1,282 matches
-
Colaborarea dintre românii de pretutindeni e ilustrată foarte bine în însemnarea lui Ion Ghica, care aprecia legătura strânsă ce a simțit-o la Paris, în 835, între munteni și moldoveni când descopereau că toți aparțin aceleași nații. în ceea ce privește colaborarea dintre munteni și moldoveni, încă din 20 august 839 se înființează la Paris o Societate pentru învățătura poporului român, prin stăruințele lui Ion Ghica, Al. G Golescu și D. Brătianu. Aceasta avea drept scop „abonarea și citirea ziarelor” și era alcătuită „din
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
la Dimitrie Brătianu, la Sandulache Miclescu sau la Ion Docan, și discutau despre interesele Principatelor, pledând pentru apărarea autonomiei. Pentru reușita propagandei unioniste, s-a hotărât chiar ca unii dintre moldoveni să se stabilească la București și. invers, unii dintre munteni să meargă la Iași . în plus, membrii societății furnizau informații despre Principate presei engleze și franceze. Sfera de acțiune a Societății pentru învățătura poporului român promitea să cuprindă „preocupările românilor de pretutindeni”. în această societate s-au încadrat, de la început
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
cu lupta pentru renaștere și unitate națională, au fost Costache Negri, Vasile Alecsandri și Nicolae Docan, așa cum reiese dintr-o scrisoare a acestora, din 3/5 august 839, către Ion Ghica. Scrisoarea prin care Alexandru Golescu anunța fraternizarea moldovenilor cu muntenii la Paris, a fost interceptată de poliția secretă de la Viena, de unde s-a făcut cunoscută și Cabinetului de la Petersburg. Nesselrode îl informa pe consulul rus de la București că niște „odioase mașinații” se urzeau în Țara Românească și în Moldova. Atrăgea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Filipescu a străbătut Moldova de la Iași la Bohotin și până la Galați cu popasuri repetate la Blânzi și la Mânjina, însoțit de V. Alecsandri, C. Negri, C. Rolla, frații Rosetti. în martie, se întorcea acasă, cu scopul de a convoca pe munteni la o întâlnire cu moldovenii, la Mânjina, moșia lui Negri, lângă Galați. Scopul era clar subliniat într-o scrisoare a lui Negri și Alecsandri către Ion Ghica: „A bineînțeleșilor români gândul întâi trebuie să fie Unirea a tot ce iaste
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
de cute (pietre) de ascuțit coasa. Bărbatul este mic, slab, ascuțit, poartă pe cap o pălăriuță verde cu pană de fazan, așa cum am mai văzut doar la paznicii forestieri, plus un rucsac verde de armată, care-i întregește imaginea de muntean. Cutele costă 2,5 lei bucata („două la cinci lei”, strigă marfa vânzătorul, adică 0,5 euro fiecare). Sunt tăiate primitiv din stânca de gresie, parcă sunt unelte ale omului primitiv, expuse acolo, pe o bucată de pânză roșie, uzată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
publică un singur foileton nesemnat împotriva voievodului Mihail Sturdza. Începând cu anul 1849, ziarul are un foileton literar foarte bine îngrijit. Dintre scriitorii bucovineni care colaborează la partea literară îl amintim pe Iraclie Porumbescu cu poezii patriotice și fabule; dintre munteni nu colaborează nimeni. Un colaborator constant al „Bucovinei” a fost Vasile Alecsandri, care dorea ca „foaia Bucovinei să devină cel mai bun organ a răspândirii ideilor frumoase pentru români”. Acesta a trimis „Bucovinei” atât poezii originale și populare, cât și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
nu metafora se reține, cât ideea. * De-ar fi locuit la Sinaia, poate că Bacovia ar fi scris cronici rimate. Nici pe Eminescu nu-l văd de la munte. Nici chiar pe Enescu. Și, sigur, nici pe Blaga. Topârceanu, da, era "muntean". * Plec, simplificând despărțirea. Mă surprind visând cum ar fi fost viața mea, aici. Ar fi fost mai simplă, mai gospodărită, mai trainică, adică exact contrariul alcătuirii mele sufletești; dar tocmai această alcătuire mă îndeamnă să visez la ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și disputa sportivă; așa cum în fotbal, de pildă, ca să folosesc stilul cronicarilor noștri sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene evocând sfidarea adusă lui Baiazid, poetul Niculaie Stoian a născocit, prin parafrază, vizându-l evident pe Brejnev, versurile vieții sale: „N-avem oști, dară iubirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ion : I, 27 30 Mitu, Adriana : II, 130 133; V,114 116 Miu, Const., VIII, 219 222 Modorcea, Grid : II, 184 189 Moraru, Cornel : VIII, 121 122 Morariu, Leca : VIII, 162 169 Mozes, Huba : I, 168 171 ; V, 116 117 Muntean, George : VII, 223 227 Munteanu, Cornel: X, 137 144 Munteanu, George : I, 35 40 ; III, 138 143 Munteanu, Ștefan : III, 109 112 ; V, 58 59 Murărașu, D. : II, 73 77; III, 185 188; 188 190; V, 63 64, 75, 125
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bisericii și purtând acum, În locul cămășii pe dinafară, [al] cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu-l, până În ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la școală și că l-a adus În București pe acest fecior mai mic al lui Moș Ghiță Beldie din Stroeștii Argeșului; de unde, poate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum fu străbunicul, Pietraru, volintir de-ai lui Tudor Vladimirescu, de care ticăloșii de panduri s-au lepădat fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acolo, satele, ulițele, locuințele, curțile și lumea de pe acolo, bine hrănită, veselă și conștientă de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de Dunăre. După două sute de ani de despărțire i-am văzut mai români decât noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind la vremea prânzului Într-un han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În detaliu genealogia acestui neam, nefiind aici locul pentru aceasta. Cert este un lucru: moș Ghiță Beldie a fost o personalitate puternică, recunoscută ca atare de toți. Fotografiile care i-au reținut chipul ni-l Înfățișează În costumul său de muntean, Într-o maiestuoasă și definitorie ținută; om al adevărurilor rostite necruțător, care știe să lupte cu adversi tățile și să biruie spunând cuvinte de duh sau pline de har și de Înțelepciune, moș Ghiță Beldie și-a fascinat nepoții. Unul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
său: „Bel dișor, ... Sunt tare frumoși și pitorești bănățenii, Beldie... Sunt tare obosită. Bună seara, Beldișor, Cora... Un toboșar. Bel die, ce priveliște... Mă duc la pretură. Am fost la pri mărie. La revedere.“ La 4 august 1922, fiind „Între munteni“, Cora Irineu mai scrie o scrisoare din care la publicare a fost eliminat textul: „Dragă Beldișor, Cum vezi, la o săptămână de la plecare sunt Încă În Lugoj... Ce mai faci tu, jivină netrebnică? Te ții de bles temății, calce-ce gia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
strălucirea geniului (2) Convorbire cu d—na Gabriela Defour, în „Lumea magazin", nr. 4/1997 Moșescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viața Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean, George, V. Voiculescu — dimensiunea autobiografică a operei, în „România literară", an III, 1970, nr. 926/februarie Nițescu, M., Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Ed. Humanitas, 1995 Nițulescu, Jules, Despre știință și literatură, în „Cronica", an. V, 1970, nr.15/11
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui și trei zile și trei nopți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea lor ascuțișul săbiei Măriei sale! Și turcii! Și lehii! Și tătarii! Și ungurii! Și, urmează ea încetișor, cu vocea frântă, și... și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domolit, cu blândețe chiar. Te-nțeleg... Și pe mine, în pribegie, mă pălea un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să-i auzi pe moldovenii din Transilvania ce limbă lată au. Unde mai pui că suntem olecuță de rubedenii... Și tu ești o mlădiță de Mușatini. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai pui că suntem olecuță de rubedenii... Și tu ești o mlădiță de Mușatini. Pe aiasta o știai? Maria privește lung, când la Ștefan, când la Voichița. Păi, iaca, iaca... Ștefan Vodă, după tată, îi moldovan Mușatin; după mamă-i muntean Basarab, strănepot de-al lui Mircea Basarab. Domnița Voichița îi munteancă, după străbunicul Mircea Basarab, și, moldovancă Mușatină, după bunica sa Elencuța, mezina bunicului meu, Alexandru cel Bun... De fapt, și Mușatinii, Basarabii avem aceeași rădăcină, ne tragem obârșia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am sărit speriat credeam că-mi taie capul. "Nooo, frate moldovanule!!" Și mi-o mai ars una și pe celălalt umăr. "Mare Domn și Voievod al Țării Moldovei!!" Amuțisem, tremuram tot. O clipă, inima mi-a stat în loc... "Și tu, Munteanule, a răcnit el, Mare Domn și Voievod al Țării Românești!!" I-a ars două și lui Vlad, ce nu tremura mai puțin. Apoi, și-a spus gândul ce de mult încolțise în el: să mă salte în Scaunul Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește! "... Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni. Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Dar eu cât sânge am vărsat "una să fim" cu frații munteni, "să suspinăm" împreună, la Dunăre, împotriva turcilor! spune Ștefan. -... "Suspinând foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rugăm! Veniți!!" PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 "Principii creștini și vecini, cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli, m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii m-au înconjurat din trei părți și m-am găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]