978 matches
-
ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care o răsucise povestind. Vorbea rar Anton, molcom și captivant, că uneori ți se tăia răsuflarea. În liniștea serii glasul lui se auzea ca un cântec duios... un greier de sub o tufă de liliac, începu concertul de seară... Se îngemăna ziua cu noaptea, reluă el povestirea, când, înainte de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tare mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre miazănoapte ca un povârniș prăpăstios.. Dealul acela se cheamă Movila Roșie... Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Poezie închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de decembrie... început de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la asta... - Da‟ mata... dom
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu blândețe și dulceață... D‟apăi, cum nu s-ar îmbuna omu‟, măi.?! Ia, hai, ia cu mini un păhărel, măi Lisandri... vinu‟ îmblânzăști năcazurile omului... După ce ciocniră câte un paharel profiriu, de busuioacă de Bohotin, bătrânul continuă cu vorbă molcomă... socotită... - Nu, bre Lisandri... nu.. zâlili omului să nu le afurisăști niș‟odată, dragu‟ moșului, omu‟ să cadi să nu cie didisubtu‟ copacului... cari‟i prost șî nu înțălegi! .. Omu‟ să cati în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din prima și fu nevoită să bage în marșarier pe drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină ceva din spate și să o lovească. Dar nu era cazul. Singurele zgomote pe care le auzea erau mugetele molcome ale cirezilor dintr-un câmp din apropiere și ciripitul neobosit al păsărilor din gardurile vii de pe marginea drumurilor. Poarta castelului era dotată cu interfon. Apăsă pe buton și se anunță. Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sticlă albastră un pahar de Bowle, băutura de vară preferată la Berlin, și apoi se așeză lângă mine pe canapeaua de forma și culoarea unui fruct necopt de ananas. Am ciocnit paharele și, când s-au Încălzit lămpile radioului, vocea molcomă a bărbatului care locuia la etaj s-a strecurat Încetișor În cameră. Întâi de toate, Goebbels Îi puse la zid pe jurnaliștii străini pentru observațiile lor critice, comentând dur la adresa modului părtinitor În care relatau despre viața În noua Germanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de primăvară. Drumul unduia anevoios spre marginea pădurii. Gândul bătrânului se îndrepta spre căsuța clădită din bârne de lemn, care-l aștepta, împreună cu boscorodelile babei. Iar tânărul...el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac și două nuci, amintindu-le să-i calce pragul și în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom Vasile, după ce femeia își revenise în simțiri, du-te acasă și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-l întreb dacă schimbă și marmura, tot Theo a ales-o, și vitraliile din ferestre, Dacă ai ceva să-mi mărturisești, fiul meu, îi aud glasul după câteva clipe venind în întâmpinarea nehotărârii mele, acel glas inconfundabil cu inflexiuni molcome pe care orice preot îl stăpânește mai mult sau mai puțin conștient atunci când invită păcătoșii la confesiune și cuvintele lui nu-mi trezesc în suflet decât neîndurătorul dor după părintele Ioan și lacrimi gata să cadă, mă așteaptă cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apă. Am ieșit din cameră, am găsit un automat cu apă și pahare pe hol, am umplut un pahar mare și m-am întors în camera de interogatoriu. Când i-am pus paharul cu apă în față, Lorna povestea tocmai molcom: — ...și încercam să fac rost de mâncare într-un bar din Gardena. Un mexican - Raoul sau Jorge sau ceva de genul ăsta - a intrat în vorbă cu mine. Credeam că sunt însărcinată și voiam cu disperare să fac rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băgase În urechi și Încerca să Împingă conținutul acestora afară. Ochii săi, de obicei de un albastru cristal rezonabil, semănau cu unii din Miresele lui Dracula. Când intră În camera de ședințe, se auzi un rând de aplauze mai degrabă molcom, Însoțit de o mulțime de semne cu ochiul din partea celor care participau. Le făcu un semn de salut cu mâna, apoi se strecură la locul său obișnuit. Inspectorul Insch sâsâi Înspre toți ca să facă liniște, apoi porni ședința. În ciuda naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știau asta sunt acum morți în Ta-ne-si, Pământul iubit căruia voi îi spuneți Aegyptus. — Nu-ți face griji, interveni Euthymius, tu trebuie doar să-mi spui greutatea statuii și dimensiunile. — Grăbiți-vă, porunci Împăratul - și adăugă, cu glas molcom: Vă rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furnicare și pe care iarna văzându-le, ar fi lăsat impresia că pământul a fost părăsit dintr-o dată de oameni, ca și cum n-ar fi fost vară niciodată. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i prepar? Ei, și tu acuma! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
albastru, mirosind a tutunuri fine și a colonii rare. În urma lor rămânea linia pustie, ducându-se spre un punct neștiut și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile groase, să se închege numai și numai de la sine. După care începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de nu se potrivea dă nici o culoare. Am mers pă cărarea a pavată dă toată căsii și-am intrat pă dân dos. La secretariat stătea Izedin, pă partea cu arhiva. — Eu stau aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chițcăit cealaltă. Vorbiți aiurea. Cum o să fie, când a venit doar ca să-mi ție de urât. Ea-i fräulein, Miss Bilham. Doamna de Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-a dus vremea. Io, În locu matale, aș da pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]