883 matches
-
binomul complementar format din strategul Gneisenau și bătrânul războinic Blücher. Tactician fără egal, „Ducele de Fier” știa că va înfrunta o armată superioară și deci alege un câmp de bătălie pe care îl studiase atent cu un an înainte: platoul Mont Saint-Jean, la sud-est de localitatea Waterloo și de pădurea Soignes, în care intenționa să își retragă trupele în caz că francezii i-ar fi străpuns linia. Terenul oferea numeroase adâncituri unde rezervele se puteau masa, fără a fi expuse artileriei inamice. Anticipând
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului decât o mică parte din dispunerea sa strategică și pentru a minimiza efectele bombardamentului inamic. Cu toate că armata lui Wellington era împărțită administrativ în două corpuri (Hill pe dreapta și Prințul de Orania în centru
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
tip de teren. Soult își exprimă rezervele cu privire la oportunitatea purtării bătăliei, declarând că "infanteria engleză în cadrul unui duel este diavolul", iar Reille opinează că aceasta ar fi „inexpugnabilă”, atacată frontal, pe un teren de bătălie deluros de tipul celui de la Mont Saint-Jean. Cu toate acestea, Împăratul știe că, în război, moralul este esențial și nu acceptă remarcile defetiste, admonestându-l pe Soult: „Pentru că Wellington v-a bătut, îl considerați un general mare. Dar eu acum vă spun că Wellington e un
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
trebuit să ceară amânarea atacului dar un atac matinal, insuficient susținut de artilerie și cavalerie ar fi fost greu de conceput. Neavând prea multe informații despre intențiile lui Wellington și despre dispozitivul anglo-aliat, în mare parte disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice posibilitate. Astfel: Împăratul francez avea la dispoziție o forță ușor superioară numeric și calitativ, mai ales în ceea ce privește artileria (268 de piese), dar acest avantaj era diminuat, din cauza faptului că
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
încredințată generalului Desales, comandantul artileriei Corpului I. În stilul caracteristic al strategiei napoleoniene, scopul bateriei era acela de a bombarda puternic sectorul care urma să fie atacat, adică pozițiile centrale prezumate ale anglo-aliaților, disimulați, în mare parte în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean. Dacă majoritatea trupelor anglo-aliate nu erau vizibile pentru francezi, în schimb, de cealaltă parte, o bună parte din trupele anglo-aliate remarcaseră în depărtare, cu îngrijorare crescândă, concentrarea pieselor de artilerie. Marea baterie franceză, odată instalată, acoperea un front de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
sută!”. Chiar dacă nu a primit în timp util depeșele imperiale, totuși Grouchy a fost prevenit de mai multe ori de subalternii săi de necesitatea reluării comunicațiilor și mai cu seamă despre necesitatea de a merge pe câmpul de bătălie de la Mont Saint-Jean. Mareșalul a rămas totuși imperturbabil, hotărât să continue urmărirea pe traseul său inițial. Curând prusacii sunt în număr suficient de mare pentru a lansa primul atac asupra Placenoît, poziția-cheie pentru a controla drumul, principala rută de retragere a francezilor
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
admirate figurile de ceară ale personajelor principale care au luat parte la bătălie, împreună cu o serie de artefacte. În plus, câmpul de bătălie este unul extrem de bogat în materie de monumente și case istorice de epocă (La Haye Sainte, Hougoumont, Mont Saint-Jean, Papelotte), ca și muzee (Panorama, ferma Gros-Caillou). Pe 18 iunie al fiecărui an care se termină în 0 sau 5, au loc manifestări importante și reconstituiri.
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
său i-a succedat ca Duce de Orléans iar Ludovic-Filip a devenit Duce de Chartres. În 1788 când se profila Revoluția franceză, tânărul Ludovic-Filip și-a arătat simpatiile liberale când a ajutat la spargerea ușii unei celule de închisoare în Mont Saint-Michel, în timpul unei vizite acolo cu Contesa de Genlis. Din octombrie 1788 până în octombrie 1789, palatul regal a fost loc de întâlnire pentru revoluționari. Ludovic-Filip a crescut într-o perioadă care a schimbat Europa în ansambul său. Urmând puternicul suport
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
reținut, hotărându-se regruparea în jurul localității Wavre și apoi joncțiunea cu Wellington. Cât despre britanici și aliații lor, situația era clară și expusă pe scurt într-o scrisoare a lui Wellington către Blücher: ducele avea să se poziționeze pe platoul Mont Saint-Jean, la sud de Bruxelles și va încerca să îl rețină aici pe Napoleon. Generalul englez avertizează totuși că, dacă nu va primi întăriri consistente, se va vedea nevoit să se retragă dar Blücher îl asigură: „Nu voi veni numai
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
nu va primi întăriri consistente, se va vedea nevoit să se retragă dar Blücher îl asigură: „Nu voi veni numai cu două Corpuri, ci cu întreaga mea armată". Conform lui Roberts, întregul plan al lui Wellington de a rezista la Mont St. Jean se baza pe presupunerea că prusacii se vor putea ține de cuvânt, astfel că, orice speculație despre ce s-ar fi întâmplat dacă Blücher nu ar fi promis să vină cu întăriri este absolut inutilă, deoarece cele două
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
ziua de 18 iunie 1815, la două zile după Ligny și Quatre Bras, s-a dat bătălia de la Waterloo, în cadrul căreia forțele franceze conduse de Napoleon au atacat forțele anglo-aliate ale lui Wellington. Ocupând excelenta poziție defensivă oferită de platoul Mont Saint-Jean, Wellington își dispune grosul trupelor pe dreapta sa, pentru a evita ca poziția sa să fie întoarsă prin dreapta, tăindu-i liniile de comunicație cu porturile de la Marea Mânecii. Centrul lui Wellington era de asemenea puternic, trupele fiind masate
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
stânga sa era compusă din trupe de slabă calitate și mai puțin numeroase, deoarece Ducele se aștepta ca pe aici să sosească prusacii. De partea cealaltă, Napoleon nu avea decât o idee vagă despre dispozitivul anglo-aliat, disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, astfel că Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice eventualitate. Napoleon nu prevedea eventualitatea ca prusacii să poată veni în ajutorul Ducelui, crezând că Grouchy se va putea interpune pentru a-i întârzia. Deoarece pe data
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
protejeze retragerea, dar armata franceză, cuprinsă de panică, se dispersează în dezordine, împinsă înapoi de prusaci. Napoleon este înfrânt decisiv și este nevoit să se întoarcă la Paris, unde abdică pe 22 iunie. În timp ce Napoleon era învins decisiv pe platoul Mont Saint-Jean, mareșalul de Grouchy reușise să localizeze un Corp de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
de armată prusac, pe care l-a crezut a fi întreaga armată prusacă de 75 000 de oameni. Un episod celebru, confirmat de cei care au luat parte, se petrece în jurul orei 12, când bubuitul tunurilor "Marii Baterii", aflate la Mont Saint-Jean, la 25 de kilometri distanță (15 mile), este auzit de soldații și ofițerii armatei comandate de Grouchy, aflați la Walhein. Pe rând, generalii Exelmans și Gérard îi cer comandantului lor să înceteze urmărirea prusacilor, despre poziția cărora nu au
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
epoca. Se interesează de grafica de carte, ilustrând primul volum de poezii al lui Guillaume Apollinaire, "L'Enchenteur pourrissant" (1909), și o colecție de poeme ale lui Max Jacob în 1912. În 1916, ilustrază prima carte a lui André Breton, "Mont de Piété". Începe să se ocupe și de sculptură, de ceramică. După primul război mondial, lucrează decoruri și costume pentru spectacolul "La Boutique Fantastique" (1919) al lui Serge Diaghilev cu celebrele ""Ballets russes"". Reputația sa crește o dată cu primirea premiului "Carnegie
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
cronica lui Guilleumme de Poitiers a cărei veridicitate este pusă sub semnul întrebării. Harold l-a însoțit în perioada următoare pe William în campania împotriva dușmanului acestuia, Conan al II-lea, Duce al Bretaniei. Pe când treceau pe lângă abația fortificată de la Mont St Michel, Harold i-a salvat pe doi dintre însoțitorii lui William, Baronul Ian De La Goldfinch și Fratele Paul Le Keen din nisipuri mișcătoare. L-au urmărit pe Conan de la Dol de Bretagne, la Rennes, și în cele din urmă
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
de vie, dar și un parc dendrologic, precum și mai multe clădiri, printre care școala din comună, Primăria, dispensarul și postul de poliție. De asemenea, avea în proprietate două mașini, un Ford și un Buick, șase trăsuri, dintre care două cu monturi de argint, după cum se arată în inventarul amintit, biserica satului și parcul din jur. Mai dispune de un conac, trei mori, din Cioplești, Văleni și Moreni, dependințele și instalații aferente activităților agricole, grajduri, cotețe, un atelier de reparații, o instalație
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Împreună cu Cochi (născută Miculescu) - cadru didactic la Facultatea de Fizică - căsătoriți din 1955 a avut un băiat și două fete. Băiatul "Alexandru Brăduț Șerban", cunoscut între prieteni și sub numele de "Cuxi", este primul român care a cucerit vârful Matterhorn (Mont Cervin, Monte Cervino) din Alpii Apenini. În 1983, în vârstă de 23 de ani, aflat la schi în zona refugiului Gențiana, de lângă cabana Pietrele din Munții Retezat, avea să fie surprins de o avalanșă și să își găsească sfârșitul în
Alexandru Șerban () [Corola-website/Science/305543_a_306872]
-
mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăția patrimoniului și climatul temperat precum și facilităților de acces și a infrastructurii turistice și de transport foarte bine dezvoltate. Parisul și împrejurimile sunt destinația cea mai importante urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur și stațiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinații. În anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB și a angajat aproximativ 700.000 persoane în activități direct legate de acesta
Economia Franței () [Corola-website/Science/306291_a_307620]
-
Sardiniei, granița a fost fixată în cel mai înalt punct al masivului, dar deseori hărțile franceze, datorită convenției din 1861 și a analizelor topografice ale cumpenei apelor, nu sunt de acord cu această soluție. Cele mai importante orașe din vecinătatea Mont Blanc-ului sunt: Chamonix (Haute-Savoie, Franța) - locul desfășurării primelor Jocuri Olimpice de Iarnă, în 1924 - și Courmayeur (Valle d'Aosta, Italia) Început în 1957 și terminat în 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de leagă cele două orașe și
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
acord cu această soluție. Cele mai importante orașe din vecinătatea Mont Blanc-ului sunt: Chamonix (Haute-Savoie, Franța) - locul desfășurării primelor Jocuri Olimpice de Iarnă, în 1924 - și Courmayeur (Valle d'Aosta, Italia) Început în 1957 și terminat în 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de leagă cele două orașe și constituie una din cele mai importante rute de transport transalpin. În Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
Iarnă, în 1924 - și Courmayeur (Valle d'Aosta, Italia) Început în 1957 și terminat în 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de leagă cele două orașe și constituie una din cele mai importante rute de transport transalpin. În Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 August 1786, de către Jacques Balmat și Michel Paccard; prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în 1808
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
în 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de leagă cele două orașe și constituie una din cele mai importante rute de transport transalpin. În Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 August 1786, de către Jacques Balmat și Michel Paccard; prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în 1808. Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc, realizată de Jacques Balmat și Michel Paccard
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
schiul și turismul montan. Prima escaladare a vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 August 1786, de către Jacques Balmat și Michel Paccard; prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în 1808. Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc, realizată de Jacques Balmat și Michel Paccard, ce a avut loc în 8 august 1786, a fost inițiată de Horace-Bénédict de Saussure și marchează debutul alpinismului contemporan. Prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în anul
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
pe durata sezonului de vară, de aproximativ 200 alpiniști amatori și poate fi considerat o ascensiune destul de ușoară pentru cineva bine antrenat și obișnuit cu altitudinea. Această impresie se datorează și faptului că, față de Aiguille du Midi (unde ajunge telecabina), Mont Blanc este doar cu 1000 m mai înalt. Oricum, în fiecare an, Mont Blanc face multe victime și în perioadele cele mai aglomerate (în general în August), serviciile de salvare locale trimit în medie 12 misiuni în ajutorul turiștilor rătăciți
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]