1,744 matches
-
veștii că sora sa mai mică avea să se logodească. Freud subliniază apoi că, geloasă, Dora se identifică acum cu verișoara sa. „Identificarea este un factor foarte important în mecanismul isteriei. Grație acestui mijloc, bolnavii pot exprima, prin manifestările lor morbide, stările interioare ale unui mare număr de persoane, și nu doar ale lor, ei pot suferi, într-un fel, pentru o mulțime de oameni și pot juca singuri toate rolurile unei drame” (Freud, 1900/1967). Simptomul, „disponibilitatea somatică”, realizează inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Nu vreau ca și copilul meu să treacă prin ceea ce am trecut eu». La acești părinți, durerea și suferința nu au fost complet refulate. Dar, pentru că-și aduc aminte, ei sunt feriți de pericolul unei repetări oarbe a acestui trecut morbid.” În schimb, părinții care nu-și amintesc de afectele lor sunt incapabili, susțin Fraiberg et al., „să-și protejeze copiii de repetarea propriului lor trecut conflictual”, ei asociind izolarea cu identificarea cu agresorul. Este așadar un lucru cert că izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
patologice. Istorictc "Istoric" Vocabularul psihanalizei (Laplanche și Pontalis, 1967) prezintă toate orientările freudiene, semnalate între 1894 și 1927, în raport cu acest concept de proiecție văzut sub aspectul său defensiv. Freud (1894/1974) introduce termenul „proiecție” în legătură cu nevroza de angoasă. Această stare morbidă, în care rolul factorilor actuali ar trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puțin absolută: astfel, textul va fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
115-158. Heimann P. și Isaacs S. (1952/1980), „La régression”, in Développements de la psychanalyse, PUF, Paris, 159-186. Hennezel M. de (1991), „La dimension du déni à l’approche de la mort”, Psychologie médicale, 23 (2), 149-153. Hesnard A. (1949), L’Univers morbide de la faute, PUF, Paris. Hill K.T. și Sarason S.B. (1966), „The relation of test anxiety and defensiveness to test and school performance over the elementary-school years”, Monographs of the Society for Research in Child Development, 31 (2), 1-76. Holahan C.J.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta e, mai adesea, „sonoră”. Sonetul (neoclasic), figurația clară, motivele comune de reflecție (lumea ca teatru al deșertăciunii ș.a.) alternează cu versul fluid, insinuând în subtext sugestia, vagul morbid, fiorii „răului”. Poezia socială capătă tonuri profetice; alte stihuri reamintesc de spiritul aspru, „verist” al literaturii de la „Contemporanul”. Versuri uitate repede în periodice învecinează propaganda și sloganul, dar nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Etapa nouă” o va demonstra după câteva luni, în paginile aceleiași reviste, Al.Oprea 48: „Cu privire la primele creații ale lui Marin Preda, critica noastră literară a folosit următoarele etichete: «galeria de cazuri», «ființe elementare cu trăsături bestiale, oameni instinctuali, nefirești, morbizi, nereali» etc., sau dând dovadă de indulgență, «creații adânc atacate de morbul naturalismului». Trecându-se apoi la analiza nuvelei Desfășurarea, s-a remarcat, pe bună dreptate, că este o nuvelă «remarcabilă», o «imagine complexă a realității» etc. Dar nu se
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aventura), fie că îmbracă forma unei răzbunări sadice (Dăscălița) sau a unui straniu impuls, generator de crimă (Un fapt divers). Crima poate fi și rezultatul egoismului exacerbat, care alunecă spre demență (Înainte de proces). În zona interferenței dintre realitate și delirul morbid se plasează și Maria Boul, narațiune dezvoltată într-o compoziție de notabil rafinament al analizei psihologice; planurile întretăiate țin aici de grotesc, înțeles ca amplificare necontrolată a sensibilității primare închise într-o existență tragică. În anii de după cel de al
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
gândi la pământ, la foc, la apa plină de viață a torentului, ziua. Și de a se iubi și a iubi fidelitatea stelelor, noaptea. Până când dictatorul, care-și trăia ultimul an de viață, îi readuse la ordine. În pofida maniilor sale morbide, ironia nu-i era străină, zâmbea adesea pe sub mustață. Nu voiau să vină la el? S-a dus el la ei. Muntele, care se apleca deasupra îngustei văi unde se pitula casa lor, răsună de explozii. Se pregătea oare construirea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
veghe? Psihanaliza face altceva decât să confirme vechea maximă a lui Platon, conform căreia oamenii buni sunt cei care se mulțumesc doar să viseze la ceea ce oamenii răi fac în realitate? (Freud, ???, p, 99) Astfel, chiar dacă sentimentele de ură sau morbide își fac apariția în vise, ele nu o pot face în mod direct. Cenzura, veghind asupra «confortului nostru psihologic», le refuză accesul la conștiință. Vor trebui deci să se deghizeze. Este vorba de ceea ce Freud numește procesul de elaborare a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a provoca teama sau o stare neplăcută celui ce visează. Totuși, nu este vorba de a analiza scenariul oniric la un prim nivel interpretativ. În cazul Martinei, acțiunea de a-și ucide cumnata poate simboliza, mai mult ca sigur, dorințe morbide sau agresivitate față de ea. Cu alte cuvinte, Martine nu vrea să o ucidă pe cumnata sa, dar nutrește vizavi de ea o anumită ranchiună, sentimente ostile, care se exprimă în coșmar printr-un gest violent și criminal. Însă cumnata poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un gest violent și criminal. Însă cumnata poate fi și un simbol, adică expresia simbolică a unui alt personaj, ce îi este psihic asociat. La fel, cuțitul poate fi un simbol, iar intenția inconștientă a Martinei, altceva decât o dorință morbidă etc. Este prin urmare necesar ca și coșmarurile să fie interpretate la fel ca visele. Interpretarea, și în acest caz, nu trebuie să fie nici brută, nici superficială. 2. În exemplul propus, Martine se trezește lac de sudoare, pradă unor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau manifestă a subiectului. În vis, ei exprimă tendințele ofensive, mai ales dacă cel ce visează și-i arată sau se servește de ei pentru a mușca. Colții animalelor au același sens de forță și exprimă puterea benefică ori agresivitatea morbidă. Spate Pentru că nu poate fi văzut de subiect, spatele reprezintă cuvintele sau acțiunile secrete, ascunse ori ipocrite. Ceea ce este făcut pe la spate este perceput ca o trădare («a lucra pe cineva pe la spate», «a pune cuiva ceva în spate». Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ieșirea sa din corp echivalează cu o pierdere de energie, de vigoare și de putere. A sângera simbolizează și sacrificiul («ne vărsăm sângele» pentru ceilalți). Cu cât sângerarea este mai abundentă, cu atât semnificația este întărită. În schimb, oricât de morbidă ar fi reprezentarea, dacă cel ce visează bea sânge, înseamnă că înmagazinează forța spirituală, imagine pe care o regăsim în ritualul împărtășaniei. Sângele are și o semnificație afectivă. Este legătura ce atestă filiația: membrii unei aceleiași familii sunt numiți «de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu o stare morbidă. Bolnavul este deplin controlat de autor, care a știut să depășească și să sublimeze o experiență devastatoare, făcând să transpară esența miraculoasă și tragică a omului. Personajul rămâne suspendat în nedumerirea sa dramatică sau doborât de certitudini sumbre, dar opera
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
stări este diferită de tema tratată de noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei umane duc la o modificare psihologică importantă a acesteia, cu aspecte dintre cele mai variate. În psihiatria sec. al XIX-lea, literatura engleză de specialitate vorbea despre moral insanity. În sec. XVIII aceste tulburări erau clasificate În grupa „pasiunilor morbide”. În sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul rând, aspectele medicale sau psihologice ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
distrugere; dă fenomene de regresiune În trecut, reprezentate prin acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]