1,324 matches
-
i-a adus rezultate beton lui Toal despre care se știa că e un ofițer incompetent. Uită-te la puțoiu ăsta cum e acum. Da o să vadă iel. Primul lucru pe care mi l-a zis Gus În dimineața asta mohorâtă și rece a fost: — Crăciun fericit Bruce. — Și ție Gus. Ziua de Crăciun. Gus vrea să se apuce devreme de treabă și să termine devreme ca să se ducă la masa În familie. Eu vreau să mă apuc devreme de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și supunerea sunt considerate virtuți. Și așa e. Toată viața mea am muncit pentru ei. Asta Înseamnă că se aplică aceleași reguli. Trec pe acolo din Întâmplare intenționat, Întrucât eram prin zonă și alte rahaturi din astea. E o dimineață mohorâtă. Aerul e cam apăsător, dar nu pare că o să ningă. Buzele mi-au crăpat puțin, dar m-am dat cu un balsam uleios. Lui Bunty pare să-i facă plăcere că mă vede. Mă invită Înăuntru și pune ibricul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ferma ta? Îl Întreabă Claire pe Hector. — Toată-i a mea, scumpo, toată-i a mea. Casa lui Hector. — De la șoseaua spre oraș până acolo În spate, se oprește el și Își flutură brațul liber spre movilele alea maronii și mohorâte care se Înalță deasupra noastră, până la baza dealurilor ălora. Claire scoate un zâmbet impresionat și apreciativ. Gagica o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
parte din energia calorică este consumată pentru topirea în masă a gheții și zăpezii, astfel încât temperatura aerului se menține în jurul a 0șC. În acest context termic și în condițiile unei umezeli relative mari, nebulozitatea crește dând vremii un aspect predominant mohorât. Radiația solară directă este mult diminuată în această situație, la acest lucru contribuind și numărul mare al zilelor cu ceață. Precipitațiile atmosferice anuale au valori care nu depășesc 150-200mm în Arctica Centrală (deși numărul lunar de zile cu precipitații este
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s-a-ntins “jalea rătăcirilor / mohorul mîhnirilor”. Este de observat că În toate cele trei exemple avem de a face cu metafore și personificări. SÎnt ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care 69 trăiește în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks) cu ultimul component însemnând „lumină, strălucire” este semnalată și cu alt element în partea finală: Žeminiuke, pe care îl întâlnim în lit. niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu glas gros, mohorât... - Suru l-a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii mari și umezi, care parcă îl căutau pe el și pe Anuca... Fetei nu i-a spus niciodată... Jderul-minunăția lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost când am rămas însărcinată. Darcey o privi cu compătimire. —E în regulă, adăugă Carol. E o fată grozavă. — Dacă îți seamănă, sunt convinsă că așa e. — Din fericire, se pare că a moștenit câteva gene de la mine, zise Carol mohorâtă. Taică-su e Tommy Brennan. Îți mai aduci aminte de el? De pe Audubon Road? A fost la aceeași facultate cu mine în Anglia. Zău așa, ai fi zis că dacă tot am plecat din Galway, puteam și eu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
odată, ideea nunții îi apăru lui Aidan de un milion de ori mai reală și mai iminentă decât până atunci. Fără să vrea, îl străbătu un fior. —Ți-e frig? întrebă Stephen. Aidan clătină din cap. — Dar e un pic mohorât aici. Nunta o să fie afară. Se pare că va exista un umbrar. Se apropie de bibliotecă. Mostrele pe care Lorelei i le arătase lui Nieve erau încă pe masă. Luă una din pernele de mătase care trebuiau să acopere scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în regulă, se învoi Darcey. S-ar putea totuși să nu fie. — Ar trebui să spunem ceva? se întrebă Carol. Adică, e ajunul nunții ei. Chiar trebuie să afle? Și dacă da, o să-i spună vreuna din noi? conchise Darcey mohorâtă. Încă se întreba ce să facă atunci când o văzu pe Nieve îndreptându-se spre ea. Tocmai își terminaseră de băut cafeaua, iar oamenii se adunaseră în grupuri mai mici, pe când Rosa și Carol se retrăseseră amândouă la toaletă, lăsând gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi implicat monedă străină, drept pentru care Jeschonnek avusese nevoie de timp ca să facă rost de bani. Mi-am făcut o cafea și am așteptat-o pe Inge să apară. Am privit afară pe fereastră și, văzând că vremea e mohorâtă, am zâmbit când mi-am Închipuit-o jubilând triumfătoare la perspectiva unei alte ploi torențiale căzute peste Olimpiada Führerului. Doar că acum urma să mă ud și eu. Cum o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aceea de neînțeles s-a mai liniștit. Am mers la toaletă și mi-am spălat fața, mânjită toată de praf și de lacrimi. Urcat din nou în autobuz și privind prin geam peisajul banal, de țară, cu câmpii și dealuri mohorâte, cu vaci trase de câte un copil prin mușețelul de pe marginea șanțurilor, am ascultat unul după altul tot repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
plecat deja din Paris, dar, ca și cum cineva mi-ar fi extirpat întreg sistemul locomotor, mă simt ca paralizat, nu pot face niciun pas în afara acestor doi pe trei metri din cameră, mă uit toată ziua pe fereastra îngustă, peste acoperișurile mohorâte ale acestui oraș care nu m-a acceptat niciodată, prima dată când am venit la Paris am fost bătut și jefuit de propria mea identitate, acum a doua oară sunt îndepărtat fără șansa luptei egale de femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copil: — Vezi tu, Ashling și cu mine vrem să mergem acasă și pare o idee bună să te ducem și pe tine. Păi, plecați acasă, ordonă Clodagh. Dar noi vrem să vii în taxi cu noi. Poate vin, spuse Clodagh mohorâtă. Dar doar pentru că vă plac. E nevoie de ajutor? întrebă Ted, plin de speranță. — Nu, spuse Ashling fermă. O ducem doar acasă la soțul ei. Clodagh îl acoperi pe Ted într-o mare îmbrățișare, după care și-a țuguiat buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am face vizibile cu ochiul liber? Ashling și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să facă acele cuvinte să apară - erau scrise tot cu argintiu, mici și înghesuite într-un colț. — Asta o să îi intrige, spuse Lisa, mohorâtă. Ashling era îngrijorată. Totul părea un pic cam prea inteligent. Dacă ar fi primit așa ceva în poștă, ar fi aruncat-o la gunoi. Lisa a plecat pentru o zi la Londra, ca să discute despre băutură cu un „mixolog“. Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici o emoție. Dintr-odată fu bucuros că nu se mai vedeau. Nici gând să o lase să Îl atingă În seara asta. Cel puțin nu după așa ceva. 9 Logan stătea afară, În fața sediului poliției, sub acoperișul de beton, privind clădirile mohorâte. Ploaia arăta ca și cum urma să se instaleze pentru Încă o noapte, iar acest capăt al orașului era efectiv părăsit, bucurându-se de acalmia de după ora nouă. Cumpărătorii plecaseră de mult acasă, bețivii erau cu toții În baruri, unde aveau să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zeița sclavilor, în templul ei de pe Aventinus, și care era chiar simbolul sclavului devenit om liber. Poporul a înțeles îndată imaginea și a îndrăgit-o. Unora însă le-a pricinuit o mare nemulțumire. — Unii refuză să accepte moneda aceea, spuse mohorât Sertorius Macro. E un semn rău. Pentru cel de-al treilea împărat al Romei, aceste amintiri aproape incoruptibile, risipite de hazard, pe care le-a lăsat despre sine gravate în bronz, în argint și în aur își aveau originea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu-i răspunse, dar proclamă mohorât: — Chipul Romei se schimbă. Nu se mai vedeau, adăugă el, oamenii puternici din vremea Republicii, care vorbeau o latină concisă și se îmbrăcau după vechile cerințe. Toate rasele, limbile și modele se amestecau pe stradă, fără nici un control. — Pe lângă aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai, Augustus, răspunse Claudius, și continuă ca și cum ar fi recitat un poem: Nu există lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Spuneți-le oamenilor că au înțeles greșit; „băiatul“ a dus legiunile să culeagă scoici pe plajă. Dintr-odată se prefăcu serios: — Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se lăsa repede, dintr-un cer mohorât, deasupra acoperișurilor orașului cuprins de neliniște. Împăratului i se părea că toți ochii Romei erau ațintiți asupra ferestrelor și galeriilor îndrăgitei sale domus, devenită acum cu neputință de suportat, și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]