2,283 matches
-
așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta, învinuirile care i se aduc lui Libo sunt ridicole și prostești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea germinează plăcerile senzuale, nu numai la ființele umane, ci și la animale... Se înfioară fără să vrea gândindu-se la îmbrățișarea brutală care înlănțuie ființele. Mormăie morocănos: — Îi transformă în sclavi pe cei pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pradă crizelor distrugătoare. Și, când o apuca, nu te mai puteai înțelege cu ea! — Deschidem gura ca să ne rugăm Ție, Zeiță! continuă Augustus. — Auzi-ne! reia Regele Sacrificiilor. Urmează câteva clipe de tăcere. — Suntem cu toții sub cereasca-Ți putere, Vesta! mormăie într-un final Pontifex Maximus. Gata! se luminează Occia. S-a terminat. A recunoscut for mula de încheiere. S-a cam grăbit totuși cu ceremonia de azi, recunoaște în sufletul ei. Surâde compătimitor. A îmbătrânit și el, nu numai ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rex Sacrorum. — Puneți-o pe altar, le sfătuiește principele, ca să sfințiți lă ca șul curat al Vestei. — Mă doare, se smiorcăie Asinia lângă ea. O zgâlțâie din nou cu putere. — Divinitatea eternului Caesar păzește eternul foc! adaugă pontifex. Ei aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici pe șleau că cea mai măreață faptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vestală se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și pe moarte. Îi vine să zâmbească. Mai sunt indivizi care-i poartă și acum pică lui Asinius Pollio pentru judecățile generale de valoare pe care le-a emis. Înclinația lui de a critica a deranjat de nenumărate ori. Labienus mormăie în spatele ei: — Interesant, interesant. Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența de spirit a lui Asinius Pollio, destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci... nu știu... Duceți-vă acum... Un gând îl oprește. Dacă-i vinde totuși până mâine și nerozii apucă să le povestească altora ce i-a pus să-i facă Vipsaniei? I-ar strica toate socotelile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostește cu jumătate de gură. Aeserinus țâșnește în sus de bucurie și o zbughește ca un ie pure, cu pedagogul după el. În pragul ușii se oprește totuși: — Și mama? întreabă ezitant. — Las’ că mă descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților este o altă notă discordantă între el și Vipsania. Toate preceptele ei încep cu nu. Nu atinge. Atinge, dar nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochiul la platoul din dreptul celuilalt. — L-a trecut în testament pentru a fi eliberat, spune cu un suspin. Scormonește cu lingura prin castron să adune ultimele resturi. Asinius Gallus îl scrutează inchizitor din priviri preț de câteva secunde bune. Mormăie într-un final: — Sper că l-ai eliberat în mod oficial. Libo pune tacâmul înapoi pe masă și dă să se scarpine încurcat în creștet. — Păi... tocmai asta-i... nu prea... Ridică cu stângăcie din umeri. — O eliberare oficială nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puterea lui tribuniciană ca să in tervină? Asinius Gallus clatină din cap. Augustus se va feri să se im plice pe față. — Legal, nu are această putere. Dreptul de grațiere nu apar ține principelui, ci Senatului. — Ca și cum n-ar fi totuna, mormăie Libo nemulțumit. Nu, nu-i tot una, dă să-i răspundă Gallus. Renunță, plictisit. Ce rost are să se apuce să-i explice prostului, dacă n-a aflat până acum, că tribunalele nu sunt emanații ale puterii imperiale? Nici dacă ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Splendid! exclamă entuziasmat. Asinius Gallus îl bate mulțumit pe umăr: — Ți-am zis că nu te las! Îl reține de braț: — Nu care cumva să te prezinți în fața lui Nato, chiar dacă primești citație. Scribonius încremenește. — O să mă târască cu forța, mormăie. Asinius ridică vocea, imperativ: — Poate să trimită orice guraliv să te cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lecția i-a servit. Rostește pe un ton mai calm: — Când pleacă în expediție, Germanicus își lasă întotdeauna familia în așezarea noastră. Zâmbește mulțumit: — Îi știe în siguranță printre noi. — Mă doare-n cot de Germanicus și de ai săi, mormăie scâr bit evreul. Din partea lui, Agrippina se poate regula cu toți barbarii în lipsa lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e Hermes Psychopompe... — Bine, bine, zice Rufus. Îl avertizează pe cărunt: — Ganymedes, ai grijă să n-o dea din nou în bară ăsta micu’. Amenință cu degetul în aer: — Ție ți-l încredințez, auzi? Răspunzi de tot ce face. Ganymedes mormăie nemulțumit, dar nu spune nimic. Nefericitul înfricoșat tremură scuturat de un spasm necon trolat. Rufus dă să-l bată liniștitor cu palma pe spate. O retrage ca fript, când îl aude gemând. — Tot te mai doare? întreabă plin de compasiune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putință. Statura uriașă a acestuia pare să-l fascineze, căci i se adresează numai lui: Ne pun să stăm de strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile de sub noi, în care dorm gladiatorii. Fornăie înfundat. — Să nu fugă cumva vreunul. N-ar avea cum, scrâșnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rege client... Da? dă să se minuneze Pusio, dar tace cu prudență. O întrebare îl roade însă, și până la urmă nu se mai poate stăpâni și o rostește cu glas tare: — Thaos ăsta, ce hram poartă? — E îmblânzitor de fiare, mormăie Rufus cu ochii în tavan, după vreo deschizătură mascată. — Și lucrează pe cont propriu? — Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă primul pas spre împăcare. Rufus primește deschiderea: — Nu știu exact, clatină din cap. Spre sfârșit, oricum. Îl aș tept pe Vittelius, să-mi confirme. S-o fi terminat pauza? Pe aici, pe undeva, trebuie să mai fie o deschizătură, mormăie Rufus. Doar am trecut de zona rezervată animalelor. Călărețul ridică brațele și se pune să caute cu degetele. Pipăie și găsește destul de repede o nouă trapă ascunsă. Evreul a bănuit bine. Da’ tu chiar cunoști locurile astea ca-n palmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deja în vârful țestoasei! Se încruntă: — Or fi vreo 50 de pași de străbătut, tu ce zici? Poate chiar mai mult... Nu primește nici un răspuns, dar nimic nu-l poate descuraja să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanicus cască neîncrezător ochii la el. Își face repede so co teala. Tânărul Agrippa și mama lui, prințesa Berenice, frecventează cea mai aleasă societate din Cetate. De cine să fie vorba? — Trebuia să mă întâlnesc aseară cu el la sinagogă, mormăie încurcat Iulius Herodes. Trage aer în piept: — Și n-a venit... Termină cu un oftat: — De atunci îl caut întruna, dar parcă s-a evaporat... Germanicus își răsfrânge ușor disprețuitor buza de sus. Ah! Un evreu deci. Pe Iovis! Gălăgioasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-ți pui viața în slujba Statului. Înghite în sec. L-a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii indecent la o matroană! Flaminica tocmai se întoarce spre Augustus și-l îndeamnă din priviri să-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
exil. E bolnav. Principele se închide într-o tăcere îmbufnată. Îl zărește pe Tiberius în spatele său și-i dă sulul: — Citește-l și fă ce crezi cu el. Își smulge toga din mâna bătrânului și o pornește mânios spre trăsurică. Mormăie printre dinți: — Cât trăiesc eu, o să-și vadă țara, casa și nevasta doar în vise. Se întoarce pe jumătate către Fabius și Marcia și-i amenință cu degetul: Voi i-ați căutat în coarne, a fost protejatul vostru. Revine câțiva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slujba asta. Când întâlnesc lume nouă care mă întreabă cu ce mă ocup, țin capul sus și spun că sunt jurnalistă, după care încerc să schimb subiectul, pentru că în mod inevitabil, următoarea întrebare este „unde lucrezi?“. Las capul în jos, mormăi că la Kilburn Herald și dacă insistă cu adevărat, mi-l cobor și mai jos, mărturisind că mă ocup de rubrica „Sfaturi de milioane“. Sunt bombardată în fiecare săptămână cu scrisori de la persoanele triste sau singure din Kilburn care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]