1,466 matches
-
patru dimineața. Apoi răsărea soarele și era timpul s-o ia de la capăt. De ce se Înrolase În Marină? Ca să se răzbune, ca să evadeze. Voia s-o Învețe minte pe Tessie și voia s-o uite. Nu reușise nici una, nici alta. Monotonia vieții militare, repetarea la nesfârșit a sarcinilor, statul la coadă ca să mănânce, ca să folosească toaleta, ca să se bărbierească, nu reușeau câtuși de puțin să-i distragă atenția. Statul la coadă toată ziua Îi aducea lui Milton În minte exact acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căutam? Nu trebuie să mă scufund! Nu trebuie să fiu înghițit! Cu nici un preț! Supraviețuire indiferent de situație! Alternativa era prea îngrozitoare pentru a o lua în considerare. Fiecare ocean trebuie să aibă una! Altfel ce-ar fi? O monstruoasă monotonie. Și cine altcineva să nu fie monoton decât Timpul? Deci trebuie să aibă! Încotro? Înainte, împotriva curentului e viitorul. Înapoi e trecutul. Deci, trebuie să merg în lateral. Dar care e lateralul într-un spațiu în care nu există sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic monotonia vărsării de sânge, mârâie Rufus. Aprobă sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce este de-a dreptul ridicol, pentru că știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice, numai să rup cu monotonia acestei slujbe, și cu durerea că Ben nu mă vrea. Desigur că vreau o ceașcă de ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul lucru pe care mi-l spune Geraldine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
albastru ca..................... alb ca........................... fierbinte ca.................. 4 Introduceți într-o compunere cu sfârșit dat expresiile obținute la exercițiul anterior. Alegeți un titlu potrivit. „Bărăganul însuși îți procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate, tot cerul cu soarele îl procură. Răsăritul și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tău, când erai dezinteresat, sau să iubești îndată pe altul, când te-ai despărțit de celălalt, plângând de disperare. În fiecare clipă, alte gusturi și alte perspective. A cazut noaptea. Și pianul care nu mai termină și mă înnebunește cu monotonia lui! În restaurant, la masa mea, un orb. A trecut câtăva vreme până să-l descopăr. Ținea capul plecat și fruntea încrețită, ca un om cu gândurile aiurea. Găsise poziția aceea pentru că era o expresie a tragediei lui sufletești sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reprezentarea prin trăire artistică a ideii de iubire". Chiar din parcurgerea acestor mențiuni critice, vom fi conduși spre variate interpretări. Vom reține doar pe acelea, fiind mai spectaculos diferite, despre natura personajului și a romanului. O oarecare cumințenie, dar nu monotonie, ne întîmpină în critica tradițională. Personajul este un intelectual rafinat, cu o natură sentimentală, romantică (deci vetustă), din familia oamenilor "de prisos" (Al. Piru), tipul "adolescentului perpetuu" (Paul Zarifopol) etc. Studiile lui Nicolae Manolescu și Radu G. Țeposu au șocat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
loc acolo, sunt atâtea păduri, atâtea stepe, atâtea râuri... - Fleacuri, zise Extraterestrul. Cunosc fiecare fir de praf, fiecare fir de iarbă, fiecare picătură de apă... De aceea pot să spun că am și plecat de acolo și am venit aici. Monotonia m-a dat gata. Și totuși, cum să-ți spun, Rusia aceasta a voastră e o țară tare ciudată, ciudată de tot! O cunosc de când hăul. O cunosc Înainte de a fi existat. Era ciudată și atunci, dar acum e parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție. Am vrut doar să sparg monotonia ce se instaurase Între noi. - Toți vorbesc așa, Îi răspunse Mașa. Vor să spargă ba una, ba alta. Ba nu știu care zid, ba nu știu care monotonie. Le dai un deget și pe urmă nu reușești să mai scapi de ei. Vin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție. Am vrut doar să sparg monotonia ce se instaurase Între noi. - Toți vorbesc așa, Îi răspunse Mașa. Vor să spargă ba una, ba alta. Ba nu știu care zid, ba nu știu care monotonie. Le dai un deget și pe urmă nu reușești să mai scapi de ei. Vin după tine și În altă galaxie și, dacă nu-i bagi În seamă, Îți sparg geamurile... - Îmi cer iertare, făcu Extraterestrul, cred că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Erjikăi Prin Moldova Sfântul Neculai nu se prea sărbătorea; era Moș Gerilă și atât, acolo însă, puteam împrumuta toate obiceiurile celor din țară transformându le într-o datină autohtonă. Era o seară specială pentru unii, cinasem și nu voiam ca monotonia să-și facă loc printre noi. Epuizasem cam toate bancurile, nimeni nu mai avea chef de povestit, așa că cineva a venit cu o idee: Hai să mergem la fete, să le ducem cadouri! Am uitat să vă spun că stăteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe un act de încredere și pentru prima oară în viață, versul mi s-a părut calea cea mai sublimă de a păși peste gânduri. Scria pe înțelesul meu și sufletul reușea să mi se înalțe mult mai ușor peste monotonia zilelor gri din internat, când o citeam. O admiram și-o respectam pentru ceea ce este. Nu puteam să fac mai multe pentru ea. Nu se întâmpla ca în vise, unde eu eram zmeu și ea se lăsa sedusă de farmecul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
creez în jur o sferă imaginară unde să fiu doar eu și gândurile mele care-mi zburau haotic lasând în urmă o mulțime de întrebări care-mi chinuiau sufletul. Voiam să ajung la acel punct în care liniștea își cântă monotonia ca o mașină cu motorul la relanti pentru a găsi putere să merg înainte și să pot zâmbi fără să se observe că mă prefac. Nu prea reușeam. Singurătatea printre atâția oameni era greu de suportat și mă foiam când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar două note, iar acea așteptare părea că oprește secunda
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani la care tot apelam ca să mai spargem monotonia, după programul de înviorare alături de Marius, după plimbările prin curtea școlii alături de Sini, după momentele de râs alături de Nicoleta care se întorcea în fiecare zi de luni de acasă cu câte un banc nou și mai ales aveam să sufăr
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
naștem și potrivit căreia plictisitoarea câmpie pe care o străbăteam născuse, în mica așezare, oameni liniștiți, toți la fel, aproape triști sau melancolici, nu-și mai vădea spre partea așezării de est valabilitatea, căci orașul - capitală a județului -, aflat în monotonia aceleiași câmpii, era, dimpotrivă, locuit de o populație pe cât de eteroclită, pe atât de gălăgioasă, aproape 120.000 de locuitori (foarte mulți la vremea aceea), cu destine la întâmplare, aruncate în aer, jucate la zar, țipate pe străzi odată cu jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în ce ne privește, a venit” - „Totuși...ai hotărât să te căsătorești; explică-mi ce-a fost între voi?” - „O simplă vecinătate, răspunse. Ce puteam aștepta altceva în așezarea aceasta comunală în care singurele sărbători, ca prilejuri de ieșiri din monotoniile zilnice, sunt numai horele de duminică ori de Paște sau sărbătorile naționale când se scoate drapelul la primărie și la școală, pe vremea ta și la judecătorie, și oamenii se plimbă gătiți pe ulița principală. Am terminat liceul: voi intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne uitați. - Cum puteți vorbi așa? - Pentru că așa e viața, domnule judecător. Avea o tristețe în glas a cărei sorginte venea de foarte departe. Totul se afla însă nu în trecut ci în viitorul pe care-l vedea prins de monotonia de neschimbat a vieții de la țară, gândea că aveau să rămână aici în comuna asta tot restul vieții și el și Ana; fața lui era a unui om și vesel și trist totodată. Aș fi vrut să-l întreb: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-vă aminte de moda veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, când lungi, când scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfârșită plictiseală, însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela își trase mâna de sub omoplații mei, și, sprijinită în cotul drept, își ridică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne, toți și toate făcând roată în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o să merg cu condiția să nu mă ceară nici măcar o dată în căsătorie. Ne-am înțeles, a zis. M-am dus în Irlanda de Crăciun și, când m-am întors, am mers cu Aidan șase zile în Mexic. După frigul și monotonia specifice iernii newyorkeze, nisipurile albe și cerul albastru erau atât de strălucitoare că te dureau ochii privindu-le. Dar partea cea mai frumoasă a fost să am parte de Aidan douăzeci și patru de ore pe zi. Asta a însemnat sex, sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite pe solul strălucitor, ucigașul era de acum departe. Era dreapta pedeapsă pentru crimele Granadei, zicea maică-mea, cu acea monotonie a frazelor definitive. Dumnezeu voia să-Și arate puterea fără seamăn și să pedepsească aroganța cârmuitorilor, corupția, nedreptatea și depravarea lor. El ținea să ne prevină asupra a ceea ce avea să se abată peste noi dacă am fi stăruit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]