă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au delectat o bună bucată de vreme. La un moment dat, am observat că era zece dimineața așa că am sunat la serviciu și i-am lăsat un mesaj lui Teenie, în care-i spuneam ce se întâmplă. Apoi a apărut moașa și a făcut o îndelungă incursiune în „canalul“ lui Jacqui. —Doamne, nu e pic de demnitate în asta, s-a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i spuneam ce se întâmplă. Apoi a apărut moașa și a făcut o îndelungă incursiune în „canalul“ lui Jacqui. —Doamne, nu e pic de demnitate în asta, s-a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât Joey Ciufutul. Ce caută el aici? a strigat Jacqui. —Te iubesc. — Trage perdelele, dobitocule! Da, scuze. A tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cum e posibil? Data trecută era prea devreme, acum e prea târziu! Nici n-aveați de gând să mi-o faceți. Faceți-i blestemata de anestezie, a zis Joey. —Tu să taci, a zis Jacqui. Împinge în continuare, a zis moașa. Da, Jacqui, împinge, a zis Joey. Împinge, împinge. —Să-i spună cineva să-și țină gura. —Jacqui... Mă uitam între picioarele ei, cuprinsă de panică. Se întâmplă ceva! —Ce? — E capul, a zis moașa. Oh, da, capul. Desigur. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]