49,590 matches
-
Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun acum o lectură independentă de
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun acum o lectură independentă de investiția subiectivă a scriitorului, ca o narațiune citită în sine, prin valențele ei morale, relevabile în regimul estetic al ficțiunii. Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus fața de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
a împins pe buza prăpastiei. Calvarul este deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o societate bolnavă, devastată de coșmarul războiului. Remus Lunceanu e predestinat să fie victima unei lumi nedrepte. O recunoaște el
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
nemotivată. Desigur, sunt de acord că aș putea fi acuzat de prea multă imaginație critică atunci când inventez pentru literatura română din anii primului război mondial și, în mod special pentru Rebreanu din Calvarul, un existențialism avant la lettre. Dar eșecul moral și existențial al lui Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a ,eradicării falsului la nivelul substanței operei, cu implicații asupra profunzimii atitudinii". Altminteri zis, e ,momentul în care literatura noastră - ori mai bine spus: climatul nostru literar - are nevoie de modele morale, de modele ale demnității actului de a scrie". Unul din atari modele - am preciza că e principalul (în orice caz invocarea ,impactului creat de dispariția lui Marin Preda" nu ni se pare aci tocmai fericită) - îl reprezintă, indenegabil, E. Lovinescu
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că ,analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat ,alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
suspansului: deși mult mai rapid și mai spectaculos în desfășurarea evenimentelor, lungmetrajul e incapabil să ajungă la o rezoluție. Ambiția filmului e de a oblitera distincția dintre bine și rău: în războiul rece, nici rușii, nici americanii, nu dețin integritatea morală, iar personajele sunt la fel de ambigue. Evenimentele, tocmai din cauza narațiunii frenetice, nu sunt suficient motivate: vezi acțiuni planificate în detaliu, care apoi eșuează spectaculos. Apar contradicții la nivelul scenariului: Cross îl învață pe Scorpio să nu aibă încredere în C.I.A., care
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
a fost simplificat pentru a face loc acțiunii, care e atât de multă, încât e greu să te prinzi de identitatea tuturor personajelor, mult mai clar delimitată în filmul original. Ambițiile primelor două filme, ca intertextualitatea genurilor sau refuzul simplificării morale în alb-negru, dispar fără urmă; acum întreaga miză e suspansul... Prost gerat, dar ușor de digerat pentru spectator. Adeseori critica de film e acuzată de paseism: cartea ce precedă filmul e mai bună decât adaptarea cinematografică, originalul mai bun decât
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
de primă clasă, cu umor acid, tăios, usturător, cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie într-o realitate artistică și morală infinit mai profundă. III Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile nordice, expresioniste și nocturne, ale Școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
uman foarte larg, și nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest fenomen va fi studiat istoriografic și critic în toată extensia și profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic, turistic și moral spațiului nostru cultural așa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar și resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect, mai nuanțat și, evident, mult mai convingător.
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
potențial de... europenitate deloc neglijabil. Cred, de asemenea, că o lume în fruntea căreia se află oameni pragmatici e mai sigură decât una condusă de diverși idealiști, mai mult sau mai puțin de celuloză. Nu trăim în vremuri de perfecțiune morală. Dorința de revanșă a radicalilor din lumea arabă a atins cote inimaginabile. Nu dă bine în mediile academice ologite de corectitudinea politică să evoci "conflictul civilizațiilor" sau opoziția ireductictibilă dintre creștinism și musulmanism. Dar imaginile sosite zilnic din zonele acoperite
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
cam opt personaje fiecare, complet diferite, pe parcursul montării. Îmbrăcați în mantii lungi, cu glugi generoase, cei șapte sînt protagoniștii călătoriilor prin diversitate, prin ceea ce ne aseamănă sau ne deosebește, prin aventură, pericol, versatilitate, onoare, minciună, iubire, înșelăciune, credință, păcat, dreptate, morală. Pentru mine a fost o reală bucurie reîntîlnirea cu acești actori, acum proaspeți, disponibili, dispuși să se descotorosească de praf, inerții, șabloane. Este adevărat că, poate, cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
romanului", cum numea ironic Cioran cultura europeaneă a Timpurilor Moderne. Or, acestei societăți și culturii ei, romanului în special, vrea să-i rămână credincios Kundera. Pentru el, a fi romancier înseamnă să te subordonezi exclusiv regulilor genului, suprimând orice judecată morală sau ideologică în favoarea îndoielii și a relativității specifice "artei romanului". L-am cunoscut pe Milan Kundera în decembrie 1969, la Praga, la Uniunea Scriitorilor al cărui membru mai era încă în acel moment. Procesul destructiv al vechilor structuri, cele ale
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
de vedere moral superioară alteia. Începând să lucreze pentru a fi util patriei sale, Bolkonski vrea oare să-și răscumpere greșala mizantropiei sale anterioare? Nu. Fără autocritică. în fiecare fază a drumului, el și-a concentrat toate forțele intelectuale și morale pentru a-și alege atitudinea și el știe acest lucru. Cum ar putea, așadar, să-și reproșeze de a nu fi fost ceea ce n-ar fi putut să fie? Și așa cum nu se pot judeca diferitele faze ale vieții din
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
alege atitudinea și el știe acest lucru. Cum ar putea, așadar, să-și reproșeze de a nu fi fost ceea ce n-ar fi putut să fie? Și așa cum nu se pot judeca diferitele faze ale vieții din punct de vedere moral, la fel nu pot fi judecate din punctul de vedere al autenticității. Imposibil să decizi care Bolkonski era mai fidel lui însuși: cel care s-a depărtat de viața publică sau cel care i s-a dăruit? Dacă diversele etape
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
să stabilești numitorul lor comun? Care este esența comună care ne permite să-l vedem pe Bezuhov ateul și pe Bezuhov credinciosul ca pe un singur și același personaj? Unde se află esența stabilă a "eului"? Și care este responsabilitatea morală a lui Bolkonski nr. 2 față de Bolkonski nr. 1? Bezuhov, adversarul lui Napoleon, trebuie să răspundă pentru Bezuhov care era odinioară admiratorul lui? Care este fragmentul de timp pe parcursul căruia un om poate fi considerat ca identic cu sine însuși
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
un act de curaj. Protestam contra persecuției religioase, apăram arta modernă proscrisă, contestam tâmpenia propagandei, criticam dependența noastră de Rusia etc. Făcând asta, riscam ceva, nu mare lucru, totuși ceva riscam și acest (mic) pericol ne dădea o agreabilă satisfacție morală. într-o bună zi, mi-a venit în cap o idee groaznică: dar dacă aceste revolte erau dictate nu de o libertate interioară, de curaj, ci de dorința de a plăcea celuilalt tribunal care, în umbră, își pregătea deja jurații
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
speciei, iar epigrafele, cu două căi de omagiere (lauda directă închinată eroilor - oda profană și lauda indirectă - glorificarea blazonului prin versurile la stemă), sunt clișeizate și prezintă numeroase similitudini, inovația fiind și aici insignifiantă. În tiparul vocației desăvârșirii intră meditația morală ale cărei texte au ca motiv principal "fortuna labilis". Eugen Negrici analizează aici poemul Viața lumii al lui Miron Costin. Spiritul didactic al smereniei creștine nu mai interesează cititorul modern. Vocația insolitului și a peripeției adună povestirile istorice versificate, cu
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
făcut și din existența lui, înainte și după '89 fără hiat, o operă exemplară. Trăiește modest, ca toți pensionarii, singura sa avere fiind multele scrisori, desene și manuscrise primite de la iluștri artiști ai veacului XX. Nu-și exhibă niciodată meritele morale și culturale care i-ar fi îndreptățit o senectute mai lesnicioasă. Consecvent cu sine, continuă să lucreze pe gratis, în timp ce pe scena publică se înghesuie impostori gălăgioși, oportuniști nerușinați, egolatri nesătui de onoruri și privilegii, ahtiați de notorietate cu orice
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale, care o cutreieră. (Firește, marii scriitori și artiști pot influența, în timp, mentalități sau psihologii... În timp, și cu bătaie lungă...). Simt durere, indignare, frică și neputință când iau cunoștință de masacre, de devastatoare fanatisme religioase, de ipocrizia asociind puritanismul
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură distanțat și contrar în raport cu orice exigență etică, încât până la urmă balanța înclină clar în favoarea punctului de vedere istratian: căci "morala forței, a violenței reglate, a culpabilității calculate" - cum scrie Paul
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă să țină seama de exigențele morale propriu-zise și acționează în funcție de interese strict politice, de conjunctură. Cei doi
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă să țină seama de exigențele morale propriu-zise și acționează în funcție de interese strict politice, de conjunctură. Cei doi scriitori se regăsesc alături, din păcate de data aceasta, și prin comuna lipsă de ecou pozitiv a reacțiilor lor critice la adresa ideologiei și puterii totalitare sovietice, care a reușit
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
majore în lumea intelectuală europeană. Acesta a văzut, însă, lumina tiparului la mai bine de o jumătate de secol după dispariția sa tragică, din octombrie 1944. Posteritatatea i-a reabilitat însă, fie și cu întârziere, recunoscându-le amândurora înaltele calități morale, exemplarul curaj intelectual și etic, voința de adevăr. Căci, cum scria Fondane, "a porni cu ochii închiși înseamnă a ajunge cu ochii închiși". Or, și el și Panait Istrati au înțeles să rămână, într-o lume grav manipulată ideologic, cu
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]