1,878 matches
-
umbrei sale, București, 1973; Norii de diamant, Cluj-Napoca, 1974; Speranță pentru Marele Vis, București, 1975; Comoara locotenentului Balica, București, 1975; O meserie de premiant, Cluj-Napoca, 1977; Când moare inamicul cel mai bun, București, 1977; Narațiuni detective într-un tempo clasic, monoton, București, 1978; La Goulue dansează cu Chocolat, Cluj-Napoca, 1979; Speranță pentru speranță, București, 1980; Strania poveste a „Marelui Joc”, Cluj-Napoca, 1982; Legenda cavalerilor absenți, Cluj-Napoca, 1984; Balada căpitanului Haag, București, 1984; Orhidee pentru Marifelis, Cluj-Napoca, 1986; Curbura dublă a infinitului
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
grinduri, mlaștini, cataracte, cascade, locuri potrivnice navigatului, bolovani dușmănoși în mijlocul râului, vârtejuri ce trebuie ocolite, strâmtori, bucăți de drum unde se putea pluti cu ajutorul pânzelor, altele unde era nevoie de vâsle, altele unde ambarcațiunea trebuia trasă la edec, serii covârșitor monotone, întrerupte în câteva locuri de mici „monografii” ale marilor bazine hidrografice (Descrierea minunatului râu Irtâș, Descrierea vestitului și marelui râu Obi chiar de la obârșie și până la sfârșit, la gurile sale de la mare, Descrierea Mării Baikal - necunoscută „nici de geografii vechi
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sa proprie. Capitalismul din faza acumulării primitive a capitalului este diferit de capitalismul matur, dezvoltat caracteristic momentului actual. Procese importante de schimbare au avut loc în interiorul său, fără a-i altera neapărat profilul general. Mișcarea muncitorească nu reprezintă o repetare monotonă a aceluiași joc structural, ci manifestă o puternică tendință cumulativă. Ea modifică într-un fel întregul sistem, lărgind drepturile de care se bucură clasa muncitoare în interiorul sistemului capitalist însuși. De asemenea, ea câștigă tradiție, în conștiință, în experiență. Din această
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sine ironic, detașat, ca și cum sinele - iată o vorbă pe care autorul nu o prețuiește - n-ar fi decât golul acoperit de carcasa de care era atât de interesat prietenul tatălui lui Vasilescu. Până când a vorbi pur și simplu - de preferință monoton, adormitor -, a descrie în exces lumea a devenit carcasa care maschează irealitatea universului. Nu numai un câine de aer plimbă mopete, el se plimbă într-o lume ce devine - pe măsura rostirii - de aer. Într-o lume în care cuvântul
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
imagini literare minunatele realizări ale poporului nostru. Și aveai impresia că disprețuind temele contemporaneității, autorul Îndemna pe cei 5 la sută „aleși” să se inspire fie din noțiuni abstracte, fără patrie, fie să evadeze din trecutul «neprielnic» al unei necesități «monotone». Critica ascuțită făcută de partid, atât articolului menționat, cât și activității multora dintre cei care muncim În câmpul literar, ne-a Înarmat În vederea muncii de mai departe, a netezit terenul pentru dezvoltarea unei atitudini cu adevărat principiale, pătrunse de spirit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de autori răspundeau la concursul anunțat de Ministerul Artelor. Printre lucrările de proză, poezie și teatru prezentate, se aflau manuscrisele a peste 400 de nuvele. (Ă). Dacă Ovid Crohmălniceanu ar fi avut dreptate, temele nuvelelor ar trebui să fie uniforme, monotone, palide, repetând lucruri prea bine cunoscute. Dar realitatea a infirmat poziția cosmopolită a articolului Pentru calitate În nuvelistica noastră. Căci ceea ce este mai semnificativ În concursul Ministerului, ceea ce constituie trăsătura esențială a lucrărilor prezentate, este tocmai varietate subiectelor alese. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o anumită măsură munca deținutului. Nu avem informații despre cercetări semnificative pe tema muncii în penitenciare, dar, în același timp, se pot avansa câteva ipoteze în legătură cu avantajele posibilității de a presta o muncă: deținutul are posibilitatea să scape de ritmul monoton al vieții de detenție, de senzația de „irosire” a timpului; sumele obținute pot fi utilizate pentru satisfacerea altor necesități decât cele minime (care cad în sarcina administrației), aspect foarte important în cazul deținuților care provin din familii cu posibilități materiale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un surâs subit, sau vorbește de unul singur, sau merge mai repede atunci când își imaginează o peripeție esențială a visului său. Atât Freud (1895/1965), cât și Janet (1898/1990) au precizat condițiile materiale care favorizează reveria: cusutul, tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1892 și 1896, orașele București, Pitești, Craiova și, în sfârșit, Târgoviște. Aici, neputând suporta duritatea vieții de judecător, intră în baroul local, ca avocat (1897). Va profesa în orașul natal mai bine de un deceniu. Viața nu-i este, totuși, monotonă. Între 1 ianuarie 1895 și 31 decembrie 1899, este membru în comitetul de direcție al „Convorbirilor literare”, continuând să facă parte încă un an din comitetul de redacție, după care demisionează (1901). În revista Junimii publică rar, ultima povestire apărându
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
efemeritatea, absurdul, fiind interpretul unui cântec de demult, desuet și sentimental. Înseși ritmurile, caracterul reiterativ al vieții („Ca niște minutare pe un cadran / Ne învârtim pe-același loc închis / Ne deșteptăm și iar cădem în vis”) fac versul „banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
măști, 1980); povestirea istorică (Porunca cea mare, 1970); romanul-snoavă (Păcală și Tândală, 1973); romanul biografic - avându-l ca erou pe Ion Creangă (Duhul pământului, 1976). Atunci când încearcă să abandoneze rigorile unui anume gen, autorul manifestă o înclinație deosebită către aspectele monotone, terne ale vieții, o predilecție pentru existența banală, uneori chiar mizeră a orașelor de provincie (Secvențe dintr-o margine de lume, 1966, Vina noastră cea de toate zilele, 1973, Ulise trece pe strada mare, 1974). Excepție fac romanele Sfinții se
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
șterse, iar uneori chiar lucrări făcute de mântuială, care denaturează realitatea» (...). Textul citat din raportul lui G.M. Malenkov ne va întări în lupta pe care o dăm împotriva unor asemenea opere în care viața e zugrăvită în «culori șterse și monotone». Viața e mai bogată, mai plină de situații interesante, neprevăzute, originale, decât multe din operele noastre. Trebuie să luptăm cu curaj împotriva acelor critici (mai ales dintre criticii anonimi din redacții) care se sperie de viață și o vor oglindită
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dramatism. Vorbind despre aceasta, nu se poate să nu constatăm că în publicațiile noastre, începând cu Viața românească și terminând cu Cultura poporului și Albina, a apărut în cursul anului trecut un procent însemnat de poezii searbăde, sărace în idei, monotone (...). Trebuie spus că uneori scriitorii noștri nu dau atenția cuvenită acestei probleme de bază a artei realiste. Cititorul cărții Oțel și pâine de Ion Călugăru a putut observa desigur că autorul izbutește să individualizeze unele personaje negative. În schimb, în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
precum și insuficientei însușiri de către scriitori a învățăturii marxism-leninismului (...)”. Să reținem un termen care va face oarecare carieră, tinzând să devină o categorie estetică sui-generis: „cenușiul”; căci după acest semnal va începe o adevărată campanie de scotocire după aspecte cenușii, fade, monotone, șterse și altele ejusdem farinae, în operele literare. În ultima parte, se dau două liste cu exemple negative ale celor care încă nu sunt „înarmați” cu știința marxism-leninistă: Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Aurel Baranga, N. Jianu și ale acelora care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măiastră, spre trecut N-a zburat nicicând și n-o să zboare. Cântăreț cu vată în urechi, Trece coasa-n ierburi - cine bate? Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate. Dar să încheiem imaginea, fatalmente incompletă, a literaturii „cenușii, monotone”, cu una dintre cele mai cuprinzătoare radiografii pe tema dată, întreprinsă de Eugen Campus 38, sugerând cititorului lectura în note39 și a altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se mai scriu încă și astăzi lucrări cenușii, monotone, care năpădesc
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
literaturii „cenușii, monotone”, cu una dintre cele mai cuprinzătoare radiografii pe tema dată, întreprinsă de Eugen Campus 38, sugerând cititorului lectura în note39 și a altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se mai scriu încă și astăzi lucrări cenușii, monotone, care năpădesc redacțiile revistelor și editurilor, lucrări pe care redacțiile le resping în marea lor majoritate, dar dintre care unele izbutesc totuși să se strecoare prin filtrul insuficient al unei critici neprincipiale și ajung astfel să vadă lumina tiparului. Semnificativ
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din poeziile lui Baconsky cuprind următoarea formulă compusă în mod inevitabil din câteva elemente, peisajul cu «atmosferă», poetul la fereastră privind lumea filosofând - la persoana întâia - despre scurgerea timpului etc. (...). Care sunt cauzele care duc la acea oglindire palidă, cenușie, monotonă care ia pe alocuri forma crasă a șablonului? (...) Din formulările unor poeți, prozatori sau critici la Plenara din martie a Uniunii Scriitorilor și în alte împrejurări, rezultă că ei concep procesul de creație ca având două faze succesive distincte. Una
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
reintră pe „lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
indiferența criticii, de nivelul scăzut al cerințelor din unele redacții, pentru a strecura lucrări fără nici o valoare artistică: aceste lucrări fiind neartistice, prezintă o serioasă primejdie, ele dau o imagine falsă, denaturată a vieții noastre, zugrăvesc viața în culori șterse, monotone. Iată, de pildă poezia Gicăi Iuteș Să rămână-n urmă anul (Cultura poporului) care minimalizează și tratează la un nivel artistic scăzut o temă atât de interesantă și bogată - tema luptei omului cu timpul. După un zglobiu «Hei», menit să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mele: — Trebuie să facem ceva, nu vreau să mor! Nu acum... Nu știam dacă mă auzise consilierul. Dar mi s-a părut că tocmai din fundul acelui abis a răsunat glasul lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și isteria vântului, ca dâra egală și dreaptă a unei torpile pe o mare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dea peste bande înarmate, a căror culoare varia în funcție de jafuri... Iar pădurea, primăvara, cu frunzele ei abia ivite, proteja insuficient. Călărea deja de o săptămână, urcând mai întâi de-a lungul Donului, apoi cotind-o spre răsărit. Stepa, până atunci monotonă și plană, era acum întreruptă de păduri și vâlcele. Satele se făceau mai numeroase. În primele zile, mergea orientându-se după cursul fluviului, apoi după soare. Pretutindeni era același pământ rusesc nesfârșit. Dar, cu cât satul lui era mai aproape
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
preconcepute. Adeseori, stilul personal se creează chiar prin încălcarea unor reguli. Să luăm ca exemplu una dintre ele. Spuneam că este contraindicat să intercalăm în descriere elemente bogate de comentariu (gânduri, amintiri sau valorizări), câtă vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
muncească. Aveam deja un alt subiect de reportaj, bazat pe amintirile și poveștile bătrânilor din sat. Concepeți textul în secvențe (blocuri informative). Pe bună dreptate, David Randall (1998, pp. 180-182) insistă asupra acestui procedeu, fără de care orice text ar fi monoton și lipsit de flexibilitate. Orice articol de mari dimensiuni se construiește, de fapt, din câteva mari respirații (secvențe) fie ele descriptive, narative sau argumentative. În succesiunea lor, aceste secvențe impun textului o anume sonoritate. E ca o piesa muzicală vag
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]