KorAP: Find »[drukola/base=mușca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...250 >

6,230 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

împăratul Elveției și al Subgaliției. - Serios? I-am arătat legitimația de împărat. - Îmi plac împărații, a zis. - Mă bucur. Am intrat într-o cofetărie și am comandat două cafele și plăcintă cu brânză. - Aveți o voce frumoasă, a zis ea, mușcând din plăcintă. - Mersi. - Știți că pot să-mi dau seama după vocea dumneavoastră cum este viața dumneavoastră sexuală? - Zău? Atunci propun să ne tutuim. - Bine. Da. Am citit un studiu al unor psihologi americani de la Universitatea din Albany. A apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-a smuls sticla de vin din mână și a băut jumătate din ea. Am băut și eu jumătatea cealaltă. - Fantastic, se încumetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trebuie să-l învețe singur. Eu nu pot decât să îi spun că pe animale le doare, dar până nu află el acest lucru, din proprie experiență, nu am ce face. Cândva, o pisică îl va zgâria sau va fi mușcat de un câine, Doamne ferește, dar asta e, eu nu am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da, am zis încurcat. Bine, dar dacă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine-i Baronu’? l-am întrebat. Copilul albi la față și o luă la goană ca mușcat de șarpe, poticnindu-se și căzând la fiecare cincisprezece pași. - Vezi, i-am zis maestrului, orice copil știe cine e. Să-ți spun o povestioară: eu când eram mic m-am bătut cu Baronu’ cu piese de Lego și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză și șuncă, am observat doi domni în costume gri ieșind din pădurea locală și apropiindu-se de mine. Unul era tânăr, celălalt nu. Cel tânăr vorbea, indica: - Aici o să fie biserica, un model canadian cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap o coroană de aur cât toate zilele. - Da, eu sunt. - Mă bucur de cunoștință, zise puștiul, întinzându-mi o mână scârnavă, pe care o ignorai dezgustat, mușcând din nou din tartină. - Eu sunt cu domnul, este un investor suedez, dorește să cumpere pădurea, va construi un oraș, vedeți, aici va fi biseri... Îl întrerupsei dur: - Bine, bine, și tu cine ești? - O, eu sunt un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să aranjeze flori și crengi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mort în groapă... — Ai auzit ce a spus mama ta? îi spun Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B. Matekoni a căzut victimă unei cobre și a murit la câteva minute după ce a fost mușcat. Nu a mai găsit un alt câine care să-l înlocuiască, dar acum... Ei bine, asta nu era decât o altă variantă posibilă. Ar putea să cumpere un câine și să-i dea împreună numele. Ba chiar mai mult, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
de partea cealaltă a ei. Mama s-a trezit, îmi închipui, și s-a întins, să se facă mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ea liniștită, cred că sunteți un bărbat care a mințit multă lume, în special, zic eu, femei. Acum vi s-a întâmplat ceea ce nu cred că vi s-a mai întâmplat vreodată. Ați fost mințit de-o femeie și ați mușcat momeala. N-o să vă placă asta, dar așa o să învățați și dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la noi nu s-a mai scris așa ceva! Ea e obsedată de carnea lui, de pulpele lui, într-o zi îl mușcă de gât, altădată visează cum înghite bucăți din creierul lui, cu lingurița... Nu știu dacă nu se vor speria cititorii de limbaj și de violențe. - Nu-s așa slabi de înger. Ea care poate fi El îi mănâncă din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mâna peste față, au crescut firele scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți grijă, îmi zice Manole, administratorul locului. Aseară l-au mușcat pe un profesor de la Filozofie, Nemțeanu parcă... Abia l-am scos, îl încolțiseră... încerca să se apere c-un dosar... - Fii pe pace, mie nu-mi dau decât purici, râia nu se ia. Urc cu atenție, parcă undeva lipsește o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai mult fum și ne-am apropiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]