KorAP: Find »[drukola/base=mohorât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...55 >

1,363 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

ca un fulger Mikawa, Totomi, Owari și Mino, după care, să mă Îndrept către capitală. Dacă reușesc s-o fac, cred că voi sărbători Anul Nou În Kyoto. Sper să vă găsesc sănătos. — Dacă așa e dat să fie, răspunse, mohorât, Kaisen. Shingen Îl consulta pe Kaisen aproape În toate problemele, de la chestiunile militare până la cele guvernamentale, având În el o Încredere absolută. Expresia acestuia Îl puse pe jar. — Reverența Voastră pare să aibă unele rețineri față de planul meu. Kaisen ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-și atingea scopul. Rămase așezat, În tăcere. Era clar că simplele cuvinte n-aveau să-i servească drept strategie În fața acelui general bătrân și călit. — Ei bine, am să te conduc Înapoi, se oferi Mikawa. Hideyoshi privi În cealaltă direcție, mohorât, fără să spună nimic. Între timp, gazda sa Își pregătise un vas de ceai și pentru el Însuși. După ce-l bău cu multă demnitate, puse la o parte instrumentele ceaiului. Știu că sunt egoism, dar permite-mi să mai rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se risipise, dar oboseala-i părăsise trupul. Hideyoshi Își dădu seama că dormise o bună bucată de timp. În același timp, avea o oarecare senzație de veselie care-i Învăluia Întreaga ființă. Înainte de a adormi, În castel domnise o atmosferă mohorâtă și melancolică; acum, Însă, se schimbase, odată cu sunetele de tamburină, glasuri vesele și, În chip ciudat, o stare de căldură care părea să plutească dincotrova, pătrunzându-l. Nu-și putea alunga sentimentul că fusese vrăjit. Totuși, era, neîndoielnic, treaz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să urcați acum la mormântul Seniorului Hanbei de pe munte. Oyu avea puține pregătiri de făcut pentru călătorie. Porni spre mormântul fratelui ei, Împreună cu Kumataro și alți doi slujitori. Copacii Își pierduseră frunzele, iarba de ofilise, iar muntele avea o Înfățișare mohorâtă. Pământul se vedea alb la lumina lunii, ca și cum s-ar fi depus chiciura. Unul dintre cei șase vasali din suita lui Hideyoshi anunță sosirea lui Oyu. — Îți mulțumesc că ai venit, Oyu, Începu Hideyoshi, cu blândețe. Am fost atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un vasal, privind, din nou, Înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă Începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii În plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, În timp ce se Îndepărta de intrare, Împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
a Învăluit Întregul Azuchi În flăcări. Dar În Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi Își putea Închipui ce anume se Întâmpla În depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, Însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită În toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630

steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și argint și aur împătriți, cu-ntunecoasă temere

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
Vala. Și cei ce dorm care se odihneau de-a lor lucrare-a secerișului priviră-aceste viziuni. Acestfel cei ce dorm găseau o mîngîiere pe Așternuturile lui Beula. Cînd Lúvah și cu Vala fost-au închiși în lumea lor a chipurilor mohorîte, 560 Totul sub ceruri era negura: numai o luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
se unesc în arzătoare suferință 349, Amestecîndu-și beznă cea grozavă 350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351, toate culorile lui mohorît unduindu-se se-ngînă 5 Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui metale 352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă

by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și rezonanță afectivă: deces 129, tristețe, doliu sfârșit, singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum zicea un cronicar), adică în straie „cernite”, negre, într-un doliu perpetuu. Hainele mohorâte trebuiau procurate. Lucru nu foarte ușor de realizat, și fiindcă veșmintele - la cei vechi, mai cu

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum zicea un cronicar), adică în straie „cernite”, negre, într-un doliu perpetuu. Hainele mohorâte trebuiau procurate. Lucru nu foarte ușor de realizat, și fiindcă veșmintele - la cei vechi, mai cu seamă - aveau și o valoare ritual-simbolică, dar identificau în același timp și statutul social al purtătorilor 130, și pentru că medievalii (mai cu seamă în

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Corola-publishinghouse/Science/319_a_622

numește adiectiv. 2) ADJECTIVUL SE ACORDĂ ÎN GEN ȘI NUMĂR CU SUBSTANTIVUL DETERMINAT 3) ADJECTIVUL POATE AVEA URMĂTOARELE FUNCȚII SINTACTICE: a. Atribut: Apă limpede și rece a izvorului murmura în liniștea nopții. b. Nume predicativ: Iarnă, pădurea este tristă și mohorâtă. 4) ADJECTIVUL ESTE UNUL DIN PRINCIPALELE MIJLOACE DE PREZENTARE ARTISTICĂ A REALITĂȚII PRIN CUVINTE. El Înfrumusețează textul, redant prin cuvinte culori, sau nuanțe ale culorilor. calitatea și tonalitatea sunetelor, felul mișcărilor etc. 5) LOCUL ADJECTIVULUI a) poate fi așezat după

COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794

departe; prea devreme; dificil; dormi; a doua zi; existență; familie; feerică; forțe noi; fresh; grea; harnic; inimioare; inițiere; interesantă; iubire; îmbulzeală; un alt început; un nou început; înflorită; înnorată; întrebări; întuneric; lecții; lenevie; lenoasă; liniște; liniștită; lună; magnetul trezirii; mare; mohorît; moment al zilei; muncă; nasol; nașpa; nedormit; nervi; noi; nori; nouă zi; nu; oameni; obositoare; obositor; oftare; ora 8; oră; oribil; piele; plînsete de copii; poftă de a trăi; porumbei; proaspătă; puritate; e răcoare; răsare; a răsărit; rea; realitate; relaxare

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
moft (3); necăjire (3); neînțelegere (3); neliniște (3); neplăcere (3); plînset (3); rău (3); adîncă (2); amar (2); boală (2); copil (2); dură (2); emoții (2); eșec (2); gînd (2); indignare (2); izolare (2); liniște (2); de lungă durată (2); mohorît (2); necazuri (2); nevoi (2); nu (2); obidă (2); oboseală (2); om (2); pe (2); plecare (2); prieten (2); prieteni (2); prostie (2); sesiune (2); suflet (2); supărat (2); temporară (2); urît (2); veșnică (2); pe viață (2); actual; Adi

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
3); culoare (3); emoție (3); frunze uscate (3); moarte (3); natură (3); recoltă (3); roade (3); ruginiu (3); arămie (2); belșug (2); cad frunzele (2); fericire (2); fructe (2); frumos (2); frumusețe (2); frunze arămii (2); grea (2); întristare (2); mohorît (2); neplăcere (2); posomorît (2); răcoare (2); sumbră (2); sumbru (2); timpurie (2); vînt (2); ziua mea (2); afară; agonie; an școlar; cel mai frumos anotimp; apă; apus; apus devreme; arături; argintie; argintiu; avuție; bani; blîndă; boboci; bucurie; cad frunze

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
supărat (163); vesel (49); supărare (27); lacrimi (24); fericit (21); durere (20); bucuros (19); singur (15); melancolie (14); suferință (14); posomorît (13); lacrimă (12); om (10); plîns (10); melancolic (9); nefericit (9); abătut (8); amărît (8); depresie (8); îngîndurat (8); mohorît (8); ploaie (8); necaz (7); singurătate (7); copil (6); necăjit (6); plînge (6); tristețe (6); urît (6); dezamăgire (5); îndurerat (5); probleme (5); sărac (5); deprimat (4); eu (4); indispus (4); mîhnit (4); rău (4); sentiment (4); stare (4); suferind

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
curcubeu; demult; devreme; dificultate; dispoziție; drag; dulce; Dumnezeu; durată; efemeritate; elefant; etern; faină; fără; favorabilă; fericire; frumusețe; fuge; furtunoasă; generații; ger; grade Celsius; grețoasă; greu; hobby; imensitate; interes; iubire; cum te îmbraci; încîntat; îndepărtată; îngrijorare; înnourată; întunecată; întunecoasă; mare; meteorologie; mohorîtă; multă; natură; nea; necunoscut; negativă; nervi; nestatornic; nestatornică; ocupație; odihnă; ore; parcare; pas; perioadă; pierdută; planuri; plimbare; ploi; posomorîre; primăvara; prognoză; prognoză meteo; rapid; de război; război; sănătate; scurtă; senin; senzație; senzații; sîngeroasă; cu soare; somn; sorți; speranță; starea naturii

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485

că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt o mie și una de nopți ale românilor”... 2. Viața târgului de provincie, loc unde sufletul omenesc se ofilește Orașul acesta, asociat cu metaforă bacoviană “cimitir al tinereții”, este un spațiu mohorât, lipsit de vitalitate, în care se petrec drame cauzate de monotonia vieții de provincie. Personajele sunt slujbași mărunți, meșteșugari, boieri scăpătați, ce se mișcă lent într-o lume cenușie, strivitoare de viață, fără nicio devenire în afara morții. Oamenii acestui mediu

Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177

elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul întunecat”, „deznădăjduit”, „de întuneric”, „mâhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, în atmosfera-i mohorâtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare

[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285

registru „viu”, prin vegetalizare și cromatizare: „Și moartă e floarea albaștrilor «când?» / Și frunza verzurilor «poate!».” Evocând momente de intimitate, poeta nu le reconstituie, ci doar notează detalii revelatoare, integrate într-o anume atmosferă. O despărțire se produce într-o „mohorâtă dimineață” în care „mijesc luminile ca-n fum / Și parcă dincolo de drum / S-a isprăvit cu orice viață / Că nu mai poți zări, de ceață,/ O streașină, un pom, un fum.” Sub apăsarea unor stări interioare fluide, cuvintele se refuză

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442

altora din vremea sa și mai ales de mai târziu, gânditor, dar prezent, mergea firesc spre locul său de muncă, probabil la fel de firesc cum mersese în momentele „de bine" din viața sa, aflată atunci spre apus, dar și în cele mohorâte, destule înainte de ́90, dar, cu siguranță și după aceea. A fost ultima dată când l-am întâlnit „pe viu". L-am urmărit, adesea, la televizor. Avea un limbaj mai mult tehnic, curat, fără alunecări spre trivialitate sau bombastic. Avea

Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție by Anca Murgoci (2014) [Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442]