874 matches
-
figura lui Calinic I Popp Șerboianu (jos, stânga), după decesul acestuia, alături de alți cremaționiști români (David Emmanuel și Grigore Trancu Iași) Necrolog publicat în ziarul Universul anunțând decesul și înhumarea în cimitirul Bellu a lui Calinic I. Popp Șerboianu (anunțul mortuar a fost dat de către tatăl și fratele arhimandritului) Calinic I. Popp Șerboianu, Les Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linguistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Paris, 1930. Calinic I. Popp Șerboianu, Les Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linguistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Paris, 1930 (sumar). Necrologuri din revista
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații, cu sfinții ei idioți, cu precocii, cu adolescenții ei, cu casele ei mortuare - ghețarul nostru hrănește și menține familia de spirit, singura adevărată, a atoatenăscătorului, chiar dacă un Fiodor Mihailovici nu va mai apărea. 25: Crowhurst plutește încet spre sud, lăsând de o parte Africa și Canarele. La Teghara, lângă Calcutta, un indian - după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decât Fangio. Numai că poimâine, 7 aprilie, se face un an de când, după trei tumbe, Lotusul său s-a frânt în trei bucăți, iar Clark în numai știu câte. Un an de la Clark, 7 zile de la Bianchi - până și aniversările mortuare au ajuns să se caramboleze ca Lotușii și Matrele în curbă. Într-o frumoasă dimineață de duminică - François Mauriac, 84 de ani, alunecă în apartamentul său, chiar în clipa când se pregătea să plece la vot. Fractură a urmărului drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
demonstreze că nici măcar mormântul de pe insula Sf. Elena nu ar fi al lui, înăuntru fiind de fapt îngropat Francesco Cipriani, un prieten din copilărie al corsicanului, intrat în slujba englezilor să spioneze ultimele zile ale împăratului. Până și celebra mască mortuară, intrată în comerțul mondial, nu ar fi a lui, ci tot a acestui Cipriani... Dar la Viena, un hoț a fost detectat de poliție după următoarea indicație a victimei: răufăcătorul ținea degetele mâinii drepte la nasturii vestei, aidoma celebrului gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Ilustrația volumului este bogată și cuprinde fotografii reprezentând imagini din cimitirul satului Stulpicani (mormântul tatălui mitropolitului), poze cu chipul mitropolitului, biserica și satul natal, hărți ale Bucovinei, poze ale bisericii Catedrale și ale Reședinței mitropolitane din Cernăuți, imagini cu capela mortuară mitropolitană din Cimitirul Central din Cernăuți sau cu mormintele profanate ale mitropoliților Bucovinei și altele. Lucrarea de față reprezintă o certă contribuție la mai buna cunoaștere a istoriei Bisericii din Bucovina, în general, dar și a vieții și lucrării unuia
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Sinclitul călugăresc. Exista un Consiliu duhovnicesc și unul economic, o turnătorie de lumânări de ceară curată de albine, un muzeu arhidiecezan, o școală de pictură bisericească sub conducerea profesorului de desen de la școala cantorală, o biserică seminarială. Exista și capela mortuară arhiepiscopală cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, care era menită pentru înmormântarea arhipăstorilor din Bucovina și care, cum s-a arătat mai sus, a fost profanată. Organizarea administrativă cuprindea Adunarea Eparhială compusă din membri clerici și mireni, Consiliul Eparhial cu secția
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rău ca Teheranul. Sper că nu ești supărat, Fima, că nu te-am așteptat. Pur și simplu ai dispărut, din cauza asta mi-am permis să mă ocup de formalități. Doar ca să-ți cruț bătaia de cap. Am dat deja anunțuri mortuare În Maariv și În Yediot Aharonot pentru duminică. Poate ar fi trebuit să mai dau și În alte ziare, dar pur și simplu n-am mai apucat. Am stabilit Înmormântarea pentru poimâine, la trei după-amiază. S-a dovedit că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În oase, Întunericul compartimentului, fundul Întunecat al oceanului nordic sub tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de durere. Sau de frică. Inima Îi era ușoară, și aproape Începu să vadă partea nostimă a stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar cârâitor, găsise ceva de cicălit cu personalul serviciului mortuar. Cosciugul, căruia i se mai pusese o cutie, fu scos, în sfârșit, anevoie. Se auziră clopote, dar numai de două-trei ori și amorțit. Se auzi o lovitură de țimbale. Nory, cotind înapoia bisericei, făcu un semn negativ muzicei militare, ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ședea între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege amintirea lui, venită în memorie pe alte căi, de ceremonia funebră. Vorbea calm de sfârșitul lui apropiat si ae iluzia lui statornică. Vorbele ei erau blajine și cam
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
artă ce lucrează strict cu omul și stabilește un contact subiectiv, este expus riscului de a nu se plia pe structura internă a unui individ. Însă acest spectacol este persuasiv și chiar convinge; alternează ritmul alert cu momente de liniște mortuară, reușind să transmită emoție; de asemenea, textul, plin de semnificație, sensibilizează prin inocența și prin simplitatea sa. Sunt confruntate situații autentice, de multe ori ignorate pentru daunele morale pe care le aduc. Deși tema adulterului este tratată adeseori, această viziune
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
anume în acela că, vrând să încalece poezia, își ia prea mare avânt (lexical) și sare dincolo de ea: „vermuthul lui Kether, în iarbă, înlănțuind / verticale corzi. Cu gura mare / ca o Gorgonă, (vizibil prin pubisul verde / al lemnului) // occiputul. Rictusul mortuar / rictusul vizibil - invizibil. Calul mort cu / gura deschisă.“ (Lacinius) Că lemnul are pubisul verde, mai treacă-meargă. Dar că vermuthul lui Kether înlănțuie verticale corzi nu putem admite pentru nimic în lume. Palavrageala prin e -mail Două doamne aflate la multe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răspândește / repede peste tot. // E ca și cum ai pune o lingură de fecale / într-un butoi.“ (Rugă) Ici-colo apare și câte o remarcă inteligent sarcastică, de genul: „Cea mai autentică lucrare / lăsată de ei [de artiști, n.n.] / este propria lor / mască mortuară.“ (Masca) Dar mult mai des se întâlnesc locuri comune și ironii ieftine, cărora li se adaugă cazuri de folosire greșită a limbii române: „Orice om încearcă / să picteze viața. / Unii o fac nud / Alții o iau și de amantă. / Îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vizitez pe părinții unei în Oberaußem? Mama încă mai suferea acasă, dar se ducea la Köln cu autobuzul ca să facă raze, mereu raze. La Berlin, toată toamna și iarna am făcut, la comanda unei firme de pompe funebre, diverse măști mortuare din ghips. Cu asta am putut să câștig ceva bani care mi-au ajuns ca să-mi găsesesc la Kaufhaus des Westens sacoul negru pe măsură, în plus o pereche de pantaloni Stresemann cu dungulițe fine, o cravată gri-argintie și mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciudă...Mă arunc înaintea celor doi și înaintăm în șir.Am ajuns. Le-am zis să-l prindă de păr, iar eu o să-l împing de picioare. Timpul parcă a încetat să curgă și noi înaintăm alene, într-un cortegiu mortuar conturat ca într-un tablou macabru. Mă uit. Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de Styx, care aveau În ele ceva mortuar? De ce era atras, În ultimul timp, de tot ce era obscur, malefic? De ce Îi răsărea În fața ochilor mereu bărbia, Înconjurată de dinți, a lui Satanovski? Ce legătură avea tartrul cu tartorul? Substanța aceasta nici nu există, o inventase el, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz venea o răcoare plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un ziar oarecare, pentru a-și delecta spiritul Înainte de culcare. Cititul ziarului era, mărturisim, pentru stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
degete până când cineva îți spune „Ia-o, mă, mai ușor...”. În timp ce îngenunchea lângă manechin și își rășchira unghiile date cu ojă roșie pe pieptul lui, directoarea agenției, directoarea Sedlak, le-a spus că toate păpușile astea sunt turnate după masca mortuară a unei tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus ea. Fața asta de pe podea e a unei fete care s-a sinucis și a fost pescuită din apă acum mai bine de un secol. Avea aceleași buze albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
SCUTUL CLIN ASCUNZĂTOAREA LUI, DURASE DOUĂ ORE DE TIMP NORMAL ȘI CĂLĂTORIA ÎI DEZVĂLUISE FAPTUL CĂ ÎMPĂRĂTEASA VREA SĂ-L IA DE SOȚ. TEMPORAR, ASTA-I GARANTASE SIGURANȚA; LUCRU ÎNCĂ ȘI MAI IMPORTANT, ÎI GARANTA ACCESUL LA SCUTUL DIN CAMERA MORTUARĂ A PALATULUI. CA ATARE, SE RETRĂSESE REPEDE, PĂSTRÎND CA REZERVĂ CELELALTE PATRU ORE DIN TOTALUL DE ȘASE CE REPREZENTAU LIMITA REZISTENȚEI UMANE. INCURSIUNEA LUI ACTUALĂ NU TREBUIA SĂ-I IA MAI MULT DE PATRU ORE, PREFERABIL TREI, DAR ÎNCĂ ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pentru tomurile sale culinare, de croitorie și de alte arte casnice. Proprietarul chioșcului de cărți uzate i-a povestit că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că nu avea să nimerească nota. Monsieur Roquefort, căruia i se Înmuia inima și buzunarul dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]