887 matches
-
decât cu o fetiță foarte mică și tristă. Simt cum mă dezumflu și mânia mi se transformă În remușcare. Mă Întorc și o giugiulesc, dându-mi Întâi sacoul jos ca să nu mă aleg cu o dâră ca de melc de muci. —Mami, ai văzut clădirea În Paie Stă? — Ce să văd? —Vreau să merg cu tine la În Paie Stă. E la America. —O, Empire State Building. Da, iubito, mami o să te ducă acolo Într-o zi când o să fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noi sunt extrem de entuziaști, un preludiu, Îmi imaginez eu de fiecare dată, la explozia de ușurare pe care o vor Împărtăși după ce se va Închide ușa În urma noastră, iar ei vor putea să se odihnească pe canapeaua lor nepătată cu muci. Dar azi au venit ei la noi, unde practic fiecare mobilă este În primul rând o batistă mai mare. În comparație cu starea ei normală, bucătăria e imaculată, dar o văd pe Kirsty uitându-se cu o privire Înțelegătoare la o jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ani. —Marți fac treizeci și șapte chiar. — Păi, nu prea mai ai timp. — O să scap de el. —Bine. —Ce e? — Nimic. Știu eu ce-nseamnă „nimic“ la tine, Kate. Cred că s-ar putea să regreți, atâta tot. Strivește mucul de țigară și-și aprinde alta. —E un loc În Hammersmith. Nu e ieftin, dar le fac foarte târziu, fără Întrebări. —Bine. O să vin cu tine. Nu. — Nu te las să te duci singură. Nu e o petrecere pentru sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram a doua zi după ce ratasem. Ratasem totul! Probabil că-l omorâsem pe Celebrul animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și celălalt a ținut coarnele plugului pe moșia prințească și, la urmă, că amândoi sânt viță de țăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului și pace bună. Cine n-a simțit până acum că în mucul condeiului nostru e mai multă naționalitate adevărată decât în vinele tuturor liberalilor la un loc acela sau sufere de boala din născare ce nici un leac nu are sau [î]și închide ochii cu de-a sila și nu vrea să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Moldova întreagă n-o putea ceda rușilor, că atunci n-ar fi avut unde domni, cedă deci jumătatea ei dintre Prut și Nistru. O flotă engleză stătea în Bosfor și sili pe sultan să încheie pacea de la București. Sultanul ridică mucul condeiului de pe tratat și trecu pe o altă hîrtie: sentința de moarte a lui Moruzi. Iată în câteva linii generale cestiunea de drept pe care ne-o rezervăm a o espune pe larg în alte numere. [1 martie 1878] UN
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rochie de oraș (o schimbase pe cea violetă, încheiată la gât, cu care își primise musafirii), își luă la revedere și rămaserăm singuri. În hol zăceau pe jos paharele sparte peste care ce căzuse pe masă, cești de cafea cu mucuri de țigări înfipte în zaț (ăsta era nesimțitul de Ion Micu, care nu văzuse sau nu-i păsase că scrumiere se aflau peste tot), sticle de vin goale pe șemineu, pahare cu vin nebăut sau pe jumătate băut... Și Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că odată cu tine îți mor și ideile, iată o ruptură între existență și esență pe care martirii celor două milenii ale erei noastre n-au cunoscut-o", zise Micu în sfârșit instalat înaintea filtrului și a scrumierei sale pline de mucuri și cenușă. XXII Gândirea aceasta îi venise pesemne după ce, sau poate în timp ce scăpa de presiunea vezicii urinare, căci acum era foarte calm, crisparea îi dispăruse, ca și iritarea plictisită. Arăta așa cum îmi plăcuse odinioară, când avusese un ascendent asupra mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care Statul investea anual o găleată de vopsea, cretă și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia, ceva clipocea întotdeauna sub picioare, capacele și mânerele fuseseră furate cu atenție și precizie. Flotoarele urcaseră în tavan; cele de jos dispăreau mereu. Rămăseseră doar lănțișoarele, dar cineva le luase și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele noi, făcând deliciul colecționarilor: „Albina“, „Curierul“, „Fama Lipschii“, dar și „Muci“, „Pula“ sau „Nervi“. Praful era șters zilnic, sutele de compartimente de lemn și placaj străluceau. Temperatura rămânea constantă, foile ziarelor se păstrau uscate și intacte, ca frunza unui trabuc cubanez original. Ne-am împărțit pe căprării: eu fișetele cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
camera cealaltă, tot mică, grozav de scundă, cu porcăria de mobilier necesar și cu un pat uriaș, lat, cu perdele, pe care zăcea unul «Terentici» (așa l-a strigat femeia), care mi s-a părut cherchelit. Pe masă pâlpâia un muc de lumânare înfipt într-un sfeșnic de fier; mai era un dulap aproape gol. Terentici mugi ceva la mine, rămânând tot întins, și-mi arătă cu mâna ușa cealaltă; femeia plecase, așa că nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-a pierdut instinctul pentru perpetuarea speciei. Bărbatul își aruncă sămânța (sperma), ca pe mucii din nas. Unele femei se lasă însămânțate, fac sex, fără a ști ce înseamnă, fără a fi responsabile pentru fătul care li se va dezvolta în burtă. Unele femei își abandonează copilul după naștere, viu sau omorât. Altele își scot
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
cele 2 sate având o vatră comună au purtat numele de Tungujei (Numele său vine de la boier Tunga). Satul Mucești, de pe râul Recea (Racovăț) reprezintă după părerea mea o vatră separată de Griești, care mai târziu s-a numit Iazul Mucului. Au dispărut cele 3 prisăci situate în valea Șacovățului, dar și altele care ar mai fi existat. La sfârșitul secolelor XVIII și XIX se dezvoltă cultura câmpului și se formează marile proprietăți moșierești. Tungujeii, din sat răzeș esc, se transformă
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
unei motociclete conduse pe nisip de băieți cu burtă și „colan“ cât ghinda de stejar. Iar apa... ah, apa! Codruț, aici infuzia caracterului ticăloșit și „balcanic“ al acestui popor își găsește cel mai fidel mediul de exprimare. Țigări, sute de mucuri de țigări, hârtii, pungi de plastic, sticle goale și, iartă-mă, o cantitate apreciabilă de tampoane igienice. Aproape că m-am obișnuit cu prezența acestor meduze textile și roșiatice, ce reprezintă eșecuri ale civilizației și respectului față de celălalt, care caracterizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
35 Grupul Școlar Bivolăria, tot curți și copii, fratele și sora la socotit vagoane cu mîna, la sud versantul decupat în fînețe, stația Gura Putnei cățelul lînos în ideea să dorm sub roțile vagoanelor de marfă! țigănușul preșcolar să lase mucul pufăit, mă ascultă, plesnește cu scuipat, mama și mătușa se întrerup pe moment, km 1+1 al ramificației de Putna, dați-ne un bănuț! lîncede minute fetele din gașcă, cum să vedem trenul cu ochii celui care ne-a înghițit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așteptare răsplătită, mașini-trasoare descriu cotiturile cu încetul, de credință pînă aderă la tren, negrul nopții moaie înghețul, Tîrgu Frumos crucea începînd din deal, țigara același loc, aceleași gesturi, patru chiștoace sub picior, apleacă-te să scuipi, regizezi exclamațiile la telefon, mucul în scrumiera de pe culoar, între ieșiri am consumat G.G. Marquez, "A trăi pentru a-ți povesti viața", lectura pe alocuri în comun, Sîrca pomicultură, iazurile accelerația de linie dreaptă după Podu Iloaiei, minciună să intre în textul sfînt, Siculeni, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plăcere să anunț profesorul că treaba s-a rezolvat. Peste două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
țigări ambalajul reprezintă un sfert când e vorba, de exemplu, de Assos, dar doar a douăsprezecea parte când e vorba de Carpați. Și eu fumez, și nu puțin, dar - nu-i reclamă - ce-am amintit acum, la care până și mucurile sunt biodegradabile, țigări Învelite Într’o biată bucată de hârtie, pe care mai apoi se poate și scrie ceva... Ce să mai zic de ultramodernul PET: „sticla“ În care s’au ambalat băuturi: la litru, la doi, la doi și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altul decât Aurel Brumă și... un reportofon. Nici eu nu’s singur: mai e și Cristina. Expeditiv, de pe reșou dispare aparatul de distilare și apare ibricul: azi e o zi bună, am café. Am să văd pe urmă și câte mucuri se vor aduna. Cu condiția ca ventilatorul să dovedească fumul... Discuția se prelungește, căci caseta e nouă. Și, la un astfel de subiect, nici nu-i de mirare: e o problemă mai mult decât sentimentală, ținând de sufletul unui popor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
utrenie i s-a și-ntâmplat popei o șotie cu glasul lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă în lume. El era în altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu este surprinsă nicăieri în operă. Descrierea din Călin (File din poveste) seamănă mai degrabă cu aceea pe care o bănuim a fi cea a dependinței din incinta exterioară casei: Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți,/ Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stă pe trepte o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
hazliu, o utrenie la care i s-a și-ntâmplat popei o șotie [...] care nu i s-a mai întâmplat altui popă pe lume, interiorul bisericii este descris fără umbre caricaturale: Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
terminat așa cum am arătat, adică în omenie mai mult pierdută... Gânduri care mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
iute înăuntru. Am învârtit cheia în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care pâlpâia sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]