1,193 matches
-
mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare e greu de ajuns.; mulți nu știu că trebuie să treci de apus. Soarele e rotund cu brațele întinse și încinse Zâmbește cu un ochi ce minune Soarele e mov, dar mulți nu-l văd așa Fiindcă Poartă ca haină fericirea. Fericirea nu-i galbenă, e multicoloră, Plină de zâmbet, încredere, căldură. Zâmbetul nu-i roșu este larg și mare ca o tăcere de suflete încinse. Încrederea nu-i incoloră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu zborișor, Vestitori ai primăverii Oamenii mândrii ai țării. Viorea și ghiocel Sunt micuță și suavă De ce-s mov toți mă-ntreabă. Sunt micuță parfumată Și la toți eu le sunt dragă. Răspândesc parfumul meu Și se duce lin în jos a câmpul cel mai frumos. Ghiocelul cel mândruț A ieșit doar un picuț Să se bucure nițel De-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a intrat în vorbă cu mine și m-a întrebat de unde vin și de ce sunt îmbrăcată așa demodat și în niște culori atât de triste. Oamenii din această dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
local pentru cupluri: 2+2, Chris și Manu, Les Chandelles. Prima lor seară la Chris și Manu avea să-i lase lui Bruno o amintire extrem de vie. Lângă ringul de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părând că s-a împăcat total cu ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste un sutien de dantelă mov. Găsesc un loc pentru tavă pe noptiera lui Trish, împingând ușor într-o parte o fotografie cu ea și cu Eddie într-un jacuzzi, ridicând pahare de șampanie. Torn ceaiul cât pot de repede și le întind câte o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de investiție imobiliară. Ce face Eddie, vrea să-și bage banii în ceva ? — Biscuiți ? întreb. — Sunt destul de dulce și așa. Tipul rânjește la mine, iar eu îi zâmbesc politicoasă. Ce japiță. — Deci, Eddie. Înțelegi acum ? tocmai zice individul cu cravată mov, cu un glas mieros și preocupat. E destul de limpede, o dată ce-ai prins jargonul. În clipa în care îl aud vorbind, știu imediat cu cine am de-a face. Nu-l cunosc, dar îi cunosc pe cei de teapa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
individului ăstuia i se rupe dacă Eddie înțelege ceva sau nu. — Da ! spune Eddie râzând. Da, sunt convins. Se uită confuz la contract, după care îl lasă jos. Și noi suntem la fel de preocupați de securitatea investiției, spune tipul cu cravată mov, cu un surâs. — Cine n-ar fi, când e vorba de bani ? i se alătură și primul individ. OK. Ce naiba se întâmplă aici exact ? Când ajung lângă celălalt individ și-i torn cafeaua, contractul se află chiar în fața mea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brioșă ? Acesta înșfacă una grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu. Trebuie să fac cumva să-l avertizez. — Deci. Eu zic că am discutat destul. Să începem aventura. Tipul cu cravată mov desface capacul unui stilou scump. După dumneavoastră. I-l întinde lui Eddie. Vrea să semneze ? Acum ? Nu. Nu. Nu pot să-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l las să semneze acest contract. Nu vă grăbiți, adaugă tipul cu dinți perfecți. Dacă doriți să-l mai citiți o dată... Mă cuprinde un val de mânie la adresa acestor indivizi, cu mașinile lor care-ți iau ochii și cravatele lor mov și glasurile lor onctuoase. Dar n-am să-i las să-mi jecmănească stăpânul. N-o să las să se întâmple una ca asta. În clipa în care stiloul lui Eddie atinge hârtia, mă aplec ușor spre el. — Domnule Geiger, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape din mână. — Aaah ! — Iisuse ! Cafeaua se împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată mov enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că o să le dau și avocatului meu să se uite un pic peste ele. Așa, pentru orice eventualitate. Indivizii se uită unii la alții. Îi văd cum dau din colț în colț, consternați. — Sigur că da, spune tipul cu cravată mov după o pauză îndelungată. Nici o problemă. Ha. Ceva îmi spune că tranzacția asta s-ar putea să nu mai aibă loc până la urmă. — Haina, domnule ? spun cu un surâs, oferindu-i-o. Și, încă o dată, îmi pare foarte foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe ici pe colo. Orice om se naște original și moare o copie, își aduce aminte, și un firicel de tristețe i se strecoară în inimă. Oftează. Bătrânul Goethe! O copie...Pe zi ce trece, desigur, o copie în vestoane mov, cravate roz... Oftează din nou. Pe șoseaua Ștefan cel Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Îi salută în fugă pe Sally și pe Hugo și se uită la mine cu o privire iscoditoare. —Vio, ea este Sam Jones, artistul casei, spuse Hugo. Ea face mobilele pentru decoruri. —A, da, zise Violet, măsurându-mă cu radarul mov al privirii ei și hotărând că așa, cu blugii mei ponosiți și cu tricoul, nu meritam prea multă atenție. Lui Hugo și lui Sally le oferi niște zâmbete uimitoare și apoi își concentră atenția asupra lui MM, cu atâta conștiinciozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și m-am lăsat pe spate, pe canapea, practic neputând să fac altceva decât să adopt tactica rezistenței minime. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" — „Peace, I will stop thy mouth 1“. — Chiar așa? Hugo trase cu putere din țigara Sobraine cea mov. — Te superi dacă mai stai vreo oră jumătate, așa, dragă? Acum sunt cam terminat. — Zise Beatrice către Benedick. Mult zgomot. Citatul. — O, da. Ce moment minunat. Întreaga lume se învârte și se dă peste cap după sărut. — Cam cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să ieși din cameră! Bine, bine. În sfârșit. În cutie, alături de un bilețel, Tania a primit 6 nestemate: una țiclam în formă de stea cu 6 colturi, una roz în formă de fluture, una roșie în formă de fulger, una mov în formă de diamant, una portocalie în formă de măr și una albastră în formă de măr. Biletul suna așa: „Pentru tine și prietenele tale. Folosește-le cu cap! Tu reprezinți magia prieteniei. Nestemata ta este cea țiclam. Găsește le
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
cea țiclam. Găsește le și pe celelalte și veți putea readuce armonia acolo unde este nevoie de ea. Când una dintre ele își găsește purtătorul, ea strălucește. Fiecare reprezintă un spirit al armoniei: cea roz bunătatea, cea roșie loialitatea, cea mov generozitatea, cea albastră distracția și bucuria de a râde, iar cea portocalie, onestitatea. - Camelia”. Nu am atâta noroc încă, soro! În ziua următoare, după școală, Tania merge spre casă împreună cu Petra Tania, te superi că stau cu tine ? Ceilalți copii
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
transformă într-o minunată brățară de aur, cu nestemata albastră în mijloc. Fericită, ea își ia rămas-bun. În ziua următoare, Tania duce bijuteriile cu ea la școală. Împreună cu Petra, ea caută alte spirite ale armoniei, dar fără rezultate... până când cea mov începe să strălucească... spiritul generozității îl reprezenta... Rubi? Nu poate fi Rubi, e cea mai populară... De unde știi tu că nu e generoasă. Haide să o urmărim. Cele trei ajung la o clădire unde oamenii nevoiași sunt serviți cu mâncare
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
am așezat pe malul apei, În ideea de a-mi Înmuia picioarele În Dunăre, Însă malul era Înghețat. Doi Îndrăgostiți care se Încumetaseră să Înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau Înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fărĂ să mă bage În seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petre- cusem suficient timp desculță pentru a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am așezat pe malul apei, în ideea de a-mi înmuia picioarele în Dunăre, însă malul era înghețat. Doi îndrăgostiți care se încumetaseră să înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fără să mă bage în seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petrecusem suficient timp desculță pentru a mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
timpul, în umbră... 220 DANIEL BĂNULESCU E, dacă nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa să se deschidă și cele două bătrâne să-i apară înainte, înveșmîntate doar în chiloți. Țigară. Chibrit. Fosfor mov, gata fosfor. Geantă proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treptele de piatră, ajutate de muierile mai tinere sau de copii. Înăuntru era o răcoare plină de fum verde și un înec de flori. Pe masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]