1,225 matches
-
zânei Kallypso. O legendă boemă narează despre un cioban care, rătăcindu-se, e condus de către un pitic într-un palat strălucitor. La întoarcere află că zăbovise acolo o sută de ani. O altă poveste din Tirolul italian cu care basmul muntean are evidente filiații ne relatează despre un cioban care găsește sub o stâncă o grădină încântătoare; aici, o femeie îl primește ca grădinar. Întorcându-se acasă din pricina dorului care-l cuprinsese, descoperă că n-a stat doar câteva săptămâni, așa cum
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sursă populară), iar pentru "adjunct", "locțiitor" se utilizau: "naméstnic" (cf. sl. naměstnikŭ), "caimacam" (cf. tc. kazmakam). Necesitatea acceptării neologismelor, revendicată de evoluția culturii și a științei a fost formulată de Simion Ștefan, mitropolit de Bălgrad. Pe lângă neologisme, cronicarii moldoveni și munteni (Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin) introduc în Cronicile lor numeroși termeni, fără a realiza delimitările/ teoretizările necesare. Tot în acestă perioadă sunt alcătuite glosarele bilingve slavo-române. Perioada premodernă (1640-1780) care "încheie perioada veche a Românei literare" (I. Druța, 2013
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
teritoriul locuit de români Căci hoardele din afara granițelor românești au constituit timp de secole o permanentă amenințare pentru Moldova și Țara Românească, expuse incursiilor lor prădalnice. În anevoioasa lor politică externă, vizând menținerea unei fragile independențe naționale, voievozii moldoveni și munteni au trebuit să țină permanent seama de forța de represiune instalată în flancul răsăritean al țărilor lor. Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli ai turcilor - ne-au izbit în momentele de cumpănă în coastă, spre a ne frâna
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până acum nu se poate desprinde așa ceva. Ipoteza, însă, este confirmată de prezența lui Ștefan cel Mare, în iulie, la Vaslui, de unde scria regelui polon, că nu poate veni să presteze jurământul feudal, fiind amenințat de tătari și de transalpini (munteni) cu turci. La fel, nu știm unde au fost ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
însemnat de manuale școlare. Dacă în Moldova și Țara Românească numărul acestora era relativ mic, el a fost completat cu cele tipărite în Transilvania și Banat, de unde vor fi aduse în afara lanțului carpatic de către tinerii ardeleni ce învățau în școlile muntene și moldovene. În multe școli se punea un accent deosebit pe ,,învățătura bisericească”, în altele se predau cântările, noțiuni de istorie, de geografie, de aritmetică, geometrie, comerț, filozofie etc. La București. a apărut. în anul 1789. Descrierea Valahiei, un manual
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cea vestică. Primele documente românești păstrate datează din secolul al XVI-lea, deci sînt mult mai tîrzii decît în cazul celorlalte limbi romanice. Limba română literară s-a format pe baza dialectului daco-român, cu o preponderență în pronun-ție a subdialectului muntean. Faza ei veche, cînd a fost scrisă cu alfabet chirilic, a fost caracterizată de influența limbii slavone și a limbii neogrecești. O dată cu manifestarea curentului cultural iluminist Școala ardeleană, îndeosebi după 1780, s-a produs o reorientare în sensul modernizării, proces
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dan. landsmand [΄lan:s-man]. În germană, un compus similar, Landmann (pl. Land-leute), are semnificația "țăran". De altfel, această limbă are și alte cuvinte de acest tip, printre care Bergmann (-leute) cu semnificația ce reiese din componente "om de la munte; muntean" și cu o semnificație ulterioară, dar devenită curentă, "miner". Neerlandeza are puține compuse cu man, recurgînd de obicei la alte cuvinte-bază (precum werker "muncitor": mijnwerker [΄meinwerkər] "miner"). Deseori, în limbile germanice, determinantul substantival ajunge echivalentul unui adjectiv, deși el este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, prin cronicarii munteni, pentru ca, spre sfîrșitul acestui secol, să devină sursă de împrumuturi pentru învățații din toate provinciile românești. În veacul al XIX-lea influența italiană este însă subclasată de cea franceză, în ciuda faptului că a existat o orientare culturală (reprezentată îndeosebi de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Brașovul și-a schimbat opțiunea, în luptele pentru putere, obținând de la Zapolya anumite privilegii. Pe aici a trecut, în drum spre Pitești, Ludovic Gritti, reprezentantul lui Soliman, el se considera atunci drept guvernator al Ungariei. 1541, Radu Paisie, cu oaste munteană, trece spre Bran să-și întâlnească vecinul, sub zidurile Făgărașului. El îl ajuta pe Petru Rareș, care își făcuse o vamă la Prejmer. 1550, Mircea Ciobanul trece cu oaste în Transilvania și ocupă Țara Bârsei. 1556, Pătrașcu Vodă, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol, Paget, relatează tot Iorga, "suie pe cursul Dâmboviței, face popas la Rucăr... și trece în Ardeal". Pentru a încheia această incursiune istorică, vom mai aminti biruința lui Brâncoveanu în bătălia de la "Zărnești, sub munte...", după ce domnul muntean "trece prin Bran, cu toată paza imperialilor", cu o săptămână înainte de izbândă. Întorcându-ne la brăneni, inclusiv la cei din Drumul Carului, tot documentele ne spun că, deși depresiunea Branului ar fi aparținut, din 1367, regelui Ungariei și fusese dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
a părinților săi; iar cine s-ar ispiti să o ie să fie anaftima și blăstămat de cei doisprezece i de 318 Oteți de la Nicheia și de Precurata sa Maică amin, leat 7285 și am scris eu Erei Ioan ot Munteni. Pe un Penticostar (Iași, 1753), f. 35, din satul Frenciuci. EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, vol. X, p. 379; Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, Un corpus editat de I. Caproșu și E. Chiaburu, volumul II
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ci a publicului pentru care scrie...” „Limba este cartea neamului, titlul în puterea căruia un popor are dreptul la viață și independență...” D. Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (18191872) Publicist, scriitor și poet, tipograf, editor și om politic. A condus publicația revoluției muntene „Poporul suveran”, apărută la 19 iunie 1848 sub deviza: „Libertate, egalitate, fraternitate”, dar și „Gazeta politică și literară” (1848) la care colaborau: Cezar Boliac, Grigore Alexandrescu, Al. Zanne, P.Teulescu, Nicolae Bălcescu. A publicat în „Propășirea”, „Curierul de ambe sexe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu o figură și frunte puternice, sprâncene de satir grec, cu acel „aer muntean” care m-a atras Întotdeauna, de la Început, la prietenii mei Matei, Nichita sau Lucian Pintilie, ochii sclipind de maliție și inteligență certă, nativă, gura ironică și, mai ales, un discurs de-o extremă plasticitate și eleganță sintactică și lexicală. I-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națiunile europene, În secolul al XIX-lea), dar mai greu de definit etapele formării poporului, pentru simplul motiv că „poporul“ este un concept mai vag decât „națiunea“. Moldovenii sunt parte alcătuitoare a națiunii române, nu În mai mică măsură decât „muntenii“ — românii din țara Românească. Până În secolul al XIX-lea, ei nu numai că au avut statul lor și istoria lor distinctă, dar nici nu și-au spus români, ci moldoveni. Altminteri erau foarte apropiați — și conștienți de acest fapt — prin limbă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Costin, cei mai de seamă istorici moldoveni din secolul al XVII-lea. În Letopisețul țării Moldovei, scris În anii 1640, Grigore Ureche constată asemănarea frapantă dintre unele cuvinte românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare constantă, obsedantă chiar). Titlul este De neamul moldovenilor, ilustrând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unor importante drumuri comerciale care legau Dunărea și Balcanii cu Moldova, Transilvania și Europa Centrală. De aici, domnitorii puteau supraveghea mai bine și linia Dunării, frontiera nesigură dintre țara Românească și Imperiul Otoman. Dar și turcii au fost interesați ca domnitorii munteni să rămână la București; din Giurgiu, portul de la Dunăre pe care Îl anexaseră, aflat puțin mai la sud, puteau să se repeadă până În Capitală și să pună ordine ori de câte ori situația ar fi cerut-o. Primul document care atestă existența Bucureștiului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
păstraseră doar fundațiile, care au dispărut și ele. În schimb, pot fi vizitate ruinele celuilalt palat, „Curtea veche“ și, alături de acestea, Biserica Domnească, rămasă intactă (cu restaurări ulterioare), cea mai veche, astăzi, din București; este foarte caracteristică pentru stilul bisericilor muntene, de factură bizantină, destul de apropiate de cele sârbești (stilul moldovenesc este mai elansat și vădește și o influență gotică pe lângă structurile de bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Carpaților, lipite, supuse și „asediate” de imperii străine și de spiritul lor arogant și totalitar, dacă nu „litera scrisă”?! Cea bisericească, la început, cu Coresi, Samuil Micu și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și apoi cu primele producții naive ale unor boieri, cu susținerea unor domni, la curțile lor, a unor scribi sau călători străini, bibliotecari sau „aventurieri”, spirite curioase deschise lumilor de la marginea imperiilor, și-apoi furtuna pașoptiștilor, care au schimbat moda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
problemă a „diferențierii morale” a românilor ce au trăit veacuri lungi sub trei imperii esențial diferite, pornind, acolo, de la un studiu al lui G. Ibrăileanu, care face aceeași constatare, a diferențelor specifice pe teren literar între literatura ardeleană, moldoveană și munteană.Ă Da, oricum am răsuci-o, „problema” rămâne: „ezitarea” noastră, „paralizia” noastră și a tuturor factorilor de răspundere în fața unui „fenomen” nou și destructiv politic și care nu-și mai avea „explicația” în „istorie”, în „ocupația sovietică” sau în dictatura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele, apoi, de benefice pentru literatura munteană, de la Anton Pann la Mateiu Caragiale și Ion Barbu. Și mă gândesc în primul rând la „maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind geniu în producțiile acelui tânăr oarecum dezordonat și care-și cheltuia vocația în versuri convenționale, l-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iluminare și râdicare sufletească a neamului, mă simt dator să vin alături de d-ta. Te rog să aduci această hotărâre a mea la cunoștința d-lui general Averescu, șeful partidului poporului. Scrisoare de la o fată bucovineancă, cătră Vasile Carliciuc, flăcău muntean, servitor la mine: "septămâni" "sanat oasă" Brif, scris cu două săptămâni până în paști. Eu pun plumbu pe hârtie și încep cu dor a scrie, pe hârtie albioară, cu dor dela inimioară, pe hârtie-n patru dungi scrisă numai vorbe dulci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o apă întăi asupra Țării de Jos, după aceea în sus spre Moldova. II. Ștefan Meșter și Jderul cel mezin, căruia acuma îi spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor și se leagă cu cercetași munteni, dela care află știri despre Turci. (Întăi s-au luptat, apoi s-au iertat și au stat la sfat subt poală de codru.) III. Nicoară se hotărăște să ceară dezlegare dela starețul său, ca să se întoarcă în lume și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luptelor pentru tronul Ungariei, Ștefan nu putea să găsească aici ajutorul dorit pentru câștigarea scaunului Moldovei. În Țara Românească, în schimb, el găsea un sprijin sigur la Vlad Țepeș, și de aceea, venirea lui în Moldova, se face cu ajutorul voievodului muntean. Ștefan cel Mare și-a petrecut copilăria în pribegie, exceptând cei doi ani din domnia părintelui său, 1449-1451, când ia contact cu pământul și oamenii cărora avea să le conducă destinele în cea mai lungă și mai glorioasă domnie pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
marii boieri îl urmaseră pe pribeag. Printre ei erau Duma Braevici (al lui Brae), Stanciul, Costea al lui Dan, Ion pârcălabul și Vasco al lui Leul. Tinerețea noului venit nu le inspira încredere, iar faptul că Ștefan venea cu sprijin muntean îi făcea să creadă că linia tradițională de alianță cu Polonia, care părea acum frântă, nu va fi primită cu indiferență la Curtea din Cracovia. Ultimul fiu legitim al lui Alexandru cel Bun trăia la Camenița și drepturile acestuia, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi putut să-l facă pe rege să nu-l mai ajute pe Vlad. Alianța cu Ungaria putea să fie decisivă în campania din 1462, dacă Matei Corvin și-ar fi dat silința și ar fi venit în ajutorul domnului muntean așa cum promisese. Ar fi fost o ocazie strălucită de a-l înfrânge pe Mahomed în Țara Românească. Matei n-a înțeles, așa cum a făcut-o tatăl său, cât de importantă este lupta cu otomanii. A irosit o ocazie cu care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]