1,711 matches
-
ajutor...! Sărmanii oameni...!” Atena se opuse. „Nu te necăji...! Are cine să-i salveze...! - preciză fata arătând cu mâna unele echipe de intervenție ce alergau la locul dezastrului. „Oare locuința noastră, o mai fi pe verticală...!?” Tony Pavone ezită, privind mormanul de dărâmături. Atunci fata hotărâtă, Îl trase după ea făcânduși prin mulțime loc cu coatele, Îmbrâncind, gesticulând, cerând cale liberă...!! Însfârșit, ajunseră la statuia lui C.A Rosseti. Vedea și nu-și credea ochilor. Aici cutremurul de pămând fusese mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl trase după ea făcânduși prin mulțime loc cu coatele, Îmbrâncind, gesticulând, cerând cale liberă...!! Însfârșit, ajunseră la statuia lui C.A Rosseti. Vedea și nu-și credea ochilor. Aici cutremurul de pămând fusese mai necruțător!! Câteva clădiri transformate În mormane de moloz iar una din clădiri rămase pe verticală dar În compesație, luase foc. În disperare, unii oameni cu hainele de pe ei În flăcări, se aruncau pe ferestre sperând Într’o miraculoasă salvare! Părăsiră locul dezastrului cu inimele Înfricoșate, la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decât cu un surâs. Războinici, a replicat el. In Sha’ Allah. Facă-se voia Domnului. Irene s-a uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta acum ca, din clipă-n clipă, să cadă secerată, iar Ahmad s-o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era tot acolo, legănându-și capul, neliniștit. Finalmente, a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană pentru vulturi. Dar pasul elanului era cel mai ușor pe care femeia îl văzuse vreodată. Animalul își mișca fiecare picior cu atenție și precizie, ca și un animator care asta face de-o viață-ntreagă. Așa că Elvis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu Iowa și să-l catalogheze ca pe-un stat de câmpie, un teren fără pericole. De parc-ar fi putut să țină totul numai pentru ea. Mike a aruncat Post-it-ul într-un sertar și unul dintre cercei într-un morman de cartușe de Game Boy pe care Danny le lăsase acasă. Mike a luat în mână unul din elementele micuțe ale jocului și-a simțit cum se liniștește. Îi era deja dor de Danny - de bosumflările lui și de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a cerut tatălui să-i îngăduie să meargă să studieze în Statele Unite, iar răspunsul nu l-a auzit niciodată. Tatăl lui i-a lăsat un bilet de avion pe masă, iar toate lucrurile i le-a așezat într-un morman afară, lângă ușa de la intrare. Bătrânul n-a mai vorbit niciodată cu fiul cel mare. Ahmad a fost cel care l-a dus pe Naji la aeroport, dar în ochi i se citea disprețul. Ahmad i-a spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se voaleze, iar muzica îi răsuna în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le îmbibase în kerosen și le așezase sub patul părinților. Imediat a început să strige după Naji, iar pe maică-sa a scos-o înainte ca flăcările să pună stăpânire pe încăpere. Tatăl lui a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu s-ar fi lovit cu degetul mare de la picior de o placă din granit, care fusese așezată pe cărare. A ridicat ochii și-a văzut cabana. Care era, de fapt, doar o baracă minusculă, cu acoperiș de tablă. Un morman frumos aranjat de lemne de foc aproape c-o depășea în dimensiuni. Jina pierduse noțiunea timpului, dar se putea să fie cu mult după ora unsprezece. La ferestre încă se mai vedea pâlpâirea unei lumini. Prin dreptul geamului a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i era greu. Asta și așteptase. A plecat, a spus ea. Probabil c-a fost plecat toată noaptea. Naji a clătinat din cap. Drew s-a întors și el în fugă și s-a apucat imediat s-adune lucrurile în mormane. Mike n-a ezitat nici o secundă. A luat-o către cărarea care ducea către Black Ridge. Mike ! a strigat Drew. Nu poți să te duci. Ni s-a cerut să plecăm. Numai Dumnezeu știe ce s-a întâmplat în spatele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat oasele parfumate inima roasă la colțuri ca o carte veche îndrăgostiții au frunze lipite pe ochi toamna e o rană deschisă în trupul pământului. furtună pe Marte te caut printre rămășitele verii și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la mine aș vrea să știi că satele-s frumoase cu oameni gospodari și buni ce te-or primi cu drag te-or așeza la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dă stingerea. Cumva, povestioarele ei ne fac pe toate să dormim mai bine, să visăm mai frumos și am vrut să simt pe propia piele cum e alături de tine... Te deranjează? Mă deranjează pe mine, spuse Creața, care ieșise de sub mormanul de vase pe care le avea de spălat, mă luase de-o parte și-mi arunca fulgere din priviri. Tu nu vezi că e mai înaltă ca tine? Vrea să râdă de noi... se bagă așa, ca ariciul din fabulă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
asta Erjika visează că-l va prosti pe Petruș să se culce cu ea. Creața le-a pregătit culcușul, le-a pus o saltea pe țambalul din camera de depozit, a adus o pătură sub care să se ascundă după mormanul de lenjerii și saltele din capătul camerei și o să fie martoră la clipa în care Petruș îi va arăta cât de mult o iubește... Eu n-aș putea... Durerea ar fi prea mare, însă cred că ea simte că Erjika
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea vis (și aici începe stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în mine. Și vina. Vina că măcar nu mi-am dus bunica, pe mama Milia, la mare, la „apa aia care nu se mai gată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care regretă, asemeni mie, că n-a făcut războiul cu care am fost contemporani, o experiență fundamentală pierdută, absolut necesară pentru viziunea asupra lumii, cum au trăit de pildă Erich Maria Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dat așa din cap, și s-a dus mâhnit la curte... Ce să-i faci? Boier, boier, da’ are și el scârbă!... Hm! Așa-i! Hai la bordei! adăogi moșneagul făcând semn de îndemn cu capul. Trecură printre coșere, printre mormane de pleavă și ciucalăi - și bubuitul de vânt al vânturătorilor scăzu. Niță ridică ochii și zări în ușa bordeiului numai o clipă capul Marghioliței. —Fată hăi! strigă bătrânul când se apropiară; și începu a râde. N-auzi tu, Marghioliță!... ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sărut mâna... sărut mâna... mormăi în barbă Isailă. — Ia și noi, mai pregătim lumea pentru iernatic... zise Niță zâmbind și privind spre Marghiolița. Neamțul Anton își trecu luleaua dintr-un colț de gură în altul și se așeză pe un morman de piei de oaie. Dădu numai din barbă și-și mișcă luleaua în jos și mormăi ceva gros. —Gutborgă ! gutborgă! zise râzând și dând din cap spre el Isailă cojocarul. Neamțul zâmbi și el și-și scoase luleaua din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al scamatorilor, nu se sfârșea niciodată, în nici un anotimp? Hans nu se gândea la nimic din toate astea. M-a tras după el pe niște ulițe înguste, pe unde era cu neputință să-ți croiești drum fără să treci peste mormane de gunoaie. Apoi, în locul cel mai întunecat, cel mai urât mirositor, s-a oprit brusc. Eram înconjurați de gură-cască jegoși, scheletici. De la o fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lovi cu putere musca, astfel că nu mai rămaseră din ea decât picioarele agitându-se neputincioase deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai. Mănâncă-ți micul dejun. Se așeză la masă, în fața lui, și lăsă ziarul deoparte. Cum merge la muncă? — Bine, mormăi Sampath. Răspunsul îl irită pe domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă dorești. Uite, o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era incapabilă să se apere împotriva atâtor femei, odată ce erau stârnite. Se strecură pe aleea din spate. Oare nu știau nimic despre planificarea familială? Erau mult prea multe femei în familia aia, își zise dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]