KorAP: Find »[drukola/base=motan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...76 >

1,884 matches

Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616

malurile fluviului Tamisa. Trase la un han în frumosul cartier The Rocks unde se învârtea de obicei lumea cu bani. Nici nu se odihni de loc după călătorie fiind foarte nerăbdător să se întâlnească cu căpitanul și cu dragul său motan, Ispas-Motan Gras. Închirie o trăsură trasă de doi cai sprinteni și după trei ore de alergătură, pe drumuri dezfundate și pline de praf, ajunse la Hornby Lighthouse, denumire dată farului de la South Head. Începuse deja să se însereze. Îi spuse

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-mi deschideți... deoarece v-am adus un cadou și totodată aș vrea să îl văd pe Ispas, sau Nelson, cum îi ziceți dumneavoastră! - Nu am nevoie de nici un cadou, răspunse răutăcios cel dinăuntru, și nici nu vreau să-ți dau motanul înapoi. Este singura mea companie și nu vreau să mă despart de el. Te-aș ruga să pleci! - Dar, vă rog domnule să mă înțelegeți! Am făcut acest drum lung, de la Londra până aici, ca să îmi iau motanul înapoi. El

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-ți dau motanul înapoi. Este singura mea companie și nu vreau să mă despart de el. Te-aș ruga să pleci! - Dar, vă rog domnule să mă înțelegeți! Am făcut acest drum lung, de la Londra până aici, ca să îmi iau motanul înapoi. El este cel care m-a salvat de la moarte. El este cel care mi-a dat de mâncare cât timp am fost neputincios și bolnav. Vă dau pe bani, câți doriți... Vă rog... este al meu! - Nu-ți dau

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
a salvat de la moarte. El este cel care mi-a dat de mâncare cât timp am fost neputincios și bolnav. Vă dau pe bani, câți doriți... Vă rog... este al meu! - Nu-ți dau nimic și nu vreau nimic pentru motan! Acesta să fie recompensa ca te-am recuperat de pe corabia avariată. Vezi-ți de drum... Panait nu vroia să-l supere pe căpitanul Buddle, mai ales că datorită acestuia ajunsese pe uscat și fusese dus la spitalul din Plymouth. Îi

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
drag, nu mai exista. Poate acesta era prețul care trebuia să îl plăteasca pentru că fusese salvat. Adusese cu el un butoiaș de rom care ar fi vrut să i-l dea cadou căpitanului pentru tot ce făcuse pentru el și motan. Îl rugă pe vizitiu să îl așeze lângă ușa de la intrare. Vroia să-i arate celui care îl salvase că el tot recunoscător se simte chiar dacă nu i-se răspunde cu bunăvoință. Mai strigă de câteva ori numele motanului și

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
și motan. Îl rugă pe vizitiu să îl așeze lângă ușa de la intrare. Vroia să-i arate celui care îl salvase că el tot recunoscător se simte chiar dacă nu i-se răspunde cu bunăvoință. Mai strigă de câteva ori numele motanului și necăjit se urcă în trăsură și porniră spre Rocks. Nu închise ochii toată noaptea. Își reproșa lipsa de tact pe care o avusese cu căpitanul. Trebuia să insiste, trebuia totuși să îl vadă pe Ispas. Oare nu i-s

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
zi se învârti fără chef prin oraș. Nu știa ce să facă. Seara se îmbătă criță cu niște marinari malaiezieni, cărora le dădu de băut pe gratis. Dormi puțin și în aceea noapte. Visase urât și cu căpitanul și cu motanul. Îl visase pe Buddle că urca cu Ispas pâna în turnul farului și că de acolo, îl arunca jos. El, Panait, era și el acolo și încerca să-l salveze și să-l prindă în brațe. Neputând să fugă, din cauza

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
și că de acolo, îl arunca jos. El, Panait, era și el acolo și încerca să-l salveze și să-l prindă în brațe. Neputând să fugă, din cauza piciorului amputat, nu putea să ajungă și să-l prindă la timp. Motanul cădea la o oarecare distanță de locul unde se afla. Până când ajungea acolo unde ar fi trebuit să cadă, acesta dispărea. Afară fiind noapte, blana acestuia fiind neagră, era de negăsit. Apoi iar, iși ridica privirile în sus, spre reflectoarele

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
Ușa nefiind incuiată se deschise. Panait intră în prima odaie de unde venea un miros puternic de rom. Îl strigă pe căpitan, dar din nou nu primi nici un raspuns. Cercetă la repezeală și celelalte camere, dar nici urmă de căpitan sau motan. Ieși afară și se uită disperat în direcția farului. Observă ca ușa acestuia era deschisă. Se îndreptă cât putu de repede într-acolo și ajungând la baza scărilor strigă aproape răcnind numele capitanului. Presimți că se întâmplase ceva rău. Nu

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
un accident. Degetele mâinii drepte erau înfipte puternic în tunica de marinar, undeva în dreptul inimii, parcă vroind să o scoată de-acolo. Încercă să îl ridice, dar acesta nu se mișca de loc. Îî simți totusi respirația slabă. Uită de motan și începu să-l strige cât putea de tare pe vizitiu, pentru al chema în ajutor. Acesta auzi și veni în grabă. Căpitanul deschise puțin ochii și începu să horcăie. - Inima, inima, îngâimă Buddle. - Ce ați pățit domnule? întrebă Panait

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
Urcă cu mare chin înca două nivele și mare-i fu bucuria când deschise ultima ușă, cea care dădea în încăperea unde se aflau oglinzile și torța farului și se pomeni cu Ispas în brațe. Începu să plîngă de fericire. Motanul însă, toarcea liniștit. Îl sărută, îl mângâie, îi spuse vorbe dulci, vorbe cum nu spusese niciodată nimănui. În sfârșit îl găsise, aici, departe, la capătul lumii. Erau din nou împreună! Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
fericire. Motanul însă, toarcea liniștit. Îl sărută, îl mângâie, îi spuse vorbe dulci, vorbe cum nu spusese niciodată nimănui. În sfârșit îl găsise, aici, departe, la capătul lumii. Erau din nou împreună! Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în brațe și coborâ cât putu de repede scările. Flăcăul îl culcase deja pe bolnav în căruță și era gata de plecare. Porniră în galop către oraș. Bolnavul horcăia și se zbătea din când în când. Ajunseră la cea mai

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
povesti chiar și neplăcuta aventură din Marea Irlandei, despre accident, despre Ipsas-Motan Gras și cum acesta îl ajutase acesta să supraviețuiască. Florence fuse atât de impresionată, încât în prima ei zi liberă îl vizită pe Panait la han ca să cunoască faimosul motan. Îi mai spuse despre prietenul... Thomas Buddle că... „De-acum inainte va avea nevoie de îngrijire și supraveghere medicală permanentă și nu va mai putea lucra la far deoarece aceea muncă cerea un efort fizic destul de mare”. Dupa câteva zile

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
încet, cei doi marinari se împrieteniră. Buddle îl învită pe musafir să rămână peste noapte acolo. Panait vru să-l refuze pe moment, dar știind ca acesta avea nevoie de supraveghere medicală și neîndrăznind să-l supere pe căpitan, luând motanul cu el, acceptă până la urmă. Nu dormiră aproape toată noaptea, povestindu-și unui altuia viața de marinar și aventurile. Marea și motanul îi apropia și îi lega unul de altul. Buddle îi spuse de câteva ori lui Panait „fiule”, fapt

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
moment, dar știind ca acesta avea nevoie de supraveghere medicală și neîndrăznind să-l supere pe căpitan, luând motanul cu el, acceptă până la urmă. Nu dormiră aproape toată noaptea, povestindu-și unui altuia viața de marinar și aventurile. Marea și motanul îi apropia și îi lega unul de altul. Buddle îi spuse de câteva ori lui Panait „fiule”, fapt care îl impresionase foarte mult pe acesta, aducâdu-i aminte de tandrețea cu care îl tratase bunul său tată. Îl rugă să nu

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
vecinii, cât și cei din împrejurimi, aveau multă admirație pentru cei doi. Singurul, care nu-i lua niciodată în serios era Nelson-Ispas. Ambii stăpâni, poate din mândrie națională, îl strigau pe numele pe care fiecare i-l dăduseră. Pentru Panait, motanul rămăsese tot „Ispas-Motan Gras”. Tom, în schimb, îl striga Nelson, dar uneori când avea spectatori i-se adresa elegant și cu respect spunându-i „Sir”, sau „Domnule amiral”. Câteodată când mai trăgea un păhărel în plus, căpitanul, luând o mimică

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
galbenă a tricolorului românesc, transformându-o în alb, fapt care îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt, lua motanul sub braț și se făcea că pleacă. Bineînțeles urma împăcarea, care se termina de obicei cu un chiolhan. *** Cu timpul, lui Ispas începuseră să-i albească mustățile. Într-o dimineată căpitanul Thomas Buddle nu mai răspunse la apel. Panait fuse

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
dimineată căpitanul Thomas Buddle nu mai răspunse la apel. Panait fuse foarte mâhnit din această cauză. Își pierduse poate, cel mai bun prieten-om, care îl avusese vreodată. Îl îngropă în cimitirul din apropiere și deseori putea fi văzut împreună cu motanul negru stând nemișcat ore în șir lângă mormântul acestuia. Anii au trecut. Despre Panait și Ispas-Motan Gras nu mai știe nimeni nimic la Sydney, sau nici macar la Tamarama. Din când în când, lumea vorbește despre paradisul pisicilor din tufișurile care

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
albă în formă de corabie. Cei care au norocul să poată face o vizită prin acele minunate locuri mai pot vedea, pe peretele de piatră de lângă ușă, o placă mică de marmura albă, pe care este sculptată o timonă, un motan și inițialele „N.I.M.G.” Poate, Nelson-Ispas-Motan Gras! Cine știe... ------------------------------------------------------ George R. ROCA Sydney, Australia Referință Bibliografică: George R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) / George R. Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
vedea, pe peretele de piatră de lângă ușă, o placă mică de marmura albă, pe care este sculptată o timonă, un motan și inițialele „N.I.M.G.” Poate, Nelson-Ispas-Motan Gras! Cine știe... ------------------------------------------------------ George R. ROCA Sydney, Australia Referință Bibliografică: George R. ROCA - ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) / George R. Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George R. Roca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai

ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986

Dacia, Cluj-Napoca, 2010 Caietele Balcanica, Biblioteca Județeana „Panait Istrati”, Brăila, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Galați - Brăila, 2010 Interviuri, Daniela Sitar-Taur, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010 Bookătăria de texte & imagini, Clubul ilustratorilor, București, 2009 Cărți pentru adulți și alți copii Nu Motanul și Fiul, Editura Rao, București, 2007 Nu-Motanul și Zmeul-Semafor-Roșu-Galben-Verde, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998 Nu-Motanul și zmeul Pager, Editura Scripta, București, 1995 Aventurile lui Nu-Motanul la curtea zmeului Ca-Fe-Mini, Editura Scripta, București, 1994 Referință Bibliografică: Florica Bud / Florica Bud : Confluențe Literare

FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889

Și declarând, unui ziarist-vulpoi, că Dorește și-o schimbare de decor S-a angajat - cu plata în ... mălai - Ca să susțină un birjar de troică Și-ajunse astfel ... capra cu trei cai! PROBLEME CU ȘOARECII Pisica neagră, foarte ... norocoasă, Curtată de Motanul Încălțat, Cuprinsă de-un amor înflăcărat, Lipsea de multe zile de acasă. Cum știrea în eter s-a difuzat - Vedeta, evident, era faimoasă! - Rapid de tot, urcați pe vechea masă, Mulți șoareci se-apucară de jucat. Spre-a-mpiedeca asemenea răsfăț, - Un

SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977

peripețiile lui legate de aprovizionare. Vărgatul - ultima povestire din volum îl are ca protagonist pe Viorel, un puști din clasa a II-a, în care nu e dificil să-l recunoaștem chiar pe autor. O întâmplare hazlie tulbură liniștea casei : motanul zis Vărgatul fură peștele vecinei și o zbughește cu el în gură, spre veselia băiatului Viorel și a vecinelor. Prozele nu sunt spectaculoase, nu sunt pline de peripeții, ele sunt bucăți de viață rămase în amintirea autorului, pe care, cu

ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
Corola-blog/BlogPost/341241_a_342570

nu am timp ! Trebuie să-mi pieptăn blana Că s-a dus de-acuma iarna Și tot traiul meu tihnit... Că mi-aștept al meu iubit... Că trebuie să vă spun ă Rodica-a dat un tun: Care are un motan? Mai de rasă , mai grăsan? Să vină să-i liniștească Cea odraslă pisicească... Ce să zic? Kiki-i răspunde. Eu nu am umblat niciunde. C-am avut pe-aici pe-aproape Un motan de nu se poate. Maiestos, nevoie mare Ei

POVESTEA PISICILOR NOASTRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341241_a_342570]
Rodica-a dat un tun: Care are un motan? Mai de rasă , mai grăsan? Să vină să-i liniștească Cea odraslă pisicească... Ce să zic? Kiki-i răspunde. Eu nu am umblat niciunde. C-am avut pe-aici pe-aproape Un motan de nu se poate. Maiestos, nevoie mare Ei, de la balcon mai sare Nimerește câte-o groapă. Ca pe-aici la noi se sapă. Da-i frumos ! și-am fost la el Să mă liniștesc nițel... Îl cunosc tu, că mi-

POVESTEA PISICILOR NOASTRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341241_a_342570]